11,414 matches
-
se poate de clare și fraze care nu permit nici un fel de interpretare ambiguă: biografia o demonstrează: nu poți face ca o carte, o viață, să susțină ceva ce ele infirmă! Să lăsăm la o parte opțiunile atee, protestante și evreiești, care țin de recuperarea cea mai grosolană și mai greu de susținut din punct de vedere deontologic. Probitatea ne obligă să citim cu atenție, să revelăm și să scoatem în evidență afirmațiile care nu se contrazic niciodată: religia lui Montaigne
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
portret rapid, dar schițat cu talent de către Stefan Zweig, Montaigne, PUF, Qvadrige. Este cartea la care lucra atunci când s-a sinucis, în Brazilia. Un Montaigne cosmopolit, umanist, tolerant - deci evreu, Teză împinsă până la extrem, până la ridicol, de către Sophie Jama, Povestea evreiască a lui Montaigne, Flammarion. Pentru ea, Montaigne este evreu fără cea mai mică umbră de îndoială îfapt care rămâne de demonstrat: echivalența stabilită între Louppes și Lopez, așadar cauza iudaității nu se bazează pe nimic altceva decât pe o presupunere
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de îndoială îfapt care rămâne de demonstrat: echivalența stabilită între Louppes și Lopez, așadar cauza iudaității nu se bazează pe nimic altceva decât pe o presupunere a lui Malvezin din 1875...), fapt care ar justifica integral geniul său! Eyquem, patronim evreiesc îp. 76); Montaigne evreu îsingura teză a cărții, chiar dacă la pagina 60, autoarea scrie: „analizând riguros lucrurile, copiii Antoinettei n-ar trebui nicidecum incluși în comunitatea strictă a evreilor” - întrucât Antoinette e catolică și conform logicii rasiale a comunității, numai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mama transmite iudaitatea, nu și tatăl îcu bărbații nu ești niciodată sigur de puritatea sângelui, în timp ce femeile, ai la dispoziție nouă luni pentru a te lămuri...): La Boătie, posibil evreu! îp. 33), de unde și rațiunea prieteniei lor!; Eseurile? O hermeneutică evreiască! îp.159); umorul lui Montaigne? Un umor evreiesc! îp. 210). Nu e grav să fii evreu, antisemiții să-și bage bine în cap această idee,; dar nici nu e grav să nu fii... Rapid, acum: Montaigne. «Que sais je?», Jean-Yves
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu ești niciodată sigur de puritatea sângelui, în timp ce femeile, ai la dispoziție nouă luni pentru a te lămuri...): La Boătie, posibil evreu! îp. 33), de unde și rațiunea prieteniei lor!; Eseurile? O hermeneutică evreiască! îp.159); umorul lui Montaigne? Un umor evreiesc! îp. 210). Nu e grav să fii evreu, antisemiții să-și bage bine în cap această idee,; dar nici nu e grav să nu fii... Rapid, acum: Montaigne. «Que sais je?», Jean-Yves Pouilloux, DĂcouvertes, Gallimard. Pentru iconografie. îi datorăm acestui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Termenul de ghetou, deși deseori este utilizat ca sinonim al celui slum, acoperă o realitate diferită. În timp ce caracteristica primordială a slum-ului este sărăcia, cea a ghetoului este etnia sau rasa. Termenul a fost utilizat pentru prima dată în cazul cartierului evreiesc din Veneția (campo ghetto) în perioada medievală, urmând ca toate cartierele asemănătoare locuite de evrei să fie denumite astfel. În acea perioadă, ghetourile erau cartiere închise, îngrădite, restricționând astfel mișcarea liberă a locuitorilor săi. Segregarea diferitelor minorități etnice și rasiale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
problemei. Acel ceva care s-a întâmplat și care a schimbat radical spiritul și conduita novicelui prea puțin entuziasmat Don Lorenzo Milani, ducându-l de la supunere la nesupunere, de la o vocație mistică la una organizatorică, se explică prin cultura sa evreiască. El este o reproducere, fie ea și inexactă, a Sfântului Pavel. Căderea sa pe strada din Damasc nu a avut loc la sfârșitul anilor ’40, moment în care s-a convertit și s-a hotărât să devină preot; căderea sa
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
odată sărăcită și îmbătrânită din cauza dispariției problemelor care o presupuneau (adică a sfârșitului unui lumpenproletariat țărănesc într-un stadiu istoric preindustrial), deși însăși vocația sa de preot dă senzația neliniștitoare că este vorba de o trădare inconștientă a părții sale evreiești într-un moment în care persecuția împotriva evreilor se declanșa în modul cel mai feroce, Don Milani se impune (și prin intermediul acestor scrisori) ca un personaj fratern în universul nostru, ca o figură disperată și consolatoare. De ce? Deoarece spiritul pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
evreii din România exilați la Paris aveau de asemenea propriul lor jurnal, Cuvîntul nostru. Notre parole. Our Word, condus de I. Klein. Tot la Paris apăreau Caiete de mărturisire ortodoxă și Cronicarul condus de Ion Velicu. Deși centrată pe comunitatea evreiască din Paris, Cuvîntul nostru aborda teme politice cum ar fi situația din România, interviuri cu personalități ale exilului românesc, Constantin Vișoianu sau profesorul Virgil Veniamin, precum și dezbateri privind viitorul Gărzii de Fier, căci se temeau că după eliberarea României va
