6,049 matches
-
traducerea acesteia. În 1935 apare antologia Evoluția scrisului feminin în România, alcătuită în colaborare cu Ecaterina Săndulescu, și volumul de nuvele Umbre pe ecran, primit favorabil de E. Lovinescu, cu rezerve la adresa idealismului exagerat al autoarei, care cultivă îndeosebi personaje exemplare, întrupând într-un grad absolut cele mai greu accesibile virtuți umane. Abordează și formula romanului polițist în Prințesa în crinolină (1946), compunere facilă, „de succes”. Preocupată de fenomenul artistic în general, M.-V. este și autoarea studiului monografic Anna Roth-Cobilovici
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
Ocolul pământului într-un surâs (1980) îmbină scepticismul, umorul, inteligența observației cu capacitatea de a defini exact, în puține cuvinte, o situație politică. Contract special de închiriat oameni (1983) este cea mai izbutită producție dramatică a lui M., imaginând situații exemplare pentru a deconspira prezența antisemitismului într-o „lume fără evrei”. SCRIERI: Tito, dușmanul de moarte al tineretului iugoslav, București, 1950; Ziariștii, București, 1956; Cele cinci cercuri (Despre jocurile olimpice), București, 1960; Celebrul 702 sau Autorul moare azi, București, 1962; Într-
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
Stănescu, Poeți și critici, 166-176; Piru, Varia, I, 332-335, II, 321-324; Georgescu, Printre cărți, 213-219; Grigurcu, Idei, 135-140; Ciobanu, Critica, 216-220; Raicu, Critica, 434-445; Regman, Colocvial, 126-137; Vlad, Lectura, 100-107; Georgescu, Volume, 166-168; Dimisianu, Opinii, 251-256; Laurențiu Ulici, O exegeză exemplară, CNT, 1979, 30, 31; Mihăilescu, Conceptul, II, 179-184; Ion Caraion, Jurnal, I, București, 1980, 325-330; Popescu, Cărți, 40-43; Zaciu, Lancea, 212-223; Iorgulescu, Critică, 196-202; Grigurcu, Critici, 106-111; Dobrescu, Foiletoane, II, 226-233; Ciobanu, Opera, 277-280; Regman, Noi explorări, 778-779; Marcea, Concordanțe
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
și metodele criticului se schimbă, iar direcția în care virează s-ar putea numi hermeneutică și comparatistă. Hermeneutica lui Mircea Eliade este o carte de reacție și un gest provocator, care repune în circuitul cultural al normalității o personalitate intelectuală exemplară, făcând breșă în tăcerea instituită de comunism în jurul savantului. M. articulează într-un convingător studiu de caz datele intelectuale eteroclite ale unui personaj proteic și controversat. Ceea ce îl interesează pe critic sunt tehnicile de investigație brevetate de el, desemnate prin
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
călăuzită de ideea națională, trebuia adusă în teritoriul propriu: exprimarea inefabilului stărilor sufletești, a eului liric. În proză, legea sincronismului impunea depășirea universului rural și obiectivarea, adică înfățișarea lumii citadine, emancipată de sechela romantică a lirismului (abundent la autorii sămănătoriști). Exemplară în acest sens era opera Hortensiei Papadat-Bengescu. Cu alte cuvinte, în virtutea sincronizării operate de „spiritul veacului”, proza evolua de la subiect la obiect; poezia, invers, de la obiect la subiect. Cartea rezuma circulația, mai ales în spațiul publicistic, a termenului m., folosit
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
astfel de proiecte, se realizează prin contribuția financiară a consiliului local și prin folosirea forței de muncă a beneficiarilor de ajutor social. II. Inițiativa cetățenilor Pe lângă încercările autorităților de a accesa finanțări pentru dezvoltarea comunității, sunt în zonă câteva cazuri exemplare de experiențe individuale apreciate ca reușite. O astfel de experiență este construirea unei mori de grâu și porumb de către o persoană din Iași, care a reușit să colaboreze cu investitori francezi. Apoi sunt cele două asociații agricole, care nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
altă parte, cu lipsa inițiativei de a mobiliza comunitatea și de a găsi resurse alternative. Din alt punct de vedere, liderii locali nu beneficiază de încredere generalizată, ceea ce creează o stare de suspiciune și, în plus, lasă populația fără modele exemplare. Elita locală nu poate mobiliza resurse importante ale comunității tocmai pentru că nu reușește să depășescă afilierile și simpatiile politice pentru a iniția proiecte ce vizează întreaga comunitate. Principala problemă a comunității pare a fi absența unui mediu social dinamic. Nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
globale cu noțiunea creștină de catolicitate, atât de importantă în experiența spirituală a solidarității cu destinul adamic și eshatologic al lumii. Istorie și universalitatetc "Istorie și universalitate" Mitul este o încercare de totalizare a experienței umane în forma unei narațiuni exemplare, având o valoare etiologică și soteriologică. Mitul explică și expiază. Timpul mitic este responsabil pentru condiția prezentă a omului. Miturile culturilor tradiționale surprind situarea omului în miezul unui conflict între forțele care guvernează cosmosul. Intuiția unității experienței umane a timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
