3,970 matches
-
presupoziția oricărei istorii autentice. Fără el, devenirea umană e pură biologie. Când viața își concentrează toate energiile pentru a servi alte scopuri decât ale menținerii ei, când își fixează finalitatea în afară de ea însăși, atunci ea realizează condiția obiectivă a acțiunii eroice. Cum temperatura vieții la care înflorește sufletul eroic este egală disperării, este de la sine înțeles că în omenire nu pot exista decât crize de eroism. Oricât ne-am mândri cu acuitatea simțului nostru istoric, sîntem, vreunul, capabili să înțelegem forța
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e pură biologie. Când viața își concentrează toate energiile pentru a servi alte scopuri decât ale menținerii ei, când își fixează finalitatea în afară de ea însăși, atunci ea realizează condiția obiectivă a acțiunii eroice. Cum temperatura vieții la care înflorește sufletul eroic este egală disperării, este de la sine înțeles că în omenire nu pot exista decât crize de eroism. Oricât ne-am mândri cu acuitatea simțului nostru istoric, sîntem, vreunul, capabili să înțelegem forța care i-a mânat pe cavaleri în cruciade
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai puțin de câștigat din distrugerea lor. Dacă cruciadele au satisfăcut un gust de infinit, ele și-au atins "scopul". Fără un parfum de inutilitate, istoria ar semăna unui ghișeu de bancă. Moartea eroului este sensul vieții celorlalți. Fără autodistrugerea eroică, specia umană ar fi condamnată la plictiseală și la ratare, la acel pustiu al inimii, care este antipodul sufletului infinit. Dacă omul nu vrea să forțeze prin disperarea unui gest inerția devenirii, nu-i rămâne decât să accepte a fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
arăta ce puțină răspundere avem în istoria universală. Și acum, să revenim la România și să vedem cum ar putea ea să nu mai fie o umbră a istoriei universale. Ce nenorocire pe capul acestei țări, că în locul unui ethos eroic, cu tot ce acesta presupune ca oroare și pasiune bestială, ne-am diluat sângele și ne-am îndulcit patimile cu un dor amăgitor, ale cărui virtuți dormitive ne-au îmbătat simțurile peste măsură. În ochii românului, dar mai cu seamă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sieși atât de neînduplecat. Scoateți lamentațiile din poezia și din muzica noastră populară și nu mai găsiți decât o țopăială lirică, fără nici o marcă originală. Ce departe am fi fost astăzi, dacă infinitul din acest dor lua forma unei expansiuni eroice a sufletului, dacă ne-am fi rostogolit, cu o înflăcărare fără margini, peste ruinele noastre! Dorul exprimă un raport negativ cu lumea, el este o lunecare leneșă și orizontală sau o ondulație minoră pe suprafața mobilă a vieții. Eroismul este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trebuie să-l străbată sufletul românesc, pentru a nu amorți învăluit în umbre. Aceasta este problema psihologică a României. O mișcare politică n-are nevoie de "idei generoase" pentru a triumfa și a realiza efectiv. Este destul să cultive idealuri eroice și să valorifice posibilitățile de fanatism din om. O țară ca România este prea primitivă pentru a-și putea permite luxul "ideilor generoase", care sânt inerente țărilor cu o oarecare eleganță interioară. Ideile prea generoase, adică fără bază în imediatul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înțeles decât ca o reacție pasionată împotriva automatizării prin fetișismul evoluției, a implicației lui fataliste. Să fim noi oare simple instrumente ale devenirii, capricii ale curgerii lucrurilor, pretexte ale trecerii continue a firii? Revolta aceasta individualistă a avut o notă eroică, și ea este una din aparițiile periodice ale istoriei, consecutive epocilor de fatalism. Acest individualism nu trebuie confundat cu cealaltă specie de individualism, atomizant și... cetățenesc. Există un individualism de revoltă a unor conștiințe izolate și există individualismul burghez. Voga
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu teorii de etică sau încercînd să salvăm tot ce nu e tragic în modernitate. Fi-vom capabili să înțelegem tot ce e gotic, baroc și să ne asimilăm dinamismului lor? Oare să nu pâlpâie în noi nimic din ethosul eroic și convulsionar al Spaniei și Rusiei? Să ne fie pe veci străine excesele și paroxismul sufletului germanic? Nu vreau o Românie logică, ordonată, așezată și cuminte, ci una agitată, contradictorie, furioasă și amenințătoare. Sânt prea mult patriot ca să doresc fericirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aerul cel cald al nopții, și luna cu fața roșie contrasta cu {EminescuOpVII 219} cenușa cea lucie a norilor. Voinicii se sculau și se scuturau de somn; lăncile lor vinete