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
semnat de Dalia Ofer, se ocupă de emigrația și imigrația evreilor și de efectul asupra situației lor În România. După o trecere În revistă a partidelor și mișcărilor naționaliste și/sau extremiste din perioada interbelică, studiul se apleacă asupra emigrației evreiești, subliniind că „posibilitățile de emigrare legală se reduceau În vreme ce presiunea exercitată asupra evreilor creștea” (p. 54). Politica statului român privind emigrația s-a schimbat În funcție de conjunctura internațională, astfel Încît evenimentele din anii ’43-1944 vor determina autoritățile române să colaboreze cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că „posibilitățile de emigrare legală se reduceau În vreme ce presiunea exercitată asupra evreilor creștea” (p. 54). Politica statului român privind emigrația s-a schimbat În funcție de conjunctura internațională, astfel Încît evenimentele din anii ’43-1944 vor determina autoritățile române să colaboreze cu organizațiile evreiești pentru ajutorul acordat celor care plecau spre Palestina. De asemenea, autoarea evocă eforturile depuse de Centrala Evreilor din România pentru emigrarea evreilor. Un studiu foarte interesant este cel al lui Radolph Braham, directorul Institutului „Rosenthal” de Studii asupra Holocaustului. Articolul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au avut, din păcate, aceeași soartă cu cei din Transnistria. În cartierul sudic Vistriceni, transformat În ghetou, au fost Înghesuiți peste 10.000 de evrei ce urmau a fi deportați către est. Deși În lagăr s-a format un comitet evreiesc, acesta nu a avut competența și nu i s-a permis să acționeze, fiind utilizat pentru a informa despre starea evreilor și pentru a-i ține sub supraveghere pe conaționali. În această perioadă abuzurile Împotriva populației evreiești s-au ținut
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
format un comitet evreiesc, acesta nu a avut competența și nu i s-a permis să acționeze, fiind utilizat pentru a informa despre starea evreilor și pentru a-i ține sub supraveghere pe conaționali. În această perioadă abuzurile Împotriva populației evreiești s-au ținut lanț: bunurile de valoare, precum și casele evreilor ghetoizați au fost rechiziționate de statul român, a fost introdus regimul muncii obligatorii, iar cei suferinzi au fost executați. Lichidarea marelui ghetou din Chișinău s-a făcut prin deportarea În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
regimul muncii obligatorii, iar cei suferinzi au fost executați. Lichidarea marelui ghetou din Chișinău s-a făcut prin deportarea În lagărele Transnistriei, dar și prin execuții. De asemenea, statul român a pus stăpînire, În baza unor legi antisemite, pe proprietățile evreiești. Cercetarea lui Leon Volovici Îmbină literatura cu istoria, analizînd relațiile dintre intelectualii români și cei evrei În perioada 1940-1944. Interpretarea se face pe baza analizei a trei jurnale memorabile: cel al lui Mihail Sebastian (publicat În 1996 la editura Humanitas
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
terifiante și a amplorii Holocaustului. Partea a treia a volumului se ocupă de factorul extern În derularea Holocaustului din România. Cele trei studii familiarizează cititorul cu destinul evreilor români În Europa ocupată de naziști, reacții și percepții ale Ișuvului (comunitatea evreiască din Palestina pe cînd teritoriul respectiv se afla sub control britanic) și ale diplomaților francezi (Carol Iancu, Situația evreilor din România În perioada regimului antonescian reflectată În documentele diplomatice franceze) privind situația din România. Problemele diplomatice au apărut atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
afla sub control britanic) și ale diplomaților francezi (Carol Iancu, Situația evreilor din România În perioada regimului antonescian reflectată În documentele diplomatice franceze) privind situația din România. Problemele diplomatice au apărut atunci cînd statul român a decis să „românizeze” proprietățile evreiești și cînd pașapoartele celor de religie iudaică au primit ștampila cu inscripția „Evreu”. Așa cum arată autorul articolului, cunoscutul cercetător Radu Ioanid, situația evreilor români, locuitori ai statelor europene, nu era diferită de soarta coreligionarilor lor. Evreii români din Germania, Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
românesc. L. este, de asemenea, membru al redacției revistei „Versuri și proză” (1915). Colaborează cu articole politice, sociale, culturale la „Adevărul literar și artistic”, „Curier israelit”, „Gazeta politică și literară”, „Informația Bucureștiului”, „Mântuirea”, „Răspântia”, „Renașterea noastră”, „Seara”, „Știri din lumea evreiască”, „Tribuna”, „Versuri și proză”, „Vieața nouă” ș.a. A fost redactor fondator al revistei „Adam” (1929-1940), publicație de orientare antifascistă și antihitleristă, unde polemizează cu Nae Ionescu și A. C. Cuza. Nu s-a sfiit să atace, în pamflete, extrema dreaptă, devenită