meschin dacă n-ar atrage după sine exercițiul compasiunii comunitare, al ascezei individuale și al deciziei politice. Ne ascundem prea adesea demisiunea morală sub pretextul unor preocupări birocratice pentru ca pilda ecumenică a „iubirii nebune pentru aproapele” dată de câteva femei exemplare ale veacului trecut (precum Simone Weil, Maica Tereza de Calcutta sau Maria Skobțova) să nu ne convingă că n-am făcut niciodată destul. Medicament împotriva nesimțirii și a nepăsării mediocre - despre care Sf. Ioan Scărarul are probabil cele mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bisericile necalcedoniene (siriacă, georgiană, armeană) au păstrat numele marelui ascet în calendarul sfinților, fiind pomenit în ziua de 11 februarie. Își pot revendica oare, astăzi, oamenii Bisericii răsăritene dreptul de monopol asupra operei evagriene, restituită mai cu seamă prin efortul exemplar al erudiției filologice și istorice din secolul XX? Suntem, deci, în miezul unui „conflict al interpretărilor”. Soluția problemei nu poate fi tranșată foarte simplu. Ne putem întreba: care este rațiunea și legitimitatea polemicii create în jurul lui Evagrie? Este oare necesar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
părintele Teofil a încercat să cultive acea sfințenie și înțelepciune care știe să nu strivească. A trezi în aproapele smerenia nu presupune neapărat recursul la un act de umilire publică. Marii sfinți ai Patericului, de pildă, au știut să fie exemplari fără să-și sufoce ucenicii. A fi discret și iertător pare să fie regula de aur a părintelui Teofil, căruia nu-i plac deloc spovedaniile transformate în șuetă sau anchetă. Părintele Teofil ne îndeamnă la rugăciune și la o viață
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o combinație de heideggerianism și autohtonism radical, fuseseră destul de populare, dar nu atinseseră profunzimea și eleganța operei deschizătoare de drum a lui Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, parte a unei mai cuprinzătoare metafizici a națiunii române pe care implicarea exemplară a autorului în administrația de stat și tragicul său sfârșit nu au lăsat-o să se împlinească 15. Începând de pe la jumătatea anilor ’60, după perioada de detenție și de domiciliu forțat a lui Noica, pe vremea când se năștea național-comunismul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Möbius, mai recent, extremă stângă (poate ultimele transformări au în comun o dimensiune anarhistă, ceea ce ar face tranziția mai lesne de înțeles). Pe tot acest drum, G.M. Tamás a rămas esențialmente același pătrunzător spirit critic, consecvent cu sine în mod exemplar, atent la schimbările din jur. E oare acesta „cameleonism”? Cred că nu, mai ales că la G.M. Tamás se poate vedea ușor că nu avantajele materiale sau de alt fel au fost motorul „revizuirilor” sale politice, ideologice, civice. Aici este
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
îi copleșește pe sătulul nostru Pașă, dragostea lui de fete e înlocuită cu dragostea de confort și de virtute: otomanul nostru pășește într-o fază a pocăinței și a neputinței, își abjură haremul și-l dizolvă și, devenind un moșneag exemplar și morocănos, cutreieră singur-singurel meridianele și paralelele, rostind rugăciuni și punîndu-i în gardă pe leviatanii cei tineri, să nu repete greșelile sale din tinerețe. Dacă vînătorii numesc acest harem al balenelor „școală“, stăpînul ei este cunoscut sub denumirea tehnică de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
semnătura lui J. Popper În Flacăra reia problema Anei Roșculeț: În loc să-și aleagă un personaj tipic, scriitorul a descris un caz de deosebită Înapoiere. (Ă). Dar toate aceste lipsuri ale nuvelei nu pot umbri meritele ei». (Ă). Lucrarea este socotită exemplară pentru ceilalți scriitori. (Ă). Influența celor trei recenzii care au recomandat din ce În ce mai călduros cartea s-a concretizat În aceea că tot mai mulți oameni din massele muncitoare au căutat să citească nuvela, să Învețe din ea cum se făurește omul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chiar problema criticii literare despre care s-a discutat de asemenea la Uniunea Scriitorilor. În trei recenzii consecutive «În paginile a trei reviste diferite», critica noastră a făcut aprecieri greșite și a socotit cartea lui Marin Preda drept o realizare «exemplară pentru ceilalți scriitori», drept «o biruință de seamă a literaturii noastre». Ce i-a făcut pe criticii noștri să comită această greșeală? Cercetându-se cu atenție cele trei recenzii se constată că două erau aspectele pozitive relevate În unanimitate și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o dimineață cât un ideal”. SUCCESELE POEZIEI Dar dacă nu așa trebuia să se scrie poezie, să apelăm la câteva sinteze critice pentru a ne lămuri ce poeți, ce teme, ce poezii și ce fel de meșteșug artistic alcătuiau miezul exemplar, cu ambiții de perenitate și succes, al liricii anului. Teme noi În lupta pentru pace56: „Obiectul central al literaturii noastre Îl formează faptele muncitorilor și țărănimii muncitoare (Ă).Dar mai există Încă numeroase zone ale realizărilor care n-au fost