luceau în lună, țuguiatele lor căciuli le da un aspect eroic și sinistru. - Hai, copii! zise tribunul bătrân, azi avem o cină minunată. Avem să mâncăm carne de sas! Mă-nfiorai auzind, și cu toate astea nu-mi puteam stăpâni o părere de bine. Niță mergea înainte prin întunecoasele cărări de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în întunecată mulțime. Tânăr plin de speranță, el salută cu entuziasm pericolul și fericita * victorie. El a numărat abia douăsprezece roze și în conformitate neglijeul său îi stă foarte frumos. Ciubotele lungi și largi ale tătîne-său îi dădeau un aspect eroic și plin de demnitate, cojocul spânzura până-n pământ și căciula sămăna un stog de fân pe un cap de curcan. Dar oare la ce să trădăm dulcele său nume? Cine nu-l ghicește - oare istoria nu-l va însemna pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fie oare? El nu pare a fi numărat decât 12 roze și de aceea dulcele sau neglige îi stă foarte frumos. Ciubotele lui tată-său - în una din ele ar fi încăput el întreg - îi dau un aspect peste măsură eroic, maiestos și plin de demnitate, ca o mantie regală spânzură cojocul tătîne-său până la pământ și numai căciula cea mare care * acopere fruntea tânărului erou pare a fi [un] stog de fân pe capul unei vrăbii. D[ar] oare la ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ulterioare. • Cine a tras în noi? Revoluția română a fost singura prăbușire sângeroasă a regimului comunist. Colectivitatea se aștepta la o represiune mult mai dură. Sutele de morți și răniți nu au reprezentat o surpriză, fiind priviți ca un preț eroic și tragic al doborârii regimului comunist. Securitatea, miliția, dar și armata, dincolo de regulamentele lor, era de așteptat să participe la represiune din cauza ordinelor politice primite. Mulți dintre cei care au tras în populație erau percepuți de către colectivitate a fi și
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
întors acasă așteptând să fie consultați sau, cel puțin, să se acționeze în numele lor într-o modalitate transparentă pentru ei. În schimb, deschizând televizorul, devin spectatorii neputincioși ai unor evenimente terifiante. Ieșirea în stradă pentru dărâmarea regimului ceaușist era rațională, eroică, unanim susținută. Noile mulțimi văzute la televizor, incitate și manipulate de grupuri invizibile, păreau a încerca să preia puterea, declanșând o violență lipsită de legitimitate și cu intenții neinteligibile. Dacă revolta împotriva unui dușman vizibil - Ceaușescu - a coagulat populația în
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
putere, aceasta trece provizoriu în mîna unei minorități pentru ca într-un sfîrșit un singur individ să-i deposedeze pe toți ceilalți. Acest om de excepție întruchipează singur, pe cont propriu, legea. El are facultatea de a antrena mulțimile în lupte eroice, în construcții gigantice. Acestea îi sacrifică interesele lor aparente, nevoile lor recunoscute și chiar viața. Vedem conducători ordonînd trupelor lor de partizani distrugeri incalculabile, crime ce sfidează orice imaginație: ele execută ordinele fără a le discuta. O astfel de autoritate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și-a rupt lesa. Interdicțiile morale sînt înlăturate, la fel disciplinele rațiunii. Ierarhiile sociale își slăbesc strînsoarea. Diferențele dintre tipurile umane dispar, oamenii își exteriorizează în acțiune, adesea violentă, pasiunile și visele lor, de la cele mai brutale la cele mai eroice, de la delir la martiriu. O mulțime este un grup uman în fierbere, o forfotă constantă. Este și o forță neiertătoare și oarbă, capabilă să înlăture orice obstacol, să mute munții sau să distrugă munca de sute de ani. Fără-ncetare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
excepție. Masele le acceptă superioritatea, așa cum romanii o acceptau pe aceea a dictatorului. Ele îi aleg ținînd seama de numărul de ani petrecuți în închisoare, în exil, de răzvrătirea deschisă în momente dificile, de rezistența în fața dușmanului, de gesturile de eroică ruptură de casta lor de pildă, apelul din 18 iunie 1940 al generalului de Gaulle. Toate formele de erezie, de nesupunere, de uzurpare lui Napoleon i s-a decernat titlul glorios de uzurpator, prototipul fiind imitat de toți oamenii de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din urmă nu au decît puterea de a distruge. Dominația lor reprezintă întotdeauna o fază de dezordine"115. Dar și preludiul unei noi ordini; iată cum lucrează gîndul profund al lui Le Bon. În plus, mulțimile se pot dovedi și eroice, mai juste decît fiece individ în parte. Ele au entuziasmul și generozitatea ființelor simple. Dezinteresarea lor pare nelimitată dacă li se propune un ideal, dacă sînt în joc credințele lor. "Neputința lor de a raționa, scrie Le Bon, face posibilă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un aspect particular al psihologiei lor. Ei le comit mai ales la instigarea unui conducător. Pe scurt, nu există nici mulțimi criminale, nici mulțimi virtuoase; nici violența, și nici eroismul nu sînt atributele lor preferențiale. Ele pot fi violente și eroice în același timp. "Asta nu au știut scriitorii care au studiat mulțimile doar din punctul de vedere al criminalității lor. Da, mulțimile sînt adesea criminale, dar adesea sînt și eroice. Ușor pot fi convinse să se lase omorîte pentru triumful
