1,982 matches
-
provoace gândirea, înlănțuite logic, adresate grupului întâi, cu timp de reflecție, concise, accesibile, corecte, clare, variat formulate, cu sprijin, cuprinzătoare. • Răspunsurile: argumentate, logice, corecte științific, formulate independent, expresiv exprimate, cu contribuții proprii, critice. • De evitat: insuficienta sistematizare, prezentarea fragmentară, ocolirea esențialului, favorizarea reproducerii formale. • Posibil de utilizat în toate etapele învățării. • De rezolvare a unor obiective cognitive variate: definire, analiză critică, descriere, identificare, relatare, opinare, clasificare, comparare, explicare, deducere, demonstrare, înțelegere, aplicare, creare, apreciere. • De introducere în cunoaștere, de clarificare, prin
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
vizate și culese (de patru tipuri: realizate de către elevi, reprezentări ale diverșilor actori despre nivelul de pregătire al educaților, fapte observate în clasă, informații relevate prin documentele utilizate), • care este sensul achizițiilor școlare evidențiate prin evaluare (cum s-a înțeles esențialul din procesele și sursele achizițiilor în logica proiectării). Problematica formării competențelor este în centrul preocupărilor în definirea finalităților actuale ale educației (de corelat cu schimbările de paradigmă în acest sens, abordate mai sus), fiind considerate ca soluții și pentru această
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
o orientare în activitate, pune în paralel performanța cu exigențele reușitei, este oportună și utilă imediat, măsoară progresul prin raportare la un model-standard, utilizează un limbaj descriptiv, transmite un comentariu particularizat și corectiv, utilizează performanța ca ilustrare a eforturilor, evidențiază esențialul și face sinteza, leagă performanța de o finalitate). Conținut • Oferă informații necesare asigurării progresului, prin verificarea nevoilor procesului optim de învățare, punctele critice ale organizării și desfășurării proiectului, anume cele legate de activitatea directă a educaților, raportate la elementele contextului
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
informația care s-a banalizat: ea nu va mai trezi interesul nimănui, chiar dacă unii Îi vor schimba vestimentația: „Aceeași Mărie, cu altă pălărie”.) Cel mai bun discurs este cel mai scurt. Concluzia are rara calitate de a extrage și impune esențialul.) Măsură, moderație, modestie - exagerare, Îngâmfare, lăudăroșenie, orgoliu, trufie, megalomanietc " Măsură, moderație, modestie - exagerare, Îngâmfare, lăudăroșenie, orgoliu, trufie, megalomanie" Stânca, oricât de Înaltă ar fi, Într-o bună zi tot trece un drum peste ea. (Nu este orgoliu personal, oricât de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unui punct de vedere trece drept un semn de Înțelepciune, deși ea poate să acopere foarte bine un moment de slăbiciune morală sau de neinspirație În gândire.) Ața lungă face noduri. (La fel și vorba lungă: de dragul vorbei, se pierde esențialul sau chiar este deformat.) „Ceva cultură și o memorie strașnică, cu oarecare Îndrăzneală În păreri și Împotriva prejudecăților, toate acestea dau iluzia unei minți cu orizont larg.” (Vauvenargues) Dacă nu vinzi marfa, te vinde ea pe tine. (Lucrul nevândut la
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
iar pe de altă parte, disponibilitatea de a produce observații critice pe marginea ajutorului primit, deoarece este mai ușor să critici decât să Întreprinzi ceva). Așa se explică, apoi, de ce binele este Întâmpinat, aproape de fiecare dată, cu reproșuri, uitându-se esențialul - ajutorul acordat, atât cât a putut fi el Înfăptuit până atunci. Iar În acest timp, cel care a stat deoparte, din comoditate sau din indiferență, nu numai că Își conservă liniștea interioară, dar are toate șansele să fie privit sau
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de teama, atunci când se interesează de o singură carte, de a nu da senzația că le disprețuiește pe celelalte. În al doilea caz, persoana care nu citește se abține de la aceasta pentru a sesiza, la fel ca bibliotecarul lui Musil, esențialul cărții, care Înseamnă situarea ei În raport cu celelalte. Procedând astfel, nu se dezinteresează deloc de carte, dimpotrivă. Înțelegerea legăturii strânse dintre conținut și situare o determină să acționeze În acest mod, cu o Înțelepciune superioară celei a numeroși cititori și poate
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mai puțin, pentru că Gilbert Începe să susțină că e de la sine Înțeles că toți criticii nu citesc cărțile care le sunt Înmânate - apare, deci, În cursul apărării criticilor, pe care cultura lor i-ar face În stare să prindă rapid esențialul dintr-o carte. Revendicarea nonlecturii se conturează Într-o manieră puțin secundară și derivată, ea fiind de ordinul unei puteri dobândite de specialiști, al unei capacități specifice de observare a esențialului. Însă urmarea textului lasă să se Înțeleagă că este
