1,814 matches
-
Ele au stat la originea unui lung divorț între rege și capitala sa. Nașterea statului modern Puterea regală. Adevăratul beneficiar al acestei vaste mutații este regele. Problemele de succesiune au determinat societatea să reflecteze asupra naturii puterii sale și la exaltarea, dincolo de naștere, a virtuților consacrării [ungerii] și a drepturilor coroanei. În același timp, mai ales sub Carol al V-lea, apoi sub Carol al VI-lea după 1435 și sub Ludovic al XI-lea, se înființează organele statului modern. Desigur
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
6450, Prusia 3500. Romantism și religie. Față de raționalismul Luminilor și al valorilor dominante ale burgheziei, se afirmă revoltele romantice. Poeți și scriitori, de la Lamartine la Hugo și de la Musset la Vigny, muzicieni ca Berlioz, pictori ca Delacroix, au aceleași idealuri: exaltarea forțelor sentimentului și ale individului, cultul poporului, oprimat în afară, în Grecia, Polonia, Italia, victimă a egoismului celor avuți în Franța însăși. În tineretul din școli, în acest segment al populației urbane care participă la aspirațiile și la dezbaterile timpului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ori. Importurile trebuie să fie finanțate prin împrumut. Continuarea conflictului fără o ieșire previzibilă, nemulțumirea socială care antrenează greve în primăvara lui 1917, eșecul ofensivei lui Nivelle, succesor al lui Joffre, în aprilie 1917, urmat de revolte în rîndul armatei, exaltarea ideilor pacifiste în lumea socialistă și sindicalistă, aspirațiile la o pace de compromis ale unei părți a personalului politic ilustrează tulburarea profundă din primăvara și vara lui 1917. Ea se traduce prin instabilitate politică: Briand, succesor al lui Viviani în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ca laptele, plin de zbîrcituri și de riduri. Ă Ea era, ea era! exclamă Ahab, care-l ascultase cu răsuflarea tăiată. Ă Lîngă aripa-i dreaptă erau înfipte niște harpoane. Ă Da, da, ale mele, harpoanele mele! strigă Ahab cu exaltare în glas. Dar continuă! Ă Atunci, lasă-mă să vorbesc, spuse englezul, cu umor. Ei bine, străbunicul ăla venerabil, cu capul și cu cocoașa albe, se repezi drept în cîrd, mușcînd cu furie saula harponului meu, înfipt în balena aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că țăranul nu-și părăsește niciodată "obiceiurile, limba, portul". Aiurea, în Românii și poezia lor 2, deși - 1 Scrisori, p. 27 ăCătre I. Negruzziî. 2 Proză, p. 153 etc. sceptic și critic! - bănuiește că este "poate cam părtinitoare nobila sa exaltare" de a-și închipui neamul românesc ca "unul din neamurile cele mai înzestrate cu daruri sufletești", totuși, în paginile următoare, nu șovăiește de a vorbi despre poporul român - țărănimea - ca de un popor "menit a se urca la treaptă cât
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în această luptă sfântă, să cădem încă bărbătește, astfel cum au trăit părinții noștri; și ca dânșii să strigăm: mai bine să se prefacă într-un întins mormânt, numai să rămâie tot țeara românilor" (Bălcescu în Apărarea patriei...: 1977a, 91). Exaltarea romantică este aici la ea acasă; după 1970, Ceaușescu va folosi din ce în ce mai des același gen de discurs, recuperând mai ales ideea independenței naționale și cea a unui viitor optimist la care românii ar fi fost îndreptățiți datorită secolelor întregi în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s-a înflăcărat copilărește, nu s-a putut stăpâni" (Betea: 1997, 191). Putem ajunge deci la concluzia că direcțiile majore ale discursului au fost convenite în prealabil, dar Ceaușescu le-a mai adăugat o notă personală tradusă în forma unei exaltări romantice. România a urmărit cu interes schimările petrecute în interiorul sistemului cehoslovac. După ce a părăsit însă demonstrativ întâlnirea partidelor comuniste de la Budapesta, în care se dezbăteau liniile majore pe care le-ar fi urmat noua conferință a comunismului internațional datorită unui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Să nu le dăm pretexte". Emil Bodnăraș, însoțitorul lui Ceaușescu în vizita din Iugoslavia, va contraargumenta: "Cel mai probabil e că va trebui să luptăm împreună". Tito va răspunde însă evaziv, sugerând conducerii române că se află pe cont propriu. Exaltarea romantică a lui Ceaușescu întâmpina luciditatea rece a lui Tito. De fapt, acesta a fost și sfatul dat de liderul iugoslav delegației române: prudență, moderație, "luarea de poziție pozitivă, ca țară socialistă și în ceea ce privește relațiile pe care le doriți cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1-11; vezi și SR/Romania: 6 November 1968, 16-17; Johnson: 1970, 1-20 sau Cătănuș: 2006, 227-237). În a doua jumătate a anului 1968, România și-a conștientizat deci limitele geopolitice, dar numai după avertismente clare din partea Moscovei și a Belgradului. Exaltarea romantică a politicii sale externe i-ar fi putut cauza mai multe