4,165 matches
-
printre cele mai noi în geosistem și cărora viața le conferă caracteristici total diferite. Ele au, față de componentele abiotice, o existență condusă de legi specifice substanței vii, care se prezintă într-o imensă varietate sistematică de forme. Constituind un lanț evolutiv din ce în ce mai complex, care în stadiul cel mai recent a generat omul, lumea vie are o adaptabilitate deosebită față de condițiile naturale din geosistem și s-a structurat asociativ în două tipuri de comunități organice. a) Comunitățile vii vegetale. Constituite în asociații
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
rapidă sau mai lentă, așa cum este cazul descreșterii continui a mortalității pe fondul creșterii standardului de viață, procesul parcurgând însă două divergențe acceleratorii: eradicarea bolilor infecțioase și un optimum al asistenței medicale; pragurile de opoziție, valori critice urmate de fenomene evolutive opuse celor din etapa precedentă; pragurile de saturație, care determină situații de plafonare, în cursul cărora nici o intensificare a acțiunilor specifice nu mai poate asigura dezvoltarea, cum este cazul așa-numitei "congestii urbane"6, determinată de aglomerarea excesivă a populației
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
sau antropice, situațiile de risc au o frecvență mult mai mare, degradările se pot instala mult mai repede iar redresarea imediată dorită este în realitate costisitoare, adesea lentă sau chiar imposibilă. Se consideră la fel de grave pentru echilibrul sistemic și stările evolutive în care, pe seama unor discontinuități naturale de mari proporții, a unor disfuncții interne sau prin cumularea acestora cu disfuncții din rețea, se creează probabilitatea, adică hazardul producerii unor situații grave. Dacă riscul, ca stare funcțională defavorabilă posibilă, poate fi prevăzut
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
îndelungi de continuitate, separate prin episoade mai scurte dar extrem de dinamice, de discontinuitate și de instalare a unor forme de evoluție noi. În felul acesta poate fi înțeleasă și ambianța geosistemică actuală, care nu este decât o etapă a procesului evolutiv menționat. În evoluția complexă și îndelungată a geosistemului, unele fenomene de mare însemnătate structurală și funcțională și de mare amploare spațială, au conturat etape deosebit de importante. 2.4.1. Constituirea suportului abiotic al geosistemului Procese naturale dirijate de legile universale
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
sistem, încât absența oricăruia se repercutează grav asupra celorlalte. În același fel însă, dispariția unor relații interactive determină disfuncții, adesea pe termen lung. Mai mult, unele structuri sistemice fiind foarte vechi, rare, deosebit de originale sau reprezentând verigi unice în lanțuri evolutive ș.a.m.d, au valoare patrimonială, încît conservarea lor se impune cu atît mai mult (spre exemplu, păstrarea biodiversității 12, a alimentării subterane a rîurilor, a unor relicte lingvistice, a unor secvențe de cultură și civilizație materială ș.a.). În perioada
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
a generat nu numai o îmbogățire prin diversificare ci a amplificat și perspectivele unor conjuncturi riscante. Acestea nu se creează preferențial în anumite structuri sau perioade de evoluție și nu le ocolesc pe altele. Astfel, în funcționalitatea sistemică, succesiunea secvențelor evolutive continui și a discontinuităților poate detemina și în sistemele naturale dezechilibre temporare. De multe ori acestea au însemnătate inegală pentru elementele și interacțiunile afectate. Este posibil ca unele sectoare, din diferite niveluri sistemice, să fie perturbate mai puternic decât altele
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
până în mijlocul pădurilor montane de conifere, arbori cu frunze căzătoare, după cum în pajiștile alpine din sisteme montane ale zonei temperate, rezistă elemente relicte ale fostei tundre arctice din perioadele glaciare, ambele formațiuni fiind echilibrate și viguroase. Alături de multe alte secvențe evolutive, aceasta demonstrează clar, capacitatea de autoreglare a structurilor naturale. Funcționalitatea sistemică impune însă tuturor participanților prezența interactivă a fiecăruia dintre ei. Astfel, existența biologică a omului și activitățile umane au solicitat din ce în ce mai mult potențialul sistemelor naturale. Utilizarea în forme mereu