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
1921-1924), apoi Școala Superioară de Comerț din același oraș (1925-1931) și doi ani la Academia de Înalte Studii Comerciale din București (1932-1934). Contabil la moara Aurora din Bacău (1936-1945), va pleca la București, unde va lucra ca bibliotecar la Comunitatea Evreiască (1946-1949), ca funcționar la Uniunea Scriitorilor (până la pensionare, în 1973) și ca secretar al Biroului Uniunii Scriitorilor (1950-1969). Colaborează la „Națiunea”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Literatorul” ș.a. Debutează cu proză în
MARCIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288003_a_289332]
-
Iacob Mehr, ziarist. Urmează la București cursurile Colegiului „Sf. Sava” (1955-1959), apoi Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic (1959 -1965). Lucrează în calitate de cercetător științific la Institutul Central de Cercetări Chimice din București (1968-1978). Din 1997 este redactor la „Realitatea evreiască”. Debutează cu poezie, simultan la „Luceafărul” și la „România literară” (1968). Prima carte, Numele profesorului, îi apare în 1986. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Poesis”, „Semnal” (Toronto), „Ultima oră” (Tel Aviv) ș.a. Semnează și Boris
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
rece, amară, poemele se nutresc dintr-o imaginație livrescă. SCRIERI: Numele profesorului, București, 1986; Profesorul de fericire, București, 1989; Vocea profesorului, București, 1993; Evreii. Istorie, valori, București, 2000; Viață de profesor, București, 2002. Repere bibliografice: Țicu Goldstein, Valori iudaice, „Realitatea evreiască”, 2000, 119; Aura Christi, Ex libris, CNT, 2000, 47; H. Zalis, Semn de carte, CNT, 2002, 36. M.Dr.
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
, Norman (19.VII.1936, Burdujeni, j. Suceava), prozator și eseist. Este fiul Janetei (n. Braunștein) și al lui Marcu Manea, contabil. Urmează cursurile unui liceu evreiesc, apoi Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, absolvit în 1954, și Facultatea de Hidrotehnică a Institutului de Construcții din București (1954-1959). Este inginer la Suceava (1959-1960), Ploiești (1960-1965) și București (1965-1969), apoi cercetător (1969-1973). Debutează în „Povestea vorbii”, supliment al
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
și din Organizația Internațională a Ziariștilor. Interesul scriitoarei se îndreaptă spre proza memorialistică, în care creionează îndeosebi portrete de artiști, dar și spre proza de ficțiune. Nucleul magic (1986) este conceput ca o evocare a avangardei românești interbelice de sorginte evreiască. În centrul acesteia se află privirea cercetătoare a lui M., născută pe când tatăl său, M.H. Maxy, era la studii în Germania. Coeziunea familiei este aceea care motivează titlul cărții. În plus, familia Maxy își are magnetismul ei. Cei ce le
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
de Oficiul de Statistică al orașului Amsterdam În mai 1941, În timpul ocupației naziste (figura 13). Această hartă nu numai că a făcut posibilă Întocmirea unei liste cu toți locuitorii, dar a constituit și reprezentarea sinoptică ce a permis Încercuirea comunității evreiești și, În cele din urmă, deportarea a șaizeci și cinci de mii dintre membrii acesteia. Figura 13. Hartă elaborată de Oficiul de Statistică al orașului Amsterdam În mai 1941 și intitulată „Distribuția evreilor În oraș”. Harta se numește „Distribuția evreilor În municipalitate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
prin lege, În schimb cele din urmă sunt, teoretic, inalienabile. Vezi Judt, Past Imperfect: French Intellectuals, 1944-1956, University of California Press, Berkeley, 1992. În Franța, conceptul revoluționar de cetățenie a Înlăturat impedimentele legale de care se ciocnise până atunci comunitatea evreiască. Oriunde au pătruns armatele franceze după Revoluție și În timpul cuceririlor napoleoniene, sosirea lor a fost urmată de acordarea cetățeniei depline evreilor. Vezi Pierre Birnbaum și Ira Katznelson, ed., Paths of Emancipation: Jews, States, and Citizenship, Princeton University Press, Princeton, 1995
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Coronet Books, Jerusalem and Philadelphia, 1982, vol. 12, pp. 809-813. În anii 1930, naziștii au emis o serie de „decrete privind numele” al căror unic scop era acela de a distinge Între ceea ce considerau ei a fi populația de origine evreiască și ceilalți cetățeni. Evreilor care aveau nume cu rezonanță ariană li s-a cerut să și le schimbe (sau să adauge la ele „Israel” sau „Sarah”), la fel și arienilor care aveau nume cu rezonanță ebraică. Listele cu numele aprobate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]