1,759 matches
-
Perpessicius, Opere, VII, 123-126, VIII, 43-46, 398-400; Petru Comarnescu, Urme românești..., RFR, 1936, 11; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 283-284; Ralea, Scrieri, II, 536; George Muntean, Corespondența dintre Liviu Rebreanu și Marcu Beza, RITL, 1970, 1; Tache Papahagi, Grai, folclor, etnografie, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1981, 393-403; Constantin Darie, Marcu Beza. Amintiri, „Magazin istoric”, 1985, 6; Marcu Beza, UVPA, 197-199; Petru Comarnescu, Kalokagathon, îngr. Dan Grigorescu și Florin Toma, introd. Dan Grigorescu, București, 1985, 255-258; Scarlat, Ist. poeziei, IV
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
provincialism îngust, tradiție căreia caută să-i păstreze specificul. În acest sens, sunt publicate cele mai importante studii despre Banat și mentalitatea bănățeană apărute între cele două războaie mondiale în presa vremii, în special în revista omonimă: Lucian Blaga, Barocul etnografiei românești, G. Călinescu, Opinii fugare și libere despre Banat sau Țară, Camil Petrescu, Bocșa Montană. Semnează articole și literatură originală Olga Neagu, Aurel Gh. Ardeleanu, Eugen Jurca, Vasile Barbu, Gh. I. Tohăneanu, Dumitru Vlăduț ș.a. Revista este compartimentată pe rubrici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285597_a_286926]
-
evoluția sa artistică, capacitatea de a rezista „junglei” este apreciată ca o dovadă a faptului că „este artist Înnăscut”. Același mecanisme ale riturilor de trecere cu elemente de probe inițiatice au fost studiate și În alte medii profesionale: spre exemplu, etnografiile consacrate redacțiilor jurnalistice au relevat rolul „consacrator” al etapelor liminare, când nou-venitul este supus la umiliri simbolice și la diverse Încercări referitoare la capacitatea sa de a accepta regulile ierarhiilor formale și informale și exigențele sistemului de lucru din instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
celebrități care Întrupează un anume ideal uman - cum ar fi reședința lui Elvis Presley din Graceland, Palatul Festivalurilor de la Cannes, Walk of Fame de la Hollywood. Un exemplu edificator este pelerinajul la mormântul și reședința lui Elvis Presley din Graceland. O etnografie (Rodman, 1996; G. Segré, 2001) a acestor pelerinaje relevă, dincolo de raționalizarea sistemului (dimensiunea comercială, organizarea birocratică, aportul tehnologiilor În construirea ritului), caracterul autentic al trăirilor participanților. Aceștia sunt confruntați, pe de o parte, cu omniprezența lui Elvis (spațiul plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
muncitorilor belgieni de la Începutul secolului XX. Elementele de confruntare și contestare sunt relevate de M. Riggio (2004) și R. Schechner (2004) În analiza carnavalului din Trinidad, de M. Rector (1984) pentru carnavalul brazilian, sau de D. Gilmore (1998) În ampla etnografie a manifestărilor carnavalești din Andaluzia. Acesta din urmă remarcă: În mod evident, discursul carnavalesc include protestul politic. O mare parte a protestului este revoluționar: anticlerical, anticapitalist și antiburghez. O mare parte a satirei și profanării din cântecele carnavalești reflectă lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mircea, 1995, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Humanitas, București Eliade, Mircea, 1997, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Humanitas, București Elizondo, Virgil; Freyne, Sean (coord.), 1996, Pilgrimage, SCM Press, Londra Eretescu, Constantin, 1976, „Ființe mitologice În legendele românești”, În Revista de etnografie și folclor, nr. 2 Eriksen, Anne, 1997, „Memory, History and National Identity”, În Ethnologia Europae, vol. 27, nr. 2 Erikson, E.H., 1966, „Ontogeny of Ritualization in Man”, În Phylosophical Transactions of The Royal Society of London (seria B), vol. 251
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la tuberculoză și i-a lipsit de rezistența pe care o aveau altădată la pneumonii, În așa fel Încât două misiuni au trebuit, pur și simplu, să-și Înceteze activitatea Întrucât credincioșii lor au murit... Misionarii nu au cunoștințe de etnografie, sociologie, psihologie socială, ca și În alte domenii privind societatea. De aceea, rareori au știut ce trebuiau să facă pentru a realiza schimbările dorite și adesea zelul lor, mai puțin rațional, a stârnit tot atâtea conflicte și nenorociri, ca și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
provenit din arhipelag. 580 Bernard Philippe Groslier, Asia de Sus-Est. Indonezia, În Larousse. Istoria artei, Univers Enciclopedic, 1995, p. 965; vezi și A. Bernet Kempers, Ancient Indonesian Art, Harvard University Press, Cambridge, Mass..., 1959. 384 SOCIETATE ȘI RELIGIE În studierea etnografiei populațiilor din regiunea pacifică, un rol important l-a avut publicarea lucrării etnografului german Hans Damm, Kanaka-oamenii mărilor sudului (1960), despre viața și obiceiurile băștinașilor din Melanezia, Micronezia și Polinezia 581. Lucruri interesante se dezvăluie despre aceste populații ce trăiesc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și estetice. Acest domeniu public, Întins pe o suprafață de circa 685 Ibidem, p.204. 508 o sută de hectare, a fost deschis În timpul ocupației britanice (1890). Muzium Negara este dintre cele mai mari muzee asiatice și oglindește istoria și etnografia acestor populații (veșminte de cult, bijuterii, argintărie, colecții de ceramică din timpul dinastiei chineze Ming etc). Clădirea, terminată În 1963, Îmbină stilul malaysian tradițional cu liniile moderne. Fațada este dominată de un splendid mozaic ce Înfățișează momentele cele mai importante