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
sistemului nervos IOAN PAUL10 central” (Ciurea V., 1971Ă. Este “o fază a evoluției vitale” care se dezvoltă din viața și reprezintă o faza necesară ... obligatorie a evoluției vitale (Biberi I., 1971Ă. Moartea este un fenomen necesar care răspunde unor nevoi evolutive în scopul de a face loc altor combinații genetice mai favorabile evoluției speciilor (Scripcaru Gh., 1993Ă. Studiul problematicii morții se numește tanatologie, după numele zeului grec “Thanatos”, denumire atribuită de Metchnikoff (1903Ă. Pe plan structural se poate vorbi de: - tanatologie
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulare. Pe langă rolul esențial de centrale energetice ale celulei, mitocondriile s-au dovedit în perioada 1990-2002 și activatori esențiali sau executanți centrali ai apoptozei. S-a conturat în acești ani o viziune mitocondriocentrică a apoptozei, cu o anumită dinamică evolutivă care poate fi sintetizată în: - Fază de inițiere, în care sunt emise diferite semnale apoptogene ce converg spre mitocondrii; prima modificare detectabila fiind perturbarea rapidă până la anularea potențialului transmembranar mitocondrial și formarea unor pori tranzitorii de permeabilitate (PTPĂ în membrana
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
lizozomi poate precede liberarea citocromului c din mitocondrii, participant activ la cascadă caspazelor. Se constată astfel că organitele celulare contribuie într-o măsura mai mică sau mai mare la instalarea morții celulelor izolate. În raport de mecanismul predominant și stadiul evolutiv al procesului, celulele apoptotice apar ușor tumefiate, cu ștergerea microvilozităților și a dispozitivelor joncționale, pierderea contactului cu celulele vecine și desprinderea lor din angrenajul tisular. Treptat, treptat citosolul se condensează, în cisternele reticulului endoplasmic și în unii saci golgieni se
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mecanismele lui defensive și ofensive, fiecare capabil de adaptare și schimbare a tacticii de luptă. Inflamațiile aseptice sunt mai usor suportabile și uneori au chiar un efect stimulator (abcesul de fixație produs de uleiul de terebentinăă. Din punctul de vedere evolutiv, inflamațiile pot fi: acute, subacute și cronice. Unii cercetători admit și existența unor inflamații supraacute. Delimitarea lor morfopatologică este mai dificilă, căci așa cum elementele morții se instalează din primele momente ale vieții, si multitudinea factorilor care participă la răspunsul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a permis unor cercetători să identifice mai multe stadii sau faze cu anumite dominante morfofiziologice în evoluția lor. O prima încercare de sistematizare stadiala le-ar aparține lui Giraudet R. și colab. (1986Ă, care au semnalat existența a 4 stadii evolutive: - stadiul inițial sau de inițiere; - stadiul de amplificare; - stadiul de stabilizare; și - stadiul de rezoluție. Bazat cu predominantă pe modificările morfopatologice din cadrul inflamațiilor, în 1989 am stabilit existența tot a 4 stadii, morfopatologice: - stadiul alterativ sau de agresiune; - stadiul exsudativ
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mult pentru organele compacte și evoluțiile rapide ale unor leziuni gastrointestinale („carbunculii" din antraxă. Inflamațiile purulente Inflamațiile purulente se caracterizează prin predominantă exsudatului leucocitar, care împreună cu elementele locale distruse și lichidul tisular excesiv formează puroiul. Pentru a sublinia caracterul evolutiv, agresiv al procesului se utilizează și termenul de inflamație supurativa. După celulele predominanțe în exsudatul purulent, respectiv în puroi, putem deosebi în cadrul inflamațiilor purulente: inflamații neutrofilice, cele mai frecvente, eozinofilice consecutive migrațiilor parazitare, monocitare în unele infecții cu Listeria monocytogenes