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
moștenire pe care noi o preluăm și o folosim la construirea noii culturi. (Ă)”. VALABIL ȘI EFICIENT ÎN POEZIE Efectul oricărei critici constructive este nu numai acela de a aboli un fapt, ci direct sau indirect, de a lumina aspectul exemplar, valabil, pozitiv. În acest sens la nivelul anul 1951, iată câteva direcții, nume și teme. Iar dacă acestea se repetă de vreo trei ani Încoace, vina nu-mi aparține; și dacă, totuși, s-ar pune problema să-mi fac autocritica
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Nicoară Potcoavă), Camil Petrescu (Un om Între oameni), N.Jianu (Izvorul roșu), Petru Dumitriu (Cronică de familie), Aurel Mihale (Nopți Înfrigurate), H.Zincă (Ultima toamnă) ș.a. Consacrarea oficială, de către stat, a scriitorilor fruntași s-a făcut și prin premierea operelor exemplare ale RS cu Înalte distincții și premii (Premiul de Stat cl.I, cl.II, cl.III). Din dramaturgia r-s care a Întrunit recunoașterea oficială (așadar și cea mai reprezentativă) amintim piesele: Bălcescu (Camil Petrescu), Ziua cea mare (Maria Banuș
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ar fi însă îndreptățită concluzia că cercetarea kantiană a bazelor moralității este, ce-i drept, o realizare speculativă sublimă, care poate procura cea mai înaltă desfătare cunoscătorilor, dar lipsită de orice utilitate practică? Nu cred acest lucru. Experiența vieții, modele exemplare de comportament, marea literatură sunt în măsură să fortifice, să vitalizeze exercițiul rațiunii morale comune, să întărească discernământul moral al oamenilor. Ele au, ca atare, o valoare inestimabilă. Și nu în mai mică măsură răsfrângerea puternică în mintea și sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pentru o familie numeroasă, mai ales când își doreau foarte mult confortul și bunăstarea materială. Kant a fost un celibatar care din tinerețe nu a trebuit să-și poarte de grijă decât lui însuși și a cultivat toată viața o exemplară austeritate. El a slujit din tinerețe Universitatea, respectând legea, regulamentele și făcându-și cu scrupulozitate datoria. Dincolo de viața lui profesională, a avut doar acele relații sociale pe care și le-a dorit. Cu excepția unei singure situații - conflictul său la bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
clar că sărăcia întărește multe înclinații contrare datoriei 7. El știa asta și din proprie experiență. Până dincolo de mijlocul vieții sale, Kant a trebuit să trăiască cu mijloace foarte modeste, și numai o disciplină de fier, dublată de un spirit exemplar de economie l-au ferit de compromisuri pe care nu și le-ar fi putut ierta. Odată ce realizăm cât de departe rămân cei mai buni oameni de satisfacerea deplină a îndatoririlor ce le revin față de ei înșiși și față de alții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
morale. Căci ce ar putea spune o asemenea învățătură altora dacă cel care o propune a trăit într-un mod care se indepărtează mult de principiile ei? Admiratori ai lui Kant nu ezită să afirme că viața acestuia a fost exemplară tocmai fiindcă a fost trăită în deplină consecvență cu principiile pe care le-a formulat gânditorul. Otto Schöndörffer, unul dintre editorii scrisorilor lui Kant, remarca: „Kant nu numai că a trăit ceea ce a propovăduit, ci el a propovăduit de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ai celui de-al doilea război mondial, printre care mă număr și eu, întâlneau în cunoscutul manual de istorie modernă al lui D.D. Pătrășcanu un portret al lui Immanuel Kant. În rândurile ce însoțeau ilustrația, acesta era caracterizat drept filosoful exemplar, rege al cugetării, a cărui operă reflectă cel mai bine creația filosofică în calitate de construcție sistematică. Era o expresie, între altele, a atmosferei vieții intelectuale românești a timpului. Astăzi, după urma adâncă pe care a lăsat-o Constantin Noica, filosoful exemplar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exemplar, rege al cugetării, a cărui operă reflectă cel mai bine creația filosofică în calitate de construcție sistematică. Era o expresie, între altele, a atmosferei vieții intelectuale românești a timpului. Astăzi, după urma adâncă pe care a lăsat-o Constantin Noica, filosoful exemplar va fi socotit, probabil, Platon. De-a lungul a aproape două veacuri de preocupări și activitate filosofică, începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, gândirea lui Kant a constituit pentru mulți autori români un sistem privilegiat de referință
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]