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lor i-ar face În stare să prindă rapid esențialul dintr-o carte. Revendicarea nonlecturii se conturează Într-o manieră puțin secundară și derivată, ea fiind de ordinul unei puteri dobândite de specialiști, al unei capacități specifice de observare a esențialului. Însă urmarea textului lasă să se Înțeleagă că este de asemenea și o datorie și că e riscant ca un critic să petreacă prea mult timp ca să citească o carte despre care vorbește, sau, dacă preferăm, că la Întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
observând că nu știu decât precar sau deloc o anumită operă, Își construiesc propria lor părere fără să se Îngrijoreze de ce rămâne, având, astfel, grijă să nu se piardă din vedere. Dacă reținem din numeroasele situații complexe analizate aici că esențialul e să vorbești despre tine și nu despre cărți, sau să vorbești despre tine prin intermediul lor - probabil singurul mod prin care poți să vorbești bine despre ele - percepția acestor situații se modifică substanțial, pentru că ceea ce este important de pus În
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ceva ce nu cunoști valorează dincolo de universul cărților. Cultura se deschide celui care arată interes pentru puterea lor, ilustrată de numeroși scriitori, de a Întrerupe legăturile dintre discurs și obiectul său și de a vorbi despre sine. Înseamnă deschiderea către esențial, cunoașterea lumii creației. Ce cadou mai frumos poți să-i faci unui student decât să Îl faci sensibil la artele invenției, adică la inventarea de sine? Orice profesor ar trebui să Încerce să Îi ajute pe cei care pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
prin a altera imaginea, a-i ascunde contururile, pe scurt, prin a deforma totul și, ca atare, a dezinforma finalmente. Excesul de informații se soldează cu adunarea unei cantități uriașe de date, în care nu e deloc ușor să separi esențialul de neesențial. Căci selecția cere o subtilitate și o acuitate a spiritului, ce le lipsea cu desăvârșire zbirilor din eșaloanele inferioare ale serviciilor de informații. Dinaintea maldărului de documente, aceștia se zăpăceau cu totul - mai ales că nu prea erau
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
atestări scrise, indiferent de pertinența lor informativă. Iar noi știm prea bine că această practică este dublată de o alta, la fel de absurdă, aceea a arhivării tuturor acestor mizerii. Supravegherea este, astfel, crunt ironizată pentru incapacitatea ei de a accede la esențial. Ea rămâne prizoniera unor informații deseori superficiale sau a unor neadevăruri consemnate cu grijă. Prizoniera unor nimicuri, unor fleacuri, dar care ar putea fi oricând bune la ceva. Într-adevăr, retrospectiv, exact asta te și îngrozește: faptul că derizoria turnătorie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
intervin intermediari echipați cu camere de luat vederi, care circulă încolo și încoace prin platou, precum odinioară santinelele prin fața palatului lui Creon ori pe meterezele castelului de la Elsinor. Ei ne permit să vedem totul și, bineînțeles, să nu mai deosebim esențialul de neesențial, să ne lăsăm înghițiți de masa de informații ce rezultă ca o consecință a acestei operații de supraveghere generalizată. Se spune că Dionysos Tiranul, stăpânul Siracuzei, pusese să se construiască o temniță în craterul vulcanului Etna, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
limitează jocul la planul frontal. Mozaicul bizantin din figura 8 este destul de realist pentru a concretiza spațiul cu împingerile gravitaționale sus-jos. Posedă însă prea puțină adâncime, căci aici este absentă podeaua orizontală a scenei. Nimic nu este deformat și nimic esențial nu este ascuns. Situația se schimbă însă de îndată ce pictura pune stăpânire pe adâncime, așa cum s-a întâmplat în pictura apuseană a Renașterii. Voi arăta în capitolul IX că această extindere scindează spațiul pictural în două structuri compoziționale în interacțiune: planul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
are numai patru, și anume cele două paralele cu laturile și cele două diagonale care unesc colțurile (figura 56). Diferența nu e numai o problemă de număr; ea indică totodată diferența calitativă dintre o formă deplin adecvată centricității și una esențial determinată de vectorii lineari ai unei grile excentrice. În consecință, cele două forme se raportează la mediul înconjurător. Tondoul, după cum am observat, se comportă ca un obiect străin dând buzna în interiorul spațiului din exterior, guvernat de un model structural propriu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de cultură) sunt încrustate deja religiile care au fost și care vor veni și tot aici stau ascunse chipurile în care ne vom vedea. Mă întreb: cum e cu putință ceva nou în Limbă? * Mult timp am fost convins că esențialul este să scrii o carte; acum cred că important este să fii citit, prin citit desemnând în special adecvarea ta la sufletul cititorului, faptul de a-i prezenta ceva în care se regăsește, gestul de a vorbi de tine, rostind