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
patogeni care au capacitatea de a cristaliza în țesuturi (antigelul, acidul uric, etc.Ă. Aceste cristale pot fi evidențiate histologic prin tehnici speciale. Se pot transforma în inflamații granulomatoase de corp străin. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT PROLIFERATIVE Așa cum am menționat la fazele evolutive ale procesului inflamator, substratul citologic al acestor inflamații îl constituie histiocitele, macrofagele, gliocitele, limfocitele, plasmocitele, mastocitele și eozinocitele pe de o parte, fibroblastele, fibrocitele, angioblastele și celulele mixomatoase, pe de altă parte. Că structuri specifice li se adaugă celulele epitelioide
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
apoi de țesut conjunctiv matur, colagenizat. Și în această fază intervin mediatori celulari că: factorul de activare a fibroblastelor (M-FAFĂ, produs de monocite, care induce secreția de precolageni și colageni, ce vor spori fibroplazia locală. În raport de stadiul evolutiv al inflamației, în teritoriile afectate se constată predominantă fibroblastelor și a vaselor sanguine de neoformație sau a fibrelor argentafine și de colagen, putându-se vorbi de: inflamații fibroase celulare și acelulare sau mai corect paucicelulare, sărace în celule. Exteriorizarea macroscopica
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
inflamației fibroase se face prin reducerea în volum a regiunilor afectate, creșterea consistentei și o culoare albicioasa sau adesea maronie datorită unor pigmenți de uzură, acumulați la nivelul teritoriilor respective. Din punctul de vedere histologic inflamația fibroasa celulară are caracter evolutiv iar inflamația acelulara este în general staționara, ca atare precizarea subtipului are importantă în prognosticul leziunii. Se întâlnește mai frecvent în ficat, așa-numitele ciroze, în formele cronice ale nefritelor și ale miocarditelor etc. Inflamația mixomatoasă Inflamația mixomatoasă este un
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în care procesul inflamator este localizat în cheag, intestin și limfonodurile mezenterice având în faza finală un caracter granulomatos difuz. Inflamația granulomatoasă difuza poate fi observată de asemenea în limfonodurile bronhice și mediastinale, în unele forme MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 149 evolutive ale tuberculozei la taurine cât și în tuberculoză suinelor și a cabalinelor produsă de Mycobacterium avium subsp. avium. În toate aceste cazuri organele afectate apar macroscopic mărite, cenușii albicioase, slăninoase sau cerebroide pe suprafața de secțiune. Poate fi observată și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
nervoase (Bonnet D., 2002; Poulsom și colab., 2002Ă. Este din ce in ce mai frecvent admisă dogmă că o celulă stem embrionara este capabilă să genereze mai mult de un singur tip de celulă tisulara sau organică. ∴ Una dintre modalitățile evolutive cele mai frecvente ale procesului inflamator este organizarea, înlocuirea țesuturilor inflamate cu țesut conjunctiv de neoformație. La nivelul unui focar inflamator, o parte din elementele exsudate și mai ales elementele proliferate îndeplinesc o intensă activitate resorbtivă. Ele curată teritoriile inflamate
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
hepatice (vasculare, solide, chistice), de asemenea explorările imagistice și determinarea alfa-fetoproteinei stabilesc diagnosticul. 3. ciroza la un pacient care dezvoltă brusc complicații precum hipertensiunea portală, carcinomul hepatic trebuie Întotdeauna suspicionat. COMPLICAȚII Cancerul primitiv hepatic poate prezenta o serie de complicații evolutive: 1. hemoragie intraperitoneală determinată de sângerarea spontană a tumorii; 2. hipertensiune portală prin obstrucția venei porte; 3. sindrom Budd-Chiari prin obstrucția venelor hepatice principale sau a venei cave inferioare; 4. icter prin compresiunea importantă pe arborele biliar; 5. insuficiența hepatică
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
