1,985 matches
-
realizează de către stat, în principal (și uneori exclusiv) prin bani. Într-adevăr, cheltuielile pe care le are de efectuat statul nu se pot efectua decât în bani. Fără bani nu există nici finanțe publice. Această caracteristică explică și preocuparea pentru etimologia cuvântului "finanțe". După câte se pare, noțiunea de finanțe provine de la cuvintele latinești "fiare" sau "finis", care se traduc prin a termina, a încheia un diferend, o acțiune judiciară în legatură cu plata unei sume de bani. De la aceste cuvinte
Finanțe () [Corola-website/Science/307537_a_308866]
-
pentru balcanistica veche. Colaborează la "Cursul de introducere în lingvistică" (1955), și la "Introducere în lingvistică" (1958), ambele sub redacția lui Al. Graur. În 1968 începe colaborarea, cu etimologii originale, la "Dicționarul limbii române" al Academiei (DLR, literele M-R). Etimologia aplicată îl conduce spre unele concluzii de ordin teoretic, pe care le expune în același an în revista "Limba Română", sub titlul "Probleme actuale ale etimologiei românești". În 1968 publică volumul dedicat lui Hasdeu ("B.P. Hașdeu, lingvist și filolog", București
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
colaborarea, cu etimologii originale, la "Dicționarul limbii române" al Academiei (DLR, literele M-R). Etimologia aplicată îl conduce spre unele concluzii de ordin teoretic, pe care le expune în același an în revista "Limba Română", sub titlul "Probleme actuale ale etimologiei românești". În 1968 publică volumul dedicat lui Hasdeu ("B.P. Hașdeu, lingvist și filolog", București), un autor pe care l-a iubit și admirat, de care vorbea deseori la cursuri, îndemnându-și studenții să-l citească complet și cu atenție. Hașdeu
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
mai largă deschidere formată de părțile Turului și Talnei. În această zonă, depresiunea ia contact cu câmpia Someșului și Tisei, primind influență directă a maselor de aer umed oceanic, în timp ce înălțimea Carpaților Orientali împiedica pătrunderea curenților reci de nord-est. Asupra etimologiei Țării Oașului există mai multe păreri: Actul din 17 Noiembrie 1270 face cunoscut că „prin scrisoarea regelui Ștefan dată în anul Domnului o mie douăsute șaptezeci, în ziua de 15, înainte de calendele lui Decembrie, iar în al domniei sale în anul
Țara Oașului () [Corola-website/Science/306511_a_307840]
-
de fierbere °C - 4200 - căldura latentă de topire Kcal/Kg - ≈4000 - căldura specifică Kcal/Kg x °C - 1,170 - conductivitatea termică la 20 °C Kcalx 0,001/°C x cm x s - 0,012 - căldura de combustie Kcal/Kg ≈7800 Etimologia termenului provine din limba greacă: γραφειν (graphein) = a scrie, aceasta fiind datorată urmei negre lăsată pe hârtie, proprietate care a determinat folosirea mineralului în fabricarea minelor de creioane. In epoca târzie a fierului (între secolul V și I î.e.n.) grafitul
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
care raportează infecții intraspitalicești este premiat, pe motiv de spirit civic, în România, dacă un spital raportează infecții nosocomiale, îi vin controale și, apoi, este sancționat. Din acest motiv, spitalele din România se feresc să raporteze cazurile de infecții intraspitalicești.. Etimologia cuvântului "nosocomial" (spitalicesc) se regăsește în limba greacă, în cuvântul nosokomeion ("νοσοκομειων"), în care ("nosos" = boală, iar "komeo" = a îngriji).
