12,743 matches
-
de feminitate. Când, spre final, timpul desființat se sparge pentru a deveni din nou istorie, ea se lasă absorbită de noul decor, execută salturi în timp, toate pentru a se întâlni cu voința colectivă a femeilor închise. Dobândirea unui nou eu social aduce cu o înviere. E momentul în care Lena Constante poate să scrie poetic și să jongleze povestea cu dezinvoltură. În Evadarea imposibilă va desăvîrși noul eu și drumul spre ficțiune este evident. În singurătatea absolută, Lena Constante extrage
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
scrisul autoarei, utilizînd lupa, nu recomandă binoclul”) e valabil pentru fiecare capitol în parte. Explorînd intimitatea ascunsă a poeticilor implicite, detectabile mai ales în pliurile creației propriu-zise, în corespondență sau în marginea eseurilor programatice, autorul procedează ca un arheolog al eurilor creatoare, oferind, în cele șapte eseuri micromonografice, reinterpretări valoroase, cuceritoare printr-un anume detectivism al observațiilor. Foarte incitante sînt considerațiile privind încercarea Hortensiei de a elabora, în prozele ei scurte, un program al desăvîrșirii feminității ideale, dez-idealizate prin socializare în
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
duc dracului). are un caracter contrapunctic. Pe de o parte e această afectare provocatoare, menită a da personajului un spor de autoritate, așa cum un adolescent și-ar îngroșa vocea, pe de altă parte chipul său nemachiat, dezarmat în fața misterelor vieții. Eul se caută pe sine pe ocolite. Poate se află la mijloc și o timiditate în fața conceptului de poezie, venerat cu o intensitate ce evită a se da în vileag, preferînd deghizamentul derutant. În orice caz poetul vrea să apară în
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
tatălui lui și, din ce-o încasa din vânzarea cărților, o să vă dea ceva și vouă. Iar lui Emil6 o să-i trimită două rânduri de haine și ceva rufe. Din inimă îmi pare rău că n-am putut aranja totul eu cu Gică, după dorința lui. Paltonul, care era al lui Emil, l-a luat Titi. Probabil c-o să i-l dea. Scrieți-i lui Gică, pe adresa mea. El mai stă 5-6 zile la Iași, pe urmă pleacă la București
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
așa cum le-a desprins Strauss din analiza spiritului nipon. Sînt cinci însușiri care separă spiritul nipon de cel occidental. Prima e că, despre deosebire de accentul pe care apusenii îl pun pe persoană, japonezul respinge subiectul uman. Nu ce spune eul creator contează, ci ceea ce se spune prin el din matca impersonală a lumii. A doua deosebire e că, în contrast cu patosul retoric al europeanului, japonezul refuză discursul teoretic, la fel cum repudiază puterea lexicului de a surprinde adevărul. Pentru japonez, faconda
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
Editura Charmides, 2013), Angela Marinescu (să notăm că poeta s-a mai folosit de un pseudonim, și anume Basaraba Matei, pentru una dintre primele ei cărți) confirmă un lucru pe care îl știu demult cei care se ocupă cu literatura „eului”. Faptul că identitatea trece neapărat și prin numele real, de care nu se poate face abstracție. Or, despre identitate și problemele ei e vorba, în principal, în scurta culegere, de numai douăzeci și cinci de poeme, a autoarei, căci „intimitatea”, la care
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
clamare a nonculpabilității („suntbătrână. suntinocentă. sunt autistă,/ sunt mai bolnavă decât un îndrăgostit/ în preajma sinuciderii”) și tot boala, exprimarea dinlăuntrul ei, ar cauționa autenticitatea mărturiilor existențiale. Pe lângă o anumită gratuitate a formulei estetice, venită dintr-o disponibilitate „sans ravages” a eului, și pe care o încorporează în unele cazuri (citim chiar și la Angela Marinescu, într-o recent publicată carte de interviuri, a lui Marius Chivu, o destăinuire de felul: „Posed sentimentul gratuității în cel mai înalt grad”), confesiunea, după cum ne
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
această țară. O fi vorba de „țara Schlaraffia”, clubul din Linz unde aderase Eichmann, locul unde evreii nu aveau ce căuta? Prin extensie simpatetică, urmând expresia Marinei Țvetaeva, poeții sunt, prin destin,evreii tuturor timpurilor. Așadar - exclusul Benn. Afirmația sa, „eul este un capriciu tardiv al naturii”, trebuie gândită în strânsă relație cu o alta: eul poetic nu are istorie, credea el, în poezie acesta „generează viziuni fragmentate și instantanee semnificative pentru momentul prezent.” (W. Lepenies) Poeticul ar fi „un fenomen
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