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu sînt atributele lor preferențiale. Ele pot fi violente și eroice în același timp. "Asta nu au știut scriitorii care au studiat mulțimile doar din punctul de vedere al criminalității lor. Da, mulțimile sînt adesea criminale, dar adesea sînt și eroice. Ușor pot fi convinse să se lase omorîte pentru triumful unei credințe sau al unei idei, pot fi entuziasmate în numele gloriei și al onoarei, pot fi antrenate, ca în timpul cruciadelor, să elibereze mormîntul cîte unui Dumnezeu cu mîinile goale aproape
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ele. Dar motivele invocate mai sus ne interzic să le acceptăm. De fapt, mulțimile sau masele (psihologic vorbind, cei doi termeni au același sens) sînt o realitate autonomă. Nu se mai pune problema dacă sînt plebeiene sau burgheze, criminale sau eroice, smintite sau sănătoase. Ele sînt o formă colectivă, o formă colectivă de viață prin excelență, și acest lucru e suficient. Și prin ce-ar fi faptul acesta o descoperire? mă veți întreba. Concepțiile curente ascund de obicei că, în străfundul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
le manifestă îndeobște în starea anormală de nebunie. Ele au atîtea în comun cu "pensionarii azilelor noastre"241, încît atunci cînd le vedem acționînd în timpul revoluțiilor, al mișcărilor de stradă, cînd le vedem rostogolindu-se la cel mai mărunt zvon, eroice sau panicate, ca în 1789, nu mai putem face nici o deosebire între credulitatea lor și nebunie. "Ele au adevărate halucinații colective: oamenilor adunați laolaltă li se pare că văd sau aud lucruri pe care nici unul, considerat ca persoană izolată, nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
jalnice redevin cînd sună ceasul destrămării, al depresiei, cînd în preajma lor nu află nici o structură stabilă pentru a le primi fragmentele, pentru a le conserva experiența și asigura continuitatea. O vedem a doua zi de după răzmeriță, de după manifestațiile violente sau eroice; fiecare se întoarce acasă, singur și trist, ca în ziua de după o petrecere oarecare. Mulțimile încep să devină cu adevărat periculoase cînd încep să se reproducă la intervale din ce în ce mai regulate, transformîndu-se în mulțimi artificiale, în secte sau partide. Evoluția precedentă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțimile și acționează ori reacționează mult mai prompt, se lasă mult mai ușor în voia emoțiilor, își manifestă mult mai rapid și în mod excesiv entuziasmul sau panica. Publicul se urnește mai greu, se angajează mult mai dificil în mișcări eroice sau violente și rămîne, în genere, mult mai moderat. Asistăm, pe de o parte, la o contagiune senzorială, iar pe de cealaltă parte asistăm la o contagiune pur intelectuală, favorizată de un grup pur abstract, și totuși real, de indivizi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ține aprinsă imaginația, autoritatea nu rezistă. Condițiile carismei sînt o breșă în țesătura socială și recunoașterea autorității șefului de către cei care i se supun. În sensul forte, ne spune Weber, carisma este aceea a profetului, poate și a unor luptători eroici. Profeții formulează noi legi pentru obște. Sînt venerați și ascultați, recunoscîndu-li-se merite exemplare. Fiecare depune jurămînt de credință față de aceste personalități istorice despre care Hegel scria: "Cu toții sînt numiți eroi întrucît țelurile și vocația lor își au izvorul nu în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de viața economică, vor duce la dispariția acestuia. Gramsci, filosof, lider al Partidului Comunist Italian, părea a fi sigur că "în funcția de conducere, organismele colective (partidele) iar locul indivizilor aparte, șefilor individuali (numiți și carismatici de Michels)"459. Cuvinte eroice dezmințite de partidele comuniste la care fac aluzie. Cînd le scria Gramsci, în închisoarea fascistă pe care a părăsit-o doar pentru a muri, aceleași partide aveau în fruntea lor "șefi individuali" al căror antidot ar fi trebuit ele să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]