3,855 matches
-
marker, însoțită uneori și de emergența echivalenților citogenetici ai amplificării genice (DM-uri și HSR-uri) pot fi interpretate ca semne ale unui stadiu avansat al progresiei tumorale și ca expresie a instabilității genomice, instalate pe fondul unui „zgomot genetic” evolutiv (Brodeur și colab., 1984; Gebhart și colab., 1986). Labilitatea genetică a celulelor transformate reprezintă motorul variabilității celulei tumorale, exprimată în grade diferite, în diferite tumori. În celulele maligne se înregistrează deopotrivă nivele crescute și nivele bazale ale schimburilor dintre cromatidele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
numerice decât cele structural cromozomale (Lawler și Galton, 1966). Hiperdiploidia este în aceste cazuri cea mai frecventă modificare numeric cromozomală. Fazele inițiale ale evoluției cariotipice implică pierderi și duplicări ale diferitelor grupe de cromozomi (Pedersen, 1973), pe când în fazele superioare evolutive sunt afectate categorii cromozomale specifice, ceea ce dovedește îngustarea progresivă a polimorfismului citogenetic în evoluția bolii maligne. Duplicarea cromozomului Ph1 este cea mai frecventă manifestare a evoluției clonale (Streiff și colab., 1966) care poate coincide cu transformarea blastică sau o poate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nivelul ambelor proteine există domenii scurte, care sunt mai bine conservate, dar și regiuni care prezintă o diversitate semnificativă. Unele dintre aceste domenii înalt conservate au fost identificate și într-o genă de la găină, asemănătoare genei brca2. Nivelul de conservare evolutivă este mai mic față de al altor gene de susceptibilitate la neoplazie, cele mai multe prezentând o identitate de secvență om-șoarece de peste 90%. În regiunea N-terminală a proteinei BRCA1 a fost identificat un motiv RING finger înalt conservat. Deoarece aceste motive sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
imunitari sau chiar blochează realizarea răspunsului imun. Capitolul 30 APOPTOZA ÎN TUMORIGENEZĂ Termenul de apoptoză provine de la cuvântul grecesc „apoptosis”, care înseamnă „căderea frunzelor”. Apoptoza, numită și moartea celulară programată genetic, este un proces înnăscut, conservat din punct de vedere evolutiv, prin care celulele, în mod programat, își inactivează, dezasamblează și degradează propriile componente structurale și funcționale pentru autodezorganizare. Acest proces poate fi implicat în dezvoltarea normală a organismului, în embriogeneză, precum și în diferite procese patologice (carcinogeneză, boli autoimune, infecții virale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
caspazei-2, și un DD carboxi-terminal, care acționează ca o punte între caspaza-2 și PIDD. Stresul genotoxic activează egal sau preferențial calea apoptotică cea mai adecvată contextului celular, având ca rezultat activarea caspazei-2, cea mai conservată caspază din punct de vedere evolutiv (Park și Wu, 2006). 30.2.5.3. Caspaza-8 (MACH, FLICE, MCH5) Caspaza-8 are prodomenii similare cu caspaza-10 și interacționează cu proteina adaptoare MORT1/FADD, în cadrul cascadei de semnalizare a morții celulare, activate de către doi receptori strâns înrudiți cu TNF
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
șoarece și șobolan și corespunde resturilor 1-95. Toate cele trei module de semnalizare (DD, DED și CARD) conțin un centru conservat de aminoacizi hidrofobi. Cele patru familii prezintă structuri similare, alcătuite dintr-un mănunchi hexahelical antiparalel, fapt ce indică filogenia evolutivă comună. Șase resturi hidrofobe centrale: Tyr366, Phe374, Leu384, Leu385, Leu399 și Leu403 sunt conservate în cadrul întregii suprafamilii de domenii ale morții (Sukits și colab., 2001). Domeniile morții (DD) sunt alcătuite din repetiții lungi de 80-100 resturi, conțin diferite proteine (tabelul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
identitate proteinei NAIP în cadrul familiei IAP și sugerează faptul că activitatea sa este reglată într-o manieră diferită de a celorlalte proteine IAP (Davoodi și colab., 2004). Domeniile BIR ale NAIP par a fi mai îndepărtate din punct de vedere evolutiv față de domeniile celorlalte proteine IAP. NAIP este exprimată în ficatul adult, placentă și sistemul nervos central și inhibă caspazele 3, 7 și 9 (Maier și colab., 2002). Clasa 3. Membrii acestei clase sunt Survivin și BRUCE și conțin doar un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ca secvență cu cei din celelalte variante Survivin (Caldas și colab., 2005). Dintre aceste izoforme, doar tipul sălbatic de Survivin și izoforma Survivin-∆E×3, au proprietăți anti-apoptotice (Krieg și colab., 2002). Funcția de inhibitor apoptotic al Survivin este conservată evolutiv (Jones și colab., 2000). Survivin 2B funcționează ca un factor pro-apoptotic, Survivin 2α poate altera funcția anti-apoptotică a Survivin în celulele maligne, iar pentru izoforma Survivin 3B nu a fost descrisă, până în prezent, nici o funcție (Caldas și colab., 2005). Izoforma
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fenomen nociv, ca rezultat al depășirii anumitor limite de intensitate și de durată, ea mărește dificultățile integrării socio- profesionale, amenințând echilibrul global al personalității. Efectul pozitiv al frustrării constă în determinarea unui grad mai înalt de activare orientată a proceselor evolutive și compensatorii și în favorizarea unor scheme comportamentale noi de atingere a obiectivelor și de satisfacere a motivelor/trebuințelor. „În consecință, frustrarea constituie un factor psihologic constitutiv principal al mecanismelor interne de formare și dezvoltare a Eului” (Albu, 2005, p.