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Papua-Noua Guinee cu amintiri deosebit de intense, pentru o zonă puțin cunoscută și mai ales vizitată, despre oameni diferiți, cu tradiții și obiceiuri greu de Înțeles pentru civilizația Mileniului III. O lume parcă pironită În tarele istoriei, o carte incitantă de etnografie umană. Încă o dată constat că foarte puțin ne cunoaștem semenii, mai ales din aceste zone Îndepărtate ale Oceaniei, care datorită izolării au menținut forme de viață și conviețuire ancestrale. Papuașii și vânătoarea de capete figurau pentru mine, ca și pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
dotat cu tunuri și muniție, având misiunea de apărare a coastelor filipineze de concurența olandeză tot mai presantă În această zonă a Pacificului 816. Galeria Națională de Artă, situată Într-o impozantă clădire colonială, din apropierea Muzeului Național de Istorie și Etnografie, deține remarcabile colecții de picturi aparținând lui Juan Luna, Felix Resurreccion Hidalgo, Fabian de la Rosa și Fernando Amorsolo. Primii doi pictori au expus pentru prima dată la Madrid În 1884.817 În pictura modernă a primelor decenii ai secolului al
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
1930-1934), devenind aici asistent suplinitor (1934-1938) la Catedra de dialectologie și folclor romanic, asistent definitiv (1938-1947) la Catedra de istoria literaturii române vechi, șef de lucrări (1947-1952) la Catedra de literatură română modernă, iar ulterior cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor din București (1953-1970). Rezultatele cercetărilor proprii le publică în „Demos”, „La Roumanie nouvelle”, „Revista de etnografie și folclor” ș.a. În colaborare cu Iordan Datcu, a elaborat un util instrument de lucru, Dicționarul folcloriștilor (1979). Prin câteva lucrări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
de istoria literaturii române vechi, șef de lucrări (1947-1952) la Catedra de literatură română modernă, iar ulterior cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor din București (1953-1970). Rezultatele cercetărilor proprii le publică în „Demos”, „La Roumanie nouvelle”, „Revista de etnografie și folclor” ș.a. În colaborare cu Iordan Datcu, a elaborat un util instrument de lucru, Dicționarul folcloriștilor (1979). Prin câteva lucrări de referință S., elevă a lui I.-A. Candrea și Ovid Densusianu, contribuie la alcătuirea tipologiei și corpusului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
a socialului, Mircea Agabrian • Construcția simbolică a cîmpului electoral, Ioan Drăgan et al. • Epoca maselor, Serge Moscovici • Era individului, Alain Renaut • Introducere în sociologia religiilor, Max Weber • Istoria politicilor sociale, Francis Démier • Istoria sociologiei, Charles-Henry Cuin, François Gresle • Manual de etnografie, Marcel Mauss • Mediul penitenciar românesc. Cultură și civilizație carcerală, Bruno Ștefan • Metode de cercetare în științele sociale, Ronald McQueen, Christine Knussen • Metodele în sociologie. Observația, Henri Peretz • Noile sociologii, Philippe Corcuff • Noțiunea de cultură în științele sociale, Denys Cuche • Noua
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
colaboratorilor aveau în vedere problematica îndreptarului amintit. Capitolele destinate folclorului propriu-zis includ un material variat: povești, legende, snoave, glume, păcălituri, obiceiuri tradiționale, cimilituri, cântece, strigături, bocete, jocuri de copii, mai toate de o certă valoare artistică și documentară. Preocupările de etnografie și artă populară sunt concretizate în observații referitoare la port, arhitectură populară, îndeletniciri, instrumente muzicale etc. Se publică, de asemenea, vechi manuscrise laice ori religioase, precum și scrieri de genul Filosofia babelor (text din 1847) ori Pepelea sau Trădiciuni năciunare românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
I.1910, Craiova - 12.III.1986, București), folcloristă. După studiile gimnaziale și liceale făcute în orașul natal, a urmat studii universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Între anii 1950 și 1967, a fost cercetătoare la Institutul de Etnografie și Folclor din București. După ce teoretizează Principiile clasificării legendelor populare românești (1966), le aplică practic în primul tom al corpusului acestei specii a prozei populare: Legende populare românești (1981). Selecția, din care inițial au fost tipărite legendele cosmosului, florei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285884_a_287213]
-
istoric și oglindirea sa în legendă, cât și pentru paleofolclor în general. Prozatorul și folcloristul Eugen Agrigoroaiei a trecut în eternitate în ziua de 26 februarie 1992, în Iași. Au rămas în manuscris încă nepublicate studii de literatură populară și etnografie, versuri, proză scurtă, traduceri etc. ALEXINSCHI, ALEXEI (1899-1966) ENTOMOLOG Ilustru entomolog, pasionat cercetător și profund cunoscător al Lepidopterelor, pentru studiul cărora și-a consacrat toată viața, Alexei Alexinschi a slujit învățământul și știința ieșeană timp de aproape trei decenii. S-
