1,916 matches
-
în lume: „Coboare îndurare / În lumea pieirii / Peste veacul făptuirii, / Peste tot ce este / Greul de a fi”. Activitatea de exeget afirmă programatic supunerea la text (implicit polemic față de tendințele de deconstruire subiectivă a acestuia), supunere susținută de o mare erudiție și ajungând adesea la rezultate originale, surprinzătoare, în interpretarea unor teme savante. Indiferent însă despre ce ar scrie, C. trimite în subtext la o viziune ontologică, situarea omului în cosmos fiind obsesia cu care citește literaturile lumii. Epos și logos
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
37-40; Todoran, Secțiuni, 162-188; Petru Poantă, Poezia lui George Coșbuc, Cluj-Napoca, 1976; Manolescu, Teme, III, 153-157; Dicț. lit. 1900, 228-233, Negoițescu, Alte însemnări, 5-45; Lucian Valea, Coșbuc în căutarea universului liric, București, 1980; Dima, Viziunea, 72-75; Constandina Brezu, G. Coșbuc. Erudiția folcloristului, MS, 1982, 4; George Coșbuc interpretat de..., îngr. și pref. Maria Cordoneanu, București, 1982; Craia, Orizontul, 41-44; Scarlat, Ist. poeziei, II, 161-170; Lucian Valea, Pe urmele lui George Coșbuc, București, 1986; Cioculescu, Itinerar, V, 285-290; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 46-57; Rău
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
-lea, Raymond Boudon remarca trăsătura funciarmente „eteroclită” a disciplinei, care face iluzorie orice încercare serioasă de unificare a tradițiilor teoretice diferite. Nu face excepție nici lucrarea de referință The Structure of Social Action a sociologului Talcott Parsons (1937), care, în ciuda erudiției sale, nu a izbutit să creeze „o structură suficient de coerentă și de eficientă care să atragă și să ralieze în jurul ei pe termen lung întreaga comunitate sociologică” (Boudon, 1992/1997, 16). Evaluării făcute de sociologul francez îi corespunde mai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
oeuvre de la littérature fantastique (Paris, 1979), tabloul sistematic pe care-l propune criticul român. De asemenea, A.-B. Goorden utilizează aceleași criterii teoretice de clasificare a fantasticului la prezentarea scriitorilor incluși în antologia Roumanie fantastique. Spiritul independent și, implicit, polemic, erudiția suplă, rigoarea și coerența lecturii caracterizează următoarele două cărți ale lui D., Spiritul Romei (1979) și Visul lui Scipio (1983), concepute în vădită orientare militantă și restauratoare, vizând moștenirea noastră latină. Eseurile din Fiul Craiului și Spânul (1998) atestă întemeierea
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
ironiei la Walter Scott și Mihail Sadoveanu, Coincidența și substituirea contrariilor la Mircea Eliade și Bram Stocker) examinează opere, legături „izomorfice” (pe cât de surprinzătoare, pe atât de fin identificate și argumentate), filiații spirituale și afinități, în proiecții critice remarcabile prin erudiție și forță analitică. Eseul Experiența sadoveniană a povestirilor în ramă preludează o altă lucrare de pionierat în critica și teoria literară românească, Povestirile în ramă. Ipostaze universale și românești ale unei structuri (2002), la origine curs universitar ținut la Facultatea
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
tematică: Autori, piese și spectacole și Actori de ieri și de azi, mărturii dense în idei asupra unor oameni de teatru pe care i-a cunoscut și asupra spectacolelor în care au fost implicați. În ambele lucrări C. vădește o erudiție bine strunită, vocație critică exersată, tenacitate și inteligență iscoditoare, consecvență în principii analitice, ca și în convingeri artistice. Radiografii teatrale (1976) este o carte definitorie pentru personalitatea criticului. Însușindu-și punctul de vedere formulat de A. Thibaudet, care spunea că
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
-le și „localizându-le” printr-un foarte activ și personal transport în spațiu și în timp. Lucrarea Cărțile populare în literatura românească (volumul I: Epoca influenței sud-slave, 1929, volumul II: Epoca influenței grecești, 1938) are la temelie studii de adâncă erudiție, mereu doritoare să epuizeze informația („drumurile” universale sau europene ale cărților sunt urmărite în excursuri fastuoase) și să producă imagini definitive, cu stabilirea urmărilor impactului acestor producții literare în sensibilitatea românească, în folclor, în programele iconografice, pe palierul scrisului cult
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
în Pagini de cronică muzicală (1915-1938), apărute postum, în 1967, în două volume. Criticul muzical are o activitate neîntreruptă de peste două decenii, caracterizată printr-o autoritate necontestată de specialist. Mistica roză (1921) reprezintă dovada că muzicologul, la care sensibilitatea concurează erudiția, poate fi și poet. Versurile sunt accesibile, muzicale, autorul rimează cu facilitate, alunecând deseori în proză versificată, cu ușor detectabile influențe eminesciene și mussetiene. Peisajul marin și decorul floral abundent dețin întâietatea între preferințele lui C. Ele nu constituie altceva
CIOMAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
Buhoglindă, București, 1971; Cervantes, Don Quijote (repovestire pentru copii), București, 1975; Din stihurile jupânului François Villon, postfață Romulus Vulpescu, București, 1979. Repere bibliografice: Popa, Ist. lit., II, 1098; Dumitru Micu, De la Coresi la Iancu Văcărescu, ALA, 2002, 600; Florin Mihăilescu, Farmecul erudiției, VR, 2002, 3-4. I.D.
ALEXIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
la timp. Dar acest lucru nu doar că nu s-a întâmplat, dar nici nu se putea întâmpla, într-un cadru condiționat de gândirea religioasă și într-un context cultural dominat autoritar de necesități strict religioase și dogmatice. În plus, erudiția lui Cantemir depășește cu mult posibilitățile culturii autohtone, în cadrul căreia principele nu putea găsi o tradiție statornică, care să-i slujească drept model. A asimilat ce a putut din credințele populare, din puținele manuscrise și tipărituri și cam atât. În
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
redacta, grăbit, Divanul 84. Unele animale pot veni în Istoria ieroglifică din Istoriile lui Herodot. Crocodilul, de exemplu, descris minuțios acolo. Dar, dacă e plauzibil ca junele Cantemir, ambițios și dornic să demonstreze ceea ce a acumulat și să impresioneze prin erudiția sa, s-a putut baza pe un contact mai vechi cu textul românesc, este puțin probabil ca maturul Cantemir să se fi bizuit pe amintirile unei lecturi a manuscrisului, făcută la o vârstă necoaptă, în adolescență. Sigur, toate aceste informații
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de scrieri religioase, teologice, morale. Pentru a avea o șansă să se remarce într-un astfel de context, tânărul principe era obligat să intre în joc și să respecte regulile, elaborând lucrări cu specific religios. Dorința de afirmare prin afectarea erudiției Faptul că el a reușit să publice (să fim preciși: să tipărească), în 1698, Divanul nu a întârziat să atragă atenția. Virgil Cândea, eminentul editor al operelor lui Cantemir, este cel care emite o ipoteză extrem de interesantă; conform mentalității epocii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
filosof pur-sânge. Mai interesante sunt cercetările privind sursele folosite, originea lor; acestea, prin densitatea și prin diversitatea lor depășesc cu mult posibilitățile de absorbție ale culturii române de la finele secolului al XVII-lea. Ba chiar ridică semne de întrebare asupra erudiției ostentative a autorului. Cantemir citează de-a valma, în afara pasajelor din Biblie, nu doar autori agreați de Biserica ortodoxă răsăriteană, precum Grigore Palamas, Ioan Gură de Aur, Ioan Scărarul, Grigorie de Nazianz, ci și catolici precum Augustin (numit, totuși, "sfântul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
primei perioade bizantine au făcut o clară demarcație între filosofia profană ("din afară") și cea adevărată, care se reducea la a-l gândi pe Dumnezeu. Domina o atitudine de adversitate față de filosofia păgână, căreia i se reproșează formalismul, excesul de erudiție care este fără folos pentru viață, disensiunile insurmontabile dintre școlile filosofice, contradicția dintre teorie și practică, chiar lăcomia câștigului aici fiind vizați în primul rând sofiștii -, pretinsul elitism"20. Filosofia pre-creștină era văzută ca un izvor nesecat și periculos de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
30.000 de sechini 61. Ușor-ușor, cornul de unicorn, ca și posesorul său, coborât din spațiul rarefiat al alegoriilor medievale, începe să aparțină "unui simbolism mai mult utilitar decât transcendent"62. După cum demonstrează cu o lăudabilă risipă (sau investiție) de erudiție același Bruno Faidutti, de la finele secolului al XVI-lea, naturaliștii sau medicii îndrăznesc să neglijeze, ba uneori chiar să respingă fățiș mare parte din ingredientele mitului creștin medieval, arătând interes doar pentru eventualele utilități medicinale ale cornului de inorog 63
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fiind, totuși, subclasat de rabelaisianul Antipericatametanaparbeugedamphicribrationes). Al doilea lucru, mai important, este faptul că personajul are discernământul de a selecta de fiecare dată doar trăsăturile pozitive ale fiecărui inamic învins, dat fiind că simbolurile sunt plurivalente. Este o operație de erudiție. Întregul proces de devenire se petrece, așadar, în orizontul unui model spiritual clar de la bun început. Personajul nu caută puterea brutală, forța fizică, ci puterea spirituală. Gabriel Mihăilescu subliniază faptul că important "pentru definirea caracterului "substanțial" al Monocheroleopardului este faptul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este, aflăm, pricepută, inițiată în multe "științe" și "meșterșuguri". Posedă, altfel spus, atât știința de carte, cât și, mai important încă, știința vieții. Brehnacea este o înțeleaptă, calitate atât de prețuită de narator. Înțelepciunea ei nu se hrănește însă din erudiție, care poate tempera, cel mult, sângele clocotitor al tinereții. Și Vidra știe carte, dar asta nu o face un personaj pozitiv, căci ea nu își poate corecta temperamentul și pornirile instinctuale. Brehnacea a ajuns la adevărata "știință", care înseamnă, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