Infecție nosocomială () [Corola-website/Science/306645_a_307974]
-
A. Philippide și duse mai departe de G. Ivănescu, revigorînd și împrospătînd cercetarea lingvistică și filologică ieșeană. A fost preocupat, în special, de studiul limbii în diacronie, perspectivă din care studiază limba română, relațiile lingvistice româno-germane, chestiuni de etnonimie, de etimologie, precum și de evoluție a aspectului literar al limbii române. Este coautor al unor prestigioase ediții de text, pentru care a elaborat studii lingvistice amănunțite, s-a îngrijit de componenta etimologică a mai multor dicționare și a elaborat cîteva studii fundamentale
Vasile Arvinte () [Corola-website/Science/306936_a_308265]
-
Onomastica (din limba greacă ὄνομα (onoma) - nume) este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul etimologiei numelor proprii. Principalele ramuri ale onomasticii sunt: Activitatea internațională din acest domeniu este coordonată de International Council of Onomastic Sciences - ICOS (Consiliul Internațional de Științe Onomastice). Consiliul editează revista Onoma care apare anual. În plus, consiliul organizează periodic congrese de
Onomastică () [Corola-website/Science/306953_a_308282]
-
Hidronimia este o ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul hidronimelor (denumirilor de corp de apă): râuri, lacuri, bălți, pâraie, izvoare etc. Etimologia cuvântului hidronim se regăsește în limba greacă, unde υδωρ (hydor) = "apă" și όνομα (onoma) = "nume". Primele denumiri care au generat interes au fost fluviile și râurile mari. Treptat interesul cercetătorilor s-a îndreptat spre râuri mai mici și spre alte
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
construției au oferit diferite datări și variante de construcție a edificiului. Astfel unii cercetători vorbesc de o construcție într-un stil specific secolului XVIII, alții, conform legendei, consideră că biserica este ctitoria ciobanului Bucur, de numele acestuia fiind legată și etimologia numelui București. Biserica este consemnată într-o hartă întocmită între anii 1844-1846 cu numele biserica Bucur. În trecut biserica se afla pe același deal împreună cu mănăstirea Radu Vodă. La mijlocul secolului XVIII dealul a fost împărțit în două datorită unor lucrări
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
fost menționat pentru prima oară în 732, ca aparținând abatelui de Reichenau. În 853 a fost oferit mănăstirii de maici din Zürich de către Ludovic Germanul. Se crede că numele "Uri" provine din cuvântul german vechi "Auroch" (urus) însemnând "zimbru". Această etimologie este întărită de stema istorică a regiunii, conține un cap de taur. În 1243 regiunea avea deja un sigiliu comun. În 1274 Rudolf de Habsburg a recunoscut aceste privilegii. Uri a fost unul dintre cele trei cantoane elvețiene inițiale, semnând
Cantonul Uri () [Corola-website/Science/308402_a_309731]
-
și câmpia de sud a Moldovei. În Banat, zona favorabilă este în câmpia Timișoarei și Aradului. În cultură există și populații locale: de Lovrin, năutul galben, năutul galben-cafeniu, năutul brun-roșcat, năutul galben de Moldova, etc. Numele de năut își găsește etimologia în cuvântul turc "nohut" de unde mai apoi a intrat în limba română, inițial în varianta, azi arhaică, "năhut". În limba bulgară a intrat sub forma нахут "nahut".
Năut () [Corola-website/Science/303111_a_304440]
-
și Alfheim. Trunchiul arborelui este axa lumii care străpunge centrul lumii oamenilor, Midgard, lume în jurul căreia se află Jotunheim și sub care se află Nidavellir (Svartalfheim), lumea piticilor. Cele trei rădăcini străbat fiecare câte un tărâm: Helheim, Muspelheim și Niflheim. Etimologia acceptată de cei mai mulți savanți este cea conform căreia cuvântul "" provine din unirea cuvintelor "Ygg"("strașnic") și "drasil"("armăsar"). "Yggr" este uneori un epitet acordat zeului Odin, ceea ce ar însemna că echivalentul cuvântului "Yggdrasil" este "Armăsarul lui Odin". Această traducere ar
Yggdrasil () [Corola-website/Science/302267_a_303596]
-
este o tăbliță dreptunghiulară, folosită de oameni în antichitate pentru efectuarea calculelor. e cu un design modern sunt încă folosite astăzi ca instrumente de calcul. Cuvântul provine de la semiticul "abq", care înseamnă pulbere (praf) sau - mai exact - nisip; după altă etimologie de la grecescul "abaks-abakion", care înseamnă tablă sau tăbliță; în latină "abacus". Abacele, folosite din anul 3.000 î.Hr., par să fi fost indispensabile în civilizațiile antice precum cea chineză, babiloniană, greacă, romană ș.a. din cauza unui sistem de numerotare adecvată pentru
Abac () [Corola-website/Science/302314_a_303643]
-
instrumentelor al căror descendent direct este, datează din timpuri mult mai vechi. Istoricul chitarei va face referire și la instrumentele cordofone care au purtat pe rând același nume, fără a avea prea mult în comun în ce privește construcția. Având la bază etimologia comună, aceste instrumente și chitara au fost puse „forțat” laolaltă; totuși, studiile efectuate de Michael Kasha în anii 1960 au adus argumente definitive în această direcție, arătându-se că etimologia nu atesta alte indicii de rudenie între instrumente, ci arăta
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
avea prea mult în comun în ce privește construcția. Având la bază etimologia comună, aceste instrumente și chitara au fost puse „forțat” laolaltă; totuși, studiile efectuate de Michael Kasha în anii 1960 au adus argumente definitive în această direcție, arătându-se că etimologia nu atesta alte indicii de rudenie între instrumente, ci arăta cel mult cum a ajus să desemneze aceeași denumire varietăți foarte diverse de-a lungul timpului și spațiilor geografice traversate. Primele instrumente cordofone foloseau ceea ce aduce astăzi cu o tastieră