unde evreii nu aveau ce căuta? Prin extensie simpatetică, urmând expresia Marinei Țvetaeva, poeții sunt, prin destin,evreii tuturor timpurilor. Așadar - exclusul Benn. Afirmația sa, „eul este un capriciu tardiv al naturii”, trebuie gândită în strânsă relație cu o alta: eul poetic nu are istorie, credea el, în poezie acesta „generează viziuni fragmentate și instantanee semnificative pentru momentul prezent.” (W. Lepenies) Poeticul ar fi „un fenomen cu caracter primar în interiorul procesului biologic”, iar creativitatea are punctul de pornire în ceva neclar
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
această caracteristică proprie a stilului. Ne confruntăm aici cu cele mai mari abstracții ale metafizicii carteziene. În egală măsură le vedem însă născându- se dintr-o situație concretă determinată, redată până în cele mai mici detalii, în întreg coloritul ei local. Eul, cogitoul, devine principiu general al filosofiei. În același timp, imaginea noii vieți se distinge însă de acest fundal obiectiv, imagine pe care Descartes a creat-o în solitudinea sa olandeză, printr-o renunțare conștientă la tradiție și la toate legăturile
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă. Exacerbată de narcisismul epocii actuale, preocuparea pentru sine modelează relația individului cu propriul eu, cu lumea și cu Celălalt, conducând la autosuficiență și exclusivism. Sensul ei este, așadar, total diferit de acela al conceptului antic de epiméleia heautoû din diversele tradiții filosofice antice, socratico-platonică, epicureică, cinică și stoică -pe care Michel Foucault îl considera
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
doctorul Pasavento creează un spațiu livresc, al operelor altor autori din literatura universală, care reflectă textul pe care îl citim, pe măsură ce îl „ face” un autor dispus să dispară prin și în scriitură. Iată un exemplu: la un moment dat, reflectând eul narant asupra ideii că „se scrie întotdeauna din dorința de aventură”, memoria involuntară îi reactualizează pasajul cu care începe „ciudatul roman” al lui Maurice Blanchot, Thomas l’Obscur (1941). Este vorba de incursiunea lui Thomas în mare, pe o vreme
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
refuză/ categoria este facilul prin definiție/ bio fii deasupra încrederii/mergi pe stradă ca un avion/ nu te speria/ filtrează instinctele și hrănește-le adecvat/ statistic ești proiectat să reziști”. Tipul uman al acestui imaginar nu poate fi decât un eu ergonomic, pregătit să-și raționalizeze cele mai neînsemnate manifestări. Fără contur e, din păcate, scriitura lui Bogdan Coșa și atunci când renunță la propedeutica dezangajării în favoarea notațiilor realiste. Teama de orice tip de discursivitate, fie ea sentimental confesivă sau social-ideologică, face
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
o străfulgerare, prin zbaterea unor cuvinte ce se cufundă în propria lor cenușă, după o ardere de tot. Poezia e ecuația perfectă a stărilor noastre diurne și nocturne, a relației noastre cu inconștientul materiei și al cosmosului, dar și cu eul nostru profund. Poezia ne relevă văzutul și nevăzutul. Ne relevă trecutul nostru scufundat în beznă, rămas în memoria materiei ce ne înconjoară, dar și viitorul ce se năpustește peste noi. Poetul e un receptacol sensibil la vibrațiile pe care micro-
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
Eminescu „și somnul morții e viața lumii-ntregi.” Desigur, în cazul lui Nichita Stănescu somnul morții are alte conotații. Nu zăbovim asupra lor, tocmai pentru a nu da naștere la interpretări speculative. Să vedem mai degrabă ce se întîmplă cu eul nostru profund în momentul revenirii la starea de veghe. „Dacă te trezești,/ iată pînă unde se poate ajunge:// Deodată ochiul devine gol pe/ dinlăuntru/ ca un tunel, privirea/ se face una cu tine.” Cu astfel de enunț debutează A treia
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
simpatia pentru PDL cu “cel puțin cinci procente”. O altă colegă, exclusă acum câteva luni din PNL și venită de curând în PDL, crede că sunt “fioros”. Un amic, deputat european și el, mă plasează în categoria “zgomotului produs de euri fără saț și de manevrele sulfuroase ale răzbunării”, care vor deschide calea socialismului în România". El mai scris că "șeful grupului parlamentar al PDL așteaptă să “retractez și să-mi cer scuze”". Însă, adaugă " Tuturor, le mai spun o dată: nu
Preda: "Cer membrilor BPN să-i ceară socoteală lui Blaga". Vezi de ce by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/37190_a_38515]
-
un cod nou, costumată conform revistelor de modă (post)moderniste. E greu de spus dacă acest look modifică sensibilitatea auctorială în sensul unei „răciri”, a unei distanțări de sine favorabile aventurii imagistice, ori avem a face cu o înclinație a eului liric feminin către o anume „masculinizare”. În orice caz edulcorările nu-și găsesc locul în acest mediu de gingășii aspre, de avînturi jugulate printr-un limbaj expresionist: „din cele știute dincoace dincolo/ nu te vor părăsi norii virginității/ pe tine