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
specifice care favorizează adaptarea la condițiile mediului și diferă, bineînțeles calitativ, de cele corespunzătoare altor specii (Symons, 1992Ă. Trăsăturile complexe funcționale, formate ca variabile individuale, asigură supraviețuirea organismului și reproducerea acestuia. Variabilele moștenite sunt calitativ superioare și domină inițial procesul evolutiv. Acesta rămâne unul non-intențional și dificil de anticipat din cauza intervenției selecției cantitative, dependentă de frecvență. Corespunzător acesteia, dacă într-o comunitate numărul bărbaților scade simțitor, cresc condițiile în care aceștia sunt apreciați și au succes; altfel spus, crește valoarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personalității, în antiteză cu cele orientale, care o descriu ca pe un proces discontinuu, cu reveniri și întreruperi. Ele pot reflecta instabilitatea social-politică dar și convingeri de factură mistică, precum cele privitoare la reîncarnare. Din acest model derivă trei teorii evolutive personogenetice. Prima poate fi numită teoria cantitativă, a achizițiilor progresive, dar inegale, care pornesc de la structuri și funcții preexistente. Personogeneza este deci un proces continuu, care însă nu este condiționat doar de reperele inițiale preformate, ci se diversifică începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
hormonale din perioada pubertății și adolescenței. E o tranziție de factură dimensională. Majoritatea opiniilor personogenetice elaborate confirmă discontinuitatea etapelor ca atribut major în fazele precoce și continuitatea lor ca dominantă a fazelor tardive (Roberts și Helson, 1997Ă. A doua teorie evolutivă personogenetică este teoria transformărilor etapizate, în care rolul structurilor și funcțiilor inițiale este sumar, iar modificările din fazele tardive le înglobează pe cele din fazele precedente. Astfel, când A devine B, A încetează să mai existe. Doar nivelul A poate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
DC, pp. 607-619 Capitolul 10 CONDIȚII COMORBIDE TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE Medicalizarea psihiatrică a omului contemporan Comorbiditatea Modele ale relațiilor dintre Axa I și II și incursiuni metodologice Relațiile între Axa I, Axa II și alte axe ale DSM-IV în perspectiva evolutivă Perspectiva integrativă a relațiilor dintre axe și personalitatea normală În prezent se discută mult despre „comorbiditatea” între tulburările de personalitate și tulburările psihice episodice sau sindroamele psihopatologice. Discuția pe această temă se poartă deci în cadrul medicinei psihiatrice și se petrece
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
eventualitatea cazuistică în care corelația dintre clusterul C de tulburările de personalitate și tulburările de pe Axa I anxioase, depresive (ușoareă și somatoforme e limitată și specifică. 4. Relația între Axa I, Axa II și alte axe ale DSM-IV în perspectiva evolutivă Înainte de a comenta posibilele tulburări de pe Axa I asupra Axei II se cere luate în considerare influențele ce le pot avea suferințele organice cerebrale asupra manifestărilor caracteriale. Este cunoscut de mult timp că traumatismele craniene sau alte leziuni cerebrale - infecțioase
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ocazia interviurilor nu s-a pus în mod formal un diagnostic de tulburare de personalitate, s-a folosit o tehnică standardizată retrospectivă pentru a evalua personalitatea în raport cu DSM-III. McGLASHAN găsește că cei cu TP borderline au din punct de vedere evolutiv un rezultat mai bun decât cei cu schizofrenie și tulburări afective. La 9 ani după internare se constată o anumită ameliorare a celor cu TP borderline, dar nu importantă. La 19 ani ameliorarea e mai evidentă. Studiul a fost însă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
s-a identificat o tulburare de personalitate iar la 39 dificultăți de personalitate. După 12 ani acești pacienți au fost evaluați din nou cu același instrument de către același cercetător. Pacienții aveau vârsta medie 45 ani. S-au constatat unele modificări evolutive. Clusterul B caracterizat prin impulsivitate, agresivitate, iresponsabilitate, a indicat o semnificativă reducere a acestor manifestări dar labilitatea nu s-a schimbat. Multe din trăsăturile clusterului C - pesimism, neajutorare, hipocondrie, dependență - nu s-au schimbat iar unele au apărut chiar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de asemenea instrumentul și criteriile. Ar fi important de evidențiat nu doar trăsăturile de personalitate ci și realizările de viață, eșecurile, conflictele, adaptarea și dezadaptarea, mediul în care subiectul a evoluat, variate domenii de funcționare. Aceste aspecte care reflectă bilanțul evolutiv sunt doar parțial reflectate chiar în instrumentele actuale de diagnostic. Multe cazuri nu pot fi reevaluate nemaifiind de regăsit, fiind grav bolnave sau decedând. Se știe că rata sinuciderilor și a accidentelor grave e mai mare la cei cu tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a tuturor cazurilor de tulburare de personalitate a fost între 0,61 și 0,70. Clusterul B a avut cea mai mare stabilitate și clusterul C cea mai mică; The McLeary Study of Adult Development (ZANARINI și colab., 2003Ă studiază evolutiv persoane care au fost internate. Sunt luați în studiu 362 pacienți din care 290 cu TP borderline. Reevaluările au avut loc la 2 ani. Se evaluează și eventualele tulburări psihice pe Axa I, funcționarea psiho-socială. Primele evaluări raportează ameliorări în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