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
latina clasică, "phoenīx". Latina clasică este transliterarea termenului elen φοῖνιξ, "phoinīx". In Grecia și Roma Antică, pasărea Phoenix era asociată cu civilizația feniciană, cunoscută pentru producerea de vopseluri purpurii cu ajutorul scoicilor. Arhiepiscopul Isidor din Sevilla (sec.6-7) consideră ca și etimologie târzie a păsării Phoenix însăși culoarea purpurie. Deoarece vopseaua purpurie și deosebit de scumpă din Fenicia era asociată cu nivelul de trai înalt al Antichității și, ulterior, cu regalitatea, perioada medievală a stabilit phoenixul ca fiind "pasăre regală". În ciuda acestor etimologii
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
etimologie târzie a păsării Phoenix însăși culoarea purpurie. Deoarece vopseaua purpurie și deosebit de scumpă din Fenicia era asociată cu nivelul de trai înalt al Antichității și, ulterior, cu regalitatea, perioada medievală a stabilit phoenixul ca fiind "pasăre regală". În ciuda acestor etimologii populare, s-a decis faptul că termenul original φοῖνιξ derivă din greaca miceneană, "po-ni-ke", fiind un termen predispus la o varietate de interpretări. este ilustrată uneori în literatura antică si medievală, precum și în arta medievală, ca având un nimb, accentuându
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
slave și finice din zona Novgorodului: Mai tarziu, cronică afirmă că varegii au cucerit Kievul și au fondat Rusia Kieveana. Teritoriul pe care l-au ocupat a primit numele lor, așa cum rudele lor, normanzii au dat numele Normandiei. ("Vezi și: "Etimologia cuvântului rus și a derivatelor sale). Teoria normanda se bazează și pe scrierile lui Ibn Fadlan, care folosește numele "rusiyyah" pentru un grup de popoare care sunt considerați a fi vikingii de lângă Astrahan, ca și pe însemnările călătorului persan Ibn
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
Etimologia cuvântului "opinie" derivă din latinescul "opinari" care înseamnă a gândi, a crede, a formula o părere și este expresia unei convingeri subiective într-o anumită problemă, față de o anumită situație. În "Enciclopedie de psihologie", opinia publică este definită ca ""procesul
Opinie publică () [Corola-website/Science/302150_a_303479]
-
persoane care nu iau parte la conflict și persoane nevinovate, fiind dispuși chiar să se autosacrifice. Se ajunge la sfera conflictelor "totale" și astfel în domeniul "dușmăniei absolute". Este vorba despre cei pe care Schmitt îi numește "partizani", care conform etimologiei latine a cuvântului înseamă "susținători ai unui partid". După Schmitt, acești partizani ar avea patru trăsături esențiale: Schmitt face o diferență între următoarele forme de ostilitate sau război: "ostilitatea convențională", "ostilitatea reală" și "ostilitatea absolută". Încheierea unei înțelegeri de pace
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
în Dacia înainte de cucerirea romană nu este susținută de istoriografia actuală. Chemarea evreilor de către Decebal după distrugerea celui de-al doilea Templu s-a dovedit a fi o legendă. Au fost dezmințite și teoriile unor istorici ai secolului XIX cu privire la etimologia evreiască a numelor localităților Tălmaciu, Beclean și Aiud sau la contribuțiile evreiești la dezvoltarea mineritului pe teritoriul Transilvaniei. Primii evrei au ajuns probabil în Dacia odată cu instalarea puterii romane. Pe la începutul erei noi majoritatea poporului evreu locuia în afara Israelului antic
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Odată ce miturile au fost fixate în scris, incoerențele interne și acelea dintre versiuni au devenit vizibile, citește șocante. Ceea ce cuvântul camufla, textul revela... Noțiunea însăși de "mit" este asociată, încă din Antichitate, aceleia de "minciună", "eroare" sau "iluzie". Prin însăși etimologia termenului (de origine greacă), mitul este lovit de o notă de derizoriu, așa cum și azi, în cărți, în mass media, mitul este sinonim cu o povestire mincinoasă sau iluzorie de care trebuie să ne debarasăm pentru a percepe adevărul. Astfel
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
renunță la piatra prețioasă și la mare parte din partea lui de comoară pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie. Tolkien explorează și motivul bijuteriilor care stârnesc lăcomia corupătoare din "Silmarillion", existând legături între Piatra Ark și „Silmaril” în etimologia inventată de Tolkien. "Hobbitul" prezintă și tema animismului. Un concept important în antropologie și în dezvoltarea copilului, animismul constituie ideea că toate lucrurile - inclusiv obiectele și evenimentele naturale, precum și ființele vii de genul animalelor și plantelor - posedă inteligență similară omului
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
La baza desemnării acesteia se află mai multe specii de animale (urși, râși, lupi, fluturi - 35% din totalul speciilor din țara noastră, păsări) și plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) protejate la nivel european. Sextil Pușcariu și-a pus problema etimologiei cuvântului astfel: "„cum se face însă că românii, care au de obicei pentru munții lor denumiri atât de plastice, ca Omul, Babele, Strunga și alte nume ce se întâlnesc în Bucegii apropiați, să fi dat în cazul acesta numele atât
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]