mușchi - exemplu: În episoadele de delirum tremens - la pacienții cirotici: - afectarea funcției hepatice nu permite ca reacțiile ciclului Krebs să se desfășoare normal; - dezvoltarea circulației colaterale porto-sistemice; - manifestările neuropsihiatrice implică: - starea de conștiență - activitate motorie - reflexe tendinoase profunde - 3 etape evolutive: 1. delir → confuzie mentală și reflexe exagerate ± flapping hepatic 2. stupor → accentuarea tonusului muscular până la rigiditate 3. comă → flaciditate completăelectoencefalograma reprezintă un indicator sensibil deoarece modificările de traseu preced manifestările clinice; - nivelul amoniacului din sânge: nu are o relevanță foarte
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
E. coli, B. perfringens, S. aureus, B. tific, streptococ; mai bine În perete decât În bilă (doar 30 % evidențiați În bilă). II. Macroscopie - leziunile sunt nespecifice și nu sugerează mecanismul de producere;intensitatea leziunilor inflamatorii este diferită, depinzând de momentul evolutiv În care sunt surprinse leziunile; - apar modificări la nivelul: peretelui; conținutului; structurilor vecine. 1. Peretele Ț din punct de vedere anatomopatologic se descriu: ω colecistita acută catarală: numită și hidropică; colecist mărit de volum, cu edem masiv și congestie. ω
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
descoperire necroptică sau intervenție chirurgicală; 2. forma icterică: diagnostic - caracterul icterului mecanic: urini hipercrome, scaune decolorate, prurit; variabilitatea icterului ca intensitate și durată la un bolnav cu stare generală bună și evoluție În etape succesive; posibilă confuzie cu: hepatita cronică evolutivă, ciroza hepatică, neoplasm de pancreas - obstrucție completă calculoasă a coledocului. 3. forma dureroasă: colici biliare postprandiale, repetate la intervale neregulate, de intensitate variabilă, nu au intensitatea celor veziculare, localizate ceva mai difuz. 4. forma angiocolitică anicterică: episoade angiocolitice la intervale
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
scleroasătransformare fibroasă a infiltratului inițial; - angiocolita - factor de gravitate: septicemie, septicopioemie; șoc toxico-septic, insuficiență hepatorenală; supurații ale parenchimului hepatic. - pancreatita acută: calculi mici, inclavați; papilă cu obstrucția canalului Wirsung. - ciroza hepatică; pancreatita cronică; fistula coledocoduodenală - cel mai frecvent. TRATAMENT - formele evolutive obișnuite posibilă temporizare + investigații; - dacă există angiocolită - urgență; - nu chirurgie: vârstnici; tare majore; crize coledociene rare. - obiective: evacuarea completă a calculilor; certitudinea absenței obstacolului În calea fluxului; stăpânirea infecției. - colangiografia intraoperatorie: obligatorie; - vizual, palpator: după deschiderea hepatocoledocului - explorare instrumentală, evacuarea
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
este utilă În stabilirea diagnosticului de pancreatită cronică, pentru excluderea pseudochistului pancreatic și a neoplasmului, precum și În planul preoperator pentru cei care vor fi operați. - se evidențiază calculi ductali și neregularități, cu ectazii, stenoze și uneori obstrucție ductală funcție de stadiul evolutiv (fig.III.5). - colangiografia retrogradă evidențiază Îngustări coledociene determinate de pancreatită, prezența calculilor biliari și ajută chirurgul să evite lezarea căilor biliare În cursul intervenției. Colangiopancreatografia prin rezonanșă magnetică nucleară - rezultate mai bune decât computer tomografia - pancreatografia cu secretină oferă
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
de 3-6 luni. CLINICA Cancerele pancreatice sunt tumori insidioase care pot fi prezente perioade Îndelungate și care pot crește mult Înainte de a produce simptome. Acestea, odată apărute, sunt determinate de localizarea tumorii În pancreas. Se poate vorbi de 3 stadii evolutive:dispeptic; - tumoral; - cașectic. Triada simptomatică cel mai des Întâlnită:durere; - icter; - scădere ponderală. Chauffard descrie două sindroame:pancreaticobiliar: - pentru neoplasm de cap de pancreas;icterul e semnul dominant. - pancreaticosolar: - pentru neoplasm de cap de pancreas; - durerea e semnul dominant. A
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]