armonizează cu cele explicite. O cultură "slabă" este cea în care registrul implicit intră în contradicție cu cel explicit. Mai mult, "funcția culturii în viața grupului se schimbă odată cu maturizarea acestuia" (Schein, 2004, p. 13), iar atunci cînd analizează mecanismele evolutive ale culturii, se sugerează ideea de "ciclu de viață". Totodată, autorul descrie etapizarea "naturală" a culturii organizaționale: Forțele care pot să dezghețe o cultură dată sînt și ele susceptibile să varieze, în funcție de diversele stadii de evoluție a organizației. [...] Orice organizație
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
ideea că expresiile faciale respective sînt universal recognoscibile datorită faptului că ele prezintă sub forma unor semnale exterioare emoțiile trăite pretutindeni. Aceste emoții sînt, conform adepților unei asemenea abordări, reacții fiziologice necesare supraviețuirii și astfel au fost selectate prin procese evolutive (Ekman, 1972; Izard, 1994; Buss, 1994). Natura biologică, universală a emoției și specificul exteriorizării sale nu au fost total lipsite de controverse (Innes-Ker, Niedenthal, 2002). în primul rînd, evocarea unui "universalism" al exteriorizării emoțiilor este în contradicție cu poziția dominantă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
care recunoaște că Nietzsche este totdeauna interesant și original: „Între Kant și Nietzsche filosofia a înregistrat o mare schimbare. Punctul de vedere al lui Nietzsche nu mai este static, cum era la Kant, sau panlogic, cum era la Hegel, ci evolutiv biologic.” Kant are cultul rațiunii, pe când Nietzsche pe acela al instinctului. El reprezintă personalismul în chipul cel mai radical, conchide autorul, citând lucrarea Also sprach Zarathustra, pe care o consideră „biblia personalismului nietzschean”. În anii ’30-’40 ai secolului trecut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
manevra Valsalva nu modifică conturul cardiac, nu apar hilurile pulmonare de stază. Electrocardiograma Este sugestivă prin modificările privind supradenivelarea segmentelor ST, unde T aplatizate sau negative, tulburări de repolarizare ventriculară. Modificările electrocardiogramei apar de obicei în mai multe derivații, sunt evolutive și nu dau imagini în oglindă. Pot apare tulburări de ritm supraventricular, reducerea amplitudinii complexelor QRS. Ecocardiografia Este considerată metodă de elecție, putând evidenția localizarea și aprecia cantitatea de lichid pericardic. Sunt utile atât modul M cât și 2D. Cuantificarea
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
cultură. Pentru o țară ca a noastră, unde se pun în mod egal problemele de cultură spirituală și problemele de civilizație materială, socotim că e o necesitate de orientare să facem această deosebire, dictată de natura lucrurilor și de faza evolutivă prin care trecem. Civilizația e internațională și o putem adapta la nevoile vieții noastre materiale ca de la primitiv la organizat și de la rudimentar la perfecționat. Imitația corectată de fizionomia țării e legea ei elementară. Cultura însă implică neapărat modul original
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
presupunea la originea religiei un politeism polimorfic, din care omenirea s-ar fi ridicat treptat și greu la concepția monoteistă. Toate încercările de explicație, emise până azi în numele acestei metode: mitologia naturistă, fetișismul, manismul, animismul, totemismul, magia, socotite ca faze evolutive ale credinței religioase, îi apar lui W. Schmidt lipsite de un fundament serios și construite pe o scară falsă de criterii imaginare. El nu contestă existența acestor forme religioase, pe care etnologia o confirmă, ci concepția ce stă la baza
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de care vorbim noi și care e prin excelență stilul sacru, există netăgăduit și în catolicism; el nu are însă acest caracter de neîntreruptă continuitate, de perenitate, pe care îl are stilul bizantin în ortodoxie. Există și în bizantin momente evolutive, momente de înflorire și de stagnare, dar peste orice modificări epocale, care sunt secundare și nu au nimic a face cu salturile de la stilul roman la cel gotic și de la acesta la cel baroc, a rămas unul și același bizantin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]