neplăceri, dar o invazie militară coordonată de OTV nu se afla printre ele. Lecția cehoslovacă l-a impulsionat însă pe Ceaușescu să caute noi forme de control și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu vechime, Harag, bunăoară, care se încăpățânează să reziste și să producă spectacole, viața teatrală la zi va fi dominată și dinamizată cu precădere de regizori tineri. Deștepți și ambițioși, promoție după promoție, aceștia pășesc în teatre cu entuziasm și exaltare, dezlănțuiți, instaurând un remarcabil spirit de efervescență și competivitate. Seria lor s-a inaugurat în 1968, odată cu primii absolvenți ai nou reînființatei clase de regie la IATC, adică include în ea din start doi fabuloși, Andrei Șerban și Aureliu Manea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai putin obisnuita, cuprinsa intre o banuita apa, pe care plutesc vestigiile trecutului casnic, cu un dulap in prim-plan, culcat ca un sicriu, iar in spatele spatiului de joc, o punte pe care actorii ajung in anumite momente de exaltare, proiectandu-se foarte spectaculos si plastic pe azuriul cerului. Povestea clasei mosieresti care nu intelege "trendul" epocii, lumea noua, de care se bucura vesnicul student Petea, este pusa in spectacolul lui Alexa Visarion intr-o lumina aparte. Lopahin, cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
coleric, aproape maladiv, care-și detaliază metodic fosta meserie: perioada de ucenicie, în care deprinde subtilitățile suplicierii testicolelor, prin lovitura cu creionul, dar și suprimarea victimelor ca studiu pentru etapele următoare. Spovedania torționarului e întreruptă, din cînd în cînd, de exaltări autoflagelatoare, dorindu-și să fie judecat nu de oricine, ci de fostele victime, singurele, în afara lui Dumnezeu, care au acest drept. Ca să vezi! Exemplaritatea călăului merge pînă acolo încît se trezește autodefinindu-se: "am fost bestie mare", "am fost sadic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exaltat, în atelier să mă anunțe că lucrează la o pînză pe care a plasat... mărgele. De ce nu! Neștiind, scumpul de el, că truvaiul lui e fumat deja de vreo sută de ani, din faza primelor exacerbări moderniste. Trăiește simpatic exaltarea descoperirii. Precum numeroșii săi congeneri de azi. Coincidență: tocmai decupasem un pasaj din Jurnalul lui Jünger, în care autorul Falezelor de marmură se surprinde privind atent un tablou cu peisaj de iarnă: "... Culoarea dispersată în cristale plate, în felul florilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al proiecțiilor creative. Structurile mitice novatoare reies din temele inaugurate de civilizația perioadei (în mod particular în cultura italiană): varietas - denumind conștiința diversității, dată de călătorii, de descoperirile geografice și tehnice - este reprezentată de mitul Turnului Babel, de principiul "identității" (exaltarea individului privit ca persoană), al libertății, al exigenței critice, al recunoașterii specificității cutumelor, a credințelor și a diferenței; curiositas reprezintă dorința de a cuprinde totalitatea, până la enciclopedism, la sincretismul culturilor, al disciplinelor aflate în căutarea unui adevăr absolut; humanitas denumește
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
totodată organizarea socială, viața politică și cultura a dus la un anumit voluntarism, pus în serviciul unui scop foarte ambițios: recucerirea tuturor domeniilor, cu o filosofie și cu norme noi (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 75). Exaltarea sinelui sub forma unei voințe de cunoaștere, de putere și de trăire deplină − gloria, ipostaza supremă a sinelui ideal spre care tinde fanatic noul erou - devine modalitatea prin care individul este chemat să se înscrie în comunitate. Principiul reintegrării este
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este văzută ca o degradare − un argument anti-reformat, dar și anti-renascentist, de aceea este preferată ca regim politic monarhia absolutistă; gândirea definește în primul rând "persoana" (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 76). Printre simbolurile utilizate pentru exaltarea principiului unității, secolul XVIII îl afirmă pe cel al soarelui, diferit de lumina difuză a renașterii ("sfumato" davincian). Organizarea de tip cartezian a cunoștințelor − subliniază Dubois în același loc − poate fi asimilată cu imaginea unui sistem solar, în care întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