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
HAREA, VASILE (1895-1987) PEDAGOG ȘI FILOLOG Format spiritual în cercul revistei Viața românească, prof.univ.dr. Vasile Harea a fost un intelectual de marcă al Iașului, un cărturar de elită care a ilustrat atât filosofia, critica literară și pedagogia, cât și sociologia, etnografia, etica etc. Născut la 13 iulie 1895, în comuna Susleni din fostul județ Orhei, a urmat la Chișinău, între 1909-1919 cele două cursuri (inferior și superioră al Seminarului Teologic. În perioada 1919-1924 a frecventat, cu întreruperi, cursurile Facultății de Litere
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
contribuție substanțială în folcloristica vremii în aproape toate sectoarele mari ale cercetării” (Ovidiu Bârlea). Editată de Academia Română, publicația venea să înlocuiască mai vechea colecție „Din viața poporului român” a aceleiași instituții și avea menirea să instaureze spiritul științific în domeniile etnografiei și folclorului și să sincronizeze astfel cercetarea românească cu cea europeană și universală. În scopul acesta, Ion Mușlea reușește să atragă în paginile publicației colaborarea „unora dintre cei mai de seamă specialiști în diferitele domenii ale folclorului românesc din acel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
ale unor reputați etnologi și antropologi străini, precum Marianne Mesnil, Cristina Papa sau Harry A. Senn. Rubricile sunt, de regulă, „Studii”, „Note”, „Recenzii”, dar mai apar și alte compartimentări ca, de exemplu, „Sistematica-tipologica”, „Arhiva”, „Contribuții de istoria folcloristicii și a etnografiei”, „Centenarul nașterii lui Béla Bartók” ș.a. Spre deosebire de vechiul anuar, în relație, iarăși, cu specializarea cercetătorilor, sunt publicate contribuții de etnomuzicologie și etnocoreologie, referitoare la folclorul maghiar și la cel săsesc din Transilvania, ori (câteva) privind relațiile cu folclorul românesc. Studiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
un ulcer devenit incurabil, moare în cursul unei operații, într-o clinică din Viena. B. și-a uimit contemporanii prin bogăția cunoștințelor pe care le stăpânea. A lăsat un număr impresionant de contribuții în filologie, semantică, etimologie, onomastică, toponimie, folclor, etnografie. A scris versuri, a dat traduceri, a fost un distins ziarist. Cele mai multe dintre lucrări se ocupă de etimologii, dar el pune în mișcare un complex de factori, depășind lingvistica. Metoda comparatistă, folosită cu suplețe, le înscrie într-un orizont enciclopedic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
à l'étude de la médecine expérimentale), pe care se bizuie deschis Zola în Romanul experimental (Le Roman expérimental, 1880). Dacă, în anii 1880, științele exacte focalizează înspre ele toate speranțele, lumea se pasionează și de științele umane, ca istoria, arheologia, etnografia, susceptibile să ofere o viziune globală a lumii sociale. Naturaliștii visează să dea literaturii un caracter științific, să facă din ea un câmp de observare cvasi clinic. Zola, în Romanul experimental unde expune metoda și scopurile sale, își compară demersul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Moscova (1962-1967), unde își susține și teza de doctorat. Revine la București, la Catedra de filologie rusă a Facultății de Limbi Slave, unde parcurge toate treptele universitare până la gradul de profesor (1997). Colaborează la „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de referate, recenzii și sinteze”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Secolul 20”, „Vestnik Moskovskogo Universiteta”, „Viața literară sovietică” ș.a. Format în cadrul școlii lui V. I. Propp, R. aplică metoda structuralistă în studiile sale, care au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
la Putna, la sărbătorirea a cinci sute de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare. Deținut politic până în 1964, va fi apoi doi ani șomer. În 1966 este încadrat documentarist și ulterior cercetător științific la Centrul de Istorie, Filologie și Etnografie din Craiova al Academiei Române. Își ia doctoratul cu teza Haiducul și haiducia în folclor. Între 1975 și 1979 va lucra în calitate de lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Craiova, de unde se transferă ca lector la Facultatea de Filologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
Industriei Ușoare, în paralel și la școli de meșteri și de calificare din cadrul aceluiași minister (până în 1953). Tot în București, devine documentarist la Institutul de Folclor (1957-1964), cercetător științific la Institutul de Studii Sud-Est Europene (1964-1975) și la Institutul de Etnografie și Folclor (1975-1982). Și-a luat doctoratul în filologie la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, cu teza G. Coșbuc și creația populară (1970). Primele articole i-au apărut în „Revista de folclor” (1956). F., un „eminent folclorist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]