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
și transformări. Primele texte pe care i le-am citit, pe la mijlocul anilor ’70, erau dacă nu tehniciste, în orice caz dominate de un anumit cult al preciziei. Treptat, el a permis pătrunderea în text a persoanei întâi, adică a propriului eu creator, ceea ce a părut a fi o reinventare radicală. În fapt, textul s-a îmbogățit prin suprapunerea a două voci: una rece, autoritară, clinică și nemiloasă, cealaltă irigată de plăcerea carnavalescului și a spectacolului ca țintă supremă a exegezei. Cartea
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
toate ipostazele ei, celelalte zece constituie un traiect al înaintării de la Mesagerul la Podul. Ca și titlurile, traseul este, fără doar și poate, simbolic. Așa se face că poezia aceasta gravă, scrisă parcă după alte repere decît ale modernității, recuză eul și confesiunea. Ea mai degrabă înregistrează cu ochi avid lumi, spasme, convulsii sau metamorfoze. În realitate, ea construiește și spasmele entropiei, și învierea. Iar atunci cînd în prim plan este subiectul, persoana I e expresia unui eu supraindividual, generic, care
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
ale modernității, recuză eul și confesiunea. Ea mai degrabă înregistrează cu ochi avid lumi, spasme, convulsii sau metamorfoze. În realitate, ea construiește și spasmele entropiei, și învierea. Iar atunci cînd în prim plan este subiectul, persoana I e expresia unui eu supraindividual, generic, care a trăit Experiența. Totul se situează sub semnul exemplarității, chiar atunci cînd experiența coboară pînă spre frontierele biograficului. Tonul polemic al unora dintre poeziile lui Liviu Georgescu vine tocmai din această nevoie de a proiecta experiența dincolo de
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
superb și dintotdeauna poeții din Europa Centrală, de exemplu Vladimir Holan în poemul O noapte cu Hamlet sau în Durere, cu care Dinu Flămând are foarte multe afinități și pe care îl citează, de altfel. „În spatele zidului propriei mele ironii/eu plâng”, îndrăznește să spună Dinu Flămând, și să ne fie îngăduit să-l strângem în brațe fiindcă a îndrăznit să spună acest lucru. Ironia este o fugă, lacrima înseamnă curaj, da. De altfel, tot Dinu Flămând scrie: „lacrima întărește”. Să
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
translat modernismul lui Mureșan în postmodernismul generației sincrone cu debutul său. Observînd paradoxul, Mușina îl teoretizează. Ar fi vorba de o „imposibilitate” (din nou, ghilimelele autorului) pe care o face posibilă „talentul poeților”. Transcendența este „trăită ca eveniment «real» al eului”, eul devenind „sistemul de referință”. Nu e greu de observat că această formulă categorială ar putea include și poezia lui Mircea Cărtărescu, pe dimensiunea ei vizionară desfășurată de la elementele cele mai „umile” ale cotidianului de către un eu central și expansiv
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
modernismul lui Mureșan în postmodernismul generației sincrone cu debutul său. Observînd paradoxul, Mușina îl teoretizează. Ar fi vorba de o „imposibilitate” (din nou, ghilimelele autorului) pe care o face posibilă „talentul poeților”. Transcendența este „trăită ca eveniment «real» al eului”, eul devenind „sistemul de referință”. Nu e greu de observat că această formulă categorială ar putea include și poezia lui Mircea Cărtărescu, pe dimensiunea ei vizionară desfășurată de la elementele cele mai „umile” ale cotidianului de către un eu central și expansiv. Iată
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
eveniment «real» al eului”, eul devenind „sistemul de referință”. Nu e greu de observat că această formulă categorială ar putea include și poezia lui Mircea Cărtărescu, pe dimensiunea ei vizionară desfășurată de la elementele cele mai „umile” ale cotidianului de către un eu central și expansiv. Iată așadar o dublă mișcare paradoxală, simptomatică pentru sincronizarea și chiar sincretismul modernism postmodernism în poezia românească. În timp ce Mircea Cărtărescu, considerat cel mai reprezentativ exponent al postmodernismului „optzecist”, ilustrează la un nivel de vîrf vizionarismul poetic, Ion
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
1939, la publicarea primului roman. Aventurile lui Philip Marlowe au și rolul de a menține vie întrebarea: ce e, la urma urmelor, romanul polițist? Literatura hard-boiled a mutat accentul dinspre investigație și tehnicile ei când științifice, când fanteziste, pe aventura eului aflat pe urmele adevărului ce transcende realitatea imediată. Caracterul implicit metafizic al acestei literaturi e dat de ceea ce un critic numea „tendințele de a estetiza violența” (Rzepka, 2010: 2). Care sunt mobilurile aflate dincolo de un asemenea proces ține de misterul
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]