136). "Doctrina" franciscană a impulsionat rapid și decisiv numeroasele scheme compoziționale de Imitatio Christi, precum și răspândirea cultului sfinților călugări, aflați într-o adevărată competiție a "legendelor aurite", precum și estetica iconografică a creștinismului occidental, dezvoltată în paralel cu estetica și cu exaltarea icoanei în biserica orientului ortodox. În pictura murală de la Assisi - curând și în Roma pontificală - este reprezentat preferențial și un alt model religios, dar "uman", cel marianic, Giotto oferind un adevărat prototip iconografic pentru viața Fecioarei (preluat curând și în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de dată mai veche, pentru că se manifestase prin atitudinea instituțională a papalității, iconodulă, în timpul crizei bizantine a icoanelor (secolele VIII-IX). Umanismul Renașterii de secol XV (despre care am pomenit într-un capitol din prima parte a volumului) va realiza, paradoxal, exaltarea omului natural și a ambientului său agrest, dar și întoarcerea la "teologia naturală a forțelor antropomorfe care stăpânesc natura" și la o imagistică păgână, reziduală în mitologiile locale și în imaginarul popular creștin (Durand, Aventurile imaginii 137). După criza teologiei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dramatismul se răsucește în comic, în grotesc. În Stoborăni bântuie zvon de răzmeriță. Săraci din cale-afară, țăranii freamătă într-o așteptare pătrunsă de neliniști. Nu trebuie decât o scânteie ca disperarea lor să explodeze. Prilejul unor răfuieli le dă o exaltare ce duce ușor la necugetate violențe. Ei își răzbună devastând, incendiind, lovind barbar cu furci, topoare, ciomege, punând mâna și cărând acasă tot ce nu sfărâmă. E o „rătăcire” care nu îi antrenează în vârtejul ei pe toți. Unii se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
fost preluate, parțial prin imitație, de organizația Hamas, pentru care sfințenia țării decurge din cetatea sfîntă a Ierusalimului, iar Palestina reprezintă o moștenire religioasă (waqf), ceea ce ar interzice ca ea să fie posedată măcar în parte de nemusulmani. știm ce exaltare simbolică a primit Kosovo din partea naționalismului sîrb și cum acesta a reaprins naționalismul celorlalte etnii, conflictele armate fiind duse cu binecuvîntarea responsabililor religioși. în Irlanda de Nord, pînă în 2007, cînd au acceptat un compromis politic cu catolicii, unioniștii conduși de Ian
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în anii ’80, dar reprezentat scenic abia în 1998, la Teatrul Național din Cluj-Napoca, este o parabolă privitoare la condiția dictatorului, în care ce s-a întâmplat în Roma antică a lui Nero sugerează străveziu aberantele măsuri preconizate, într-o exaltare paranoică, de dictatorul contemporan de la București. După 1989, C. se exersează și în domeniul „revistei” teatrale (Turda, 1992), continuând să scrie și povestiri, schițe. Volumele de proză scurtă (O dimineață de luni, 1985, Sfatul medicului, 1990, Jocul, 1991, Și Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
speranțele de izbăvire. E clipa pentru care trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de altădată. Conceput în manieră retorică, poemul are o arhitectură caracterizată prin simetrie, recurgând mereu la antiteză și repetiție. Pasajele de exaltare eroică și viziunile profetice alternează cu efuziunea lirică și cu tânguirea biblică, elegiacă. Mai ales sub raportul muzicalității, tulburătorul poem e un moment însemnat în proza poetică românească. Ediții: N. Bălcescu, Cântarea României, Paris, 1850; ed. în Istoria românilor sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
E ora când se pun în mișcare/uriașe ceasornice de motoare,/ca niște cataracte simfonice de bătăi/în ureche străvechilor văi” (Cornul de vânătoare). O încercare de istorisire a genezei neamului românesc se află în Poemele trashumanței (1968), axate pe exaltarea valorilor rustice și a civilizației păstorești ancestrale („opinca purta-n talpă drumul mers/ca harta unei lumi sau ca un vers”). Următoarele două culegeri - selective -, ambele intitulate Poezii, apar în 1968 și 1970. O carte de vizită mai reprezentativă este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
în foiletonul ziarului „Adevărul”, e o construcție compozită, cuprinzând cam tot ce intră în rețeta genului: secvențe etnografice (nunta, botezul) și folclorice (legenda Meșterului Manole, miracolul icoanei făcătoare de minuni), aventură complicată, amintind romanul de mistere, scene erotice, momente de exaltare eroică etc. Narațiunea e plasată în vremea lui Neagoe Basarab, în anii în care acesta construiește mănăstirea Argeș și încearcă să pună capăt adversității dintre Basarabi și Drăculești prin căsătoria Ruxandrei, fiica sa, cu Radu Paisie. Autorul făcuse o serioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
favorizat al întregii istorii umane. Fără a nega direct acest lucru, se impune însă observația că atunci când s-a afirmat supremația ființei umane, s-a sfârșit în intoleranță; rezultatele au fost paradoxale, și în unele cazuri tragice: național-socialismul din Germania (exaltare a ideii de rasă), comunismul sovietic (exaltare a ideii de progres), dar și contextul actual, când omului i se repetă necontenit că este ființă supremă, dar în același timp el este cântărit, apreciat, considerat prin prisma numerelor, adică în mod
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]