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
impună stăpânirea, preluând în forță un rol pe care teologia și l-a asumat înaintea ei! Să ne asumăm un propriu al filosofiei, dovedit de însăși supraviețuirea ei! Chiar dacă asta ar însemna smulgerea din Universitate. Dacă filosofia corespunde la ceva esențial în om atunci va supraviețui. * Starea actuală a filosofiei: este prinsă între rolul de sclavă a științei și cel de vehicul ideologic. Apetitul pentru proprietate dă seama de dorința omului de stabilitate, de lupta acestuia pentru a imobiliza realul într-
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
lumii de către Angela Cismaș. La Petru Creția, selectarea unor texte la prima vedere marginale Alexis, Povestirile orientale și prima culegere de eseuri pare a veni atât dintr-o intenție de pătrundere în nuanțe, cât și din dorința de a reține esențialul scriiturii, adică ceea ce nu se schimbă, ori care se mișcă în adâncuri, cu un ritm greu de observat la suprafață. În acest fel, cititorul este condus în zona caracteristicului, tocmai fiindcă și aici, în ceea ce nu atinge intensitatea marilor construcții
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mai puțin elementele arhetipale, mitologice ori transcendente, cât o anume senzualitate amară, echilibrată de o luciditate care se impune prin chiar conștiința limitelor ei17. Transferate în registrul estetic, analizele semnificațiilor de tip dublu ale mesajului yourcenarian deopotrivă documentare și vizând esențialul au fost reluate în observațiile despre relația dintre limbajul istoric și discursul literar. Urmărind modul de așezare a evenimentelor în lumina lor proprie, acțiune ce presupune o "recreare" a lor până la nivelul senzorial, S. Iosifescu constata unitatea dintre textele imaginare
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
timpului tiranic și a artei care să confere sens unei lumi a aparenței, dimensiunea sacră a ontosului, logosul și veșnicia sunt doar câteva dintre temele de recurență ale liricii acestui poet. Ștefan Amariței refuză, fără nicio îndoială, derizoriul în profitul esențialului: specificitatea imaginarului său provine, de altfel, tocmai din accesul constant la simbolistica și retorica vârstei de aur a poeziei, cea care se hrănea din vocația demiurgică, intenționând să refacă legătura directă, nemediată a omului cu divinul. Din această perspectivă, volumul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
origine teza de doctorat a Irinei Andone, își pot dovedi utilitatea și în relevarea resorturilor de adâncime ale creației sale poetice. "Creatorul descris până aici, conchide exegeta lui Eminescu, este un creator care, negăsind un sprijin în realul desprins de esențial pentru a-și figura neliniștile, caută un sprijin în esențial pentru a mântui realul. El găsește acel punct de rezistență în ceea ce este mai puternic în personalitatea sa: înclinația de a figura lucrurile și întâmplările lumii sub specia unei contradicții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
utilitatea și în relevarea resorturilor de adâncime ale creației sale poetice. "Creatorul descris până aici, conchide exegeta lui Eminescu, este un creator care, negăsind un sprijin în realul desprins de esențial pentru a-și figura neliniștile, caută un sprijin în esențial pentru a mântui realul. El găsește acel punct de rezistență în ceea ce este mai puternic în personalitatea sa: înclinația de a figura lucrurile și întâmplările lumii sub specia unei contradicții reconciliate" (subl. mea, E.I.). Un "farmec dureros" are și opera
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a figura lucrurile și întâmplările lumii sub specia unei contradicții reconciliate" (subl. mea, E.I.). Un "farmec dureros" are și opera lirică a Irinei Andone, în care se figurează aceleași neliniști, aceleași tensiuni ale inadecvării la un real desprins din matca esențialului. La fel ca în cazul marelui său model, poetica acestui suav-întunecat Mângâios (Iași, Editura Institutul European, 1996) este apoi datoare unei porniri (controlate) de conjugare a contrariilor. Textele din carte se refuză din acest motiv interpretării univoce, apelând adesea la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bine știute, acordurile mai calde și tonice, sau, dimpotrivă, pastele groase de culoare întunecat expresionistă funcționează, și în cazul de față, ca mijloace auxiliare celor lingvistice, urmărind, împreună, să ofere imaginea unei personalități agresate de ordinea vizibilului, dar preocupate de esențial. A se urmări, spre exemplu, complicatele raporturi dintre artist și universul obiectual și uman care îl înconjoară, așa cum apar ele în pânzele reproduse în Veșnica împotrivire, Poema mâinilor înroșite de hohot, Solitudine sau Galeriile amare, titluri edificatoare din această perspectivă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]