străin, într-o anumită măsură, autorului moldav): Există prea multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 10 Ioan Bianu și Nerva
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
străin, într-o anumită măsură, autorului moldav): Există prea multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 46 Ioan Bianu și Nerva
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pierdut câteva sute de ani, fiind redescoperită la Siena în 1426. A fost o redescoperire fericită, care i-a adus o mare faimă postumă. Paracelsus a fost numit astfel pentru a sublinia că l-a depășit chiar pe Celsus, în erudiție și valoare. Opera lui Celsus avea o extindere mai mare decât cea recuperată în 1426. Ea se compunea din 6 părți și purta numele de „Artes” (în sensul de profesiuni). Al doilea autor latin, încă și mai important, a fost
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
regulă, prin hemoragie) ar fi fost suficientă pentru a rămâne un stâlp al chirurgiei moderne. Spirit pre-cartezian, spunea: „Prefer să am dreptate singur decât să mă înșel nu numai cu toți înțelepții, dar și cu tot restul lumii”, sau „Deși erudiția e un lucru mare, totuși fluxul progresului stă în experiență”. El enumeră cele 5 datorii ale artei chirurgicale: să înlăture ceea ce nu mai este necesar; să restabilească ceea ce este dislocat; să separe ceea ce a crescut împreună; să unească ceea ce a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
de focurile turcilor și a tătarilor era cuprinsă toată costișa până sub pădure, tot câmpul acela până în Huși; țara era stricată rău, de tătari, de muscali și de tâlhărit". Omul care a scris „Istoria imperiului turcesc", „Descriptio Moldoviae", plină de erudiție și filologie, una din operele de seamă ale vremii lui; omul care a împins Rusia în politica balcanică, care și astăzi este piatra de încercare a politicii rusești; omul care a fost desigur unul din inspiratorii testamentului faimos al lui
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de autori din diverse țări și centre de cercetare, Franța, Belgia, Italia, Marea Britanie, Norvegia, China, Vietnam, India, Grecia, România, Rusia, Argentina, Madagascar etc. Sunt definiți aici termenii lexicului esențial (ospitalitate, oaspete, gazdă, dar, primire, găzduire), sunt analizate cu pertinență și erudiție locuri, instituții și spații simbolice; printre ele vom găsi locuri consacrate precum coliba, castelul, grădina, dar și muntele, orașul- refugiu și chiar metroul. Printre instituții își găsesc locul firesc azilul săracilor, hoteleria, spitalul, ospiciul, orfelinatul, dar și biserica, centrul de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ea ne oferă o interogație modernă asupra acestora, ne alertează asupra pericolelor și derapajelor ospitalității și ne propune o deschidere spre problematica raportului dintre identitate și alteritate, atât de actuală, din perspectiva actului de ospitalitate. Deși sprijinită pe o bogată erudiție, cartea se citește cu plăcere și ușurință, fiind ea însăși, pentru a rămâne în terminologia domeniului, un exemplu de stil primitor, ospitalier față de cititorul care acceptă invitația de a-i fi oaspete. Rămânând în locul discret ce îi este rezervat, traducătorul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
modest, cu demagogia și flatarea vulgului. Etosul politic al lui Carp pune accentul, înainte de toate, pe această preocupare pentru edificarea și precizia proiectului de guvernare. În locul frazeologiei sau al apelului la geniul ascuns al națiunii, Carp va prefera recursul la erudiție, inteligență și spirit critic. Filozofia liberal conservatoare din „Era nouă“ are menirea de a puncta necesitatea unei rupturi. Odată cu Constituția de la 1866 și compromisul pe care ea îl ipostaziază, epoca luptelor revoluționare a ajuns la sfârșit. Viitorul nu mai poate
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]