1,800 matches
-
to America are best discussed as migrant laborers. They are characterized as a phenomenon induced by economic opportunities, on the one hand, and lack there of, on the other hand”. Al doilea val, așa cum au ajuns a fi numite aceste „exoduri” migratorii, a fost, considera același studios, the political migration period, survenit după al Doilea Război Mondial. „This was a process that has received little attention. Given revolutionary changes occurring in Romania, most people - scria el - arriving in the United States
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sau un grup de persoane, În timp ce abandonarea țării, prin fugă, survine după o lungă disperare. Dezrădăcinarea, care e mai cumplită, Într-un anume sens, decît desțărarea, ajunsese singura speranță a românilor. Un român american, care se considera un exponent al „exodului elitei românești”, declara nu demult că „m-am hotărît să plec Încă din 1945, de cum s-a terminat războiul, cînd aveam 21 de ani. Tot ce fusese extraordinar În România Înainte de război Începuse să se strice. Pe fiecare zi ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de generalizantă. Mărturisirile consemnate au fost făcute după mai mulți sau mai puțini ani de la autoexilare. Între timp, cum este și firesc, motivațiile emigrării s-au estompat, Împrumutînd patina nostalgiei. Chiar și așa Însă, aceste considerații tîrzii evidențiază faptul că exodul românesc către America, consumat Între 1945 și 1989, a fost o formă de emigrație anormală, Întrucît realitățile caracteristice României acelei epoci erau, ele Însele, anormale. „The Last Wave”, cel care a Început În 1990, după evenimentele din decembrie 1989, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
iar unii au refuzat chiar de a mai recunoaște că aparțineau unui grup etnic izolat complet de un spațiu capabil să le confere o identitate. După 1989, vechile opreliști au dispărut sau așa s-a presupus, ajungîndu-se, inevitabil, la un exod ce amenința să provoace un dezechilibru cu efecte greu de Întrevăzut. Este prea devreme pentru a Încerca să lansăm posibile judecăți de valoare, plecînd de la consecințe prezumtive, dar emigrația română transoceanică va avea inevitabile urmări defavorabile pentru România, chiar dacă numărul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
libertății - așa cum s-a Întîmplat cu cei urmăriți de Securitate -, un număr important de etnici germani au ales să emigreze În Europa de Vest sau SUA, după reîntoarcerea din URSS. O dată cu creșterea persecutării grupurilor minoritare, În special a ungurilor, după 1980, acest exod al germanilor a continuat. În ciuda afirmației lui Ceaușescu potrivit căreia etnicii germani erau o parte a națiunii române - și deci nu ar trebui să emigreze -, statul a profitat de pe urma emigrării germanilor, vînzînd În jur de 10.000 (de germani) pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
stani, postfața edit., București, 1996. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 62-64; Atanasie Nasta, „Un veac de poezie aromână”, TBR, 1986, 15; Constantin Cubleșan, Literatura pentru copii, RL, 1989, 22; Dicț. scriit. rom., I, 530-531; Ovidiu Ghidirmic, Un roman-epopee al exodului românesc, R, 1998, 7-8; Opriță, Anticipația, 449-450. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
cum trupul lui Iacob e dus în țara Canaanului ca să fie pus în mormântul pe care el însuși îl săpase (Gen 50,4-14). La fel și Iosif; îngropat în Egipt, oasele sale au fost exhumate și luate de israeliți în timpul exodului ca să fie în cele din urmă îngropate în Canaan (Gen 50,22-26; Ios 24,32). Oasele lui Saul, ucis împreună cu fiii săi, au fost duse în Iabeș (1Sam 31,12-13). David i-a lăudat pe cei doi oameni care au
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
povestirea văii oaselor uscate- viziunea impresionantă în care oasele se adună, se ridică în picioare și suflarea lui Dumnezeu intră în ele - limbajul învierii a putut fi întrebuințat ca metaforă a restaurării lui Israel, a reîntoarcerii din exil, a noului exod. Acesta era un mijloc prin care se afirma că Dumnezeu era pe cale să împlinească o surprinzătoare acțiune, dând o nouă șansă poporului său. Trebuie să notăm că evreii care utilizau limbajul învierii în sens metaforic au continuat să folosească termenul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în Biblie" Abrevieri și sigletc "Abrevieri și sigle" I. Abrevieri ale cărților biblice Vechiul Testament Ab Abdia Ag Ageu Am Amos Bar Baruh 1Cron 1 Cronici 2Cron 2 Cronici Ct Cântarea Cântărilor Dan Daniel Dt Deuteronom Esd Esdra Est Estera Ex Exod Ez Ezechiel Gen Geneză Hab Habacuc Idt Iudita Ier Ieremia Ion Iona Ios Iosua Is Isaia Înț Înțelepciunea lui Solomon Jud Judecători Lam Plângerile lui Ieremia (= Lamentații) Lev Levitic 1Mac 1 Macabei 2Mac 2 Macabei Mih Mihea Mal Malahia Na
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
verbului HYH, „a fi”); la fel de mare este diversitatea opiniilor prezentate cu privire la originea acestui nume (canaaneană, indo-europeană, egipteană, caldeeana sau accadiană și, în sfârșit, ebraică, autorul susținând această din urmă ipoteza); când se trece la textul ce prezintă revelarea acestui nume (Exod 3,6-16), este tratată și expresia, considerată subiacenta lui, ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh, care nu mai apare că lema separată în acest dicționar, si apoi e reluată analiza formei YHWH. Autorul prezintă toate ipotezele: „Eu sunt, căci sunt” (Michaelis, Aben-Ezra); „Voi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
î.H. nu puteau înțelege întreg conținutul Tetragramei și al definiției ei, aceasta conține o revelație latentă ce avea să fie interpretată în secolele viitoare. După o analiză foarte amănunțită a celei de-a doua revelări a acestui nume în Exod 6,2-8, partea finală a articolului este dedicată teodiceei Vechiului Testament (natură și atributele lui Dumnezeu). Pentru cercetarea lexicografica, acest dicționar, în ciuda vechimii sale, continuă să fie util. Dezbaterile pe care le evocă nu s-au încheiat și el reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Livre: Celui qui est. Interprétations juives et chrétiennes d’Exode 3,14, apărut în colecția „Patrimoines” (Cerf, Paris, 1986). Acestea urmăresc dezvoltarea exegezei iudaice și creștine medievale a Numelui revelat lui Moise: în fapt e vorba de o „metafizica a Exodului” după expresia lui Étienne Gilson. Exegeza iudaica e prezentată în triplă ei dimensiune filosofica (studiul lui Shlomo Pines, Dieu et l’être selon Maïmonide), esoterica (studiul lui Nicolas Séd, L’interprétation kabbalistique d’Exode 3,14 selon leș documents du
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
siècle) și spirituală (studiul Estherei Starobinski Safran, Exode 3,14 dans l’interprétation de Rabbi Isaac Luria et chez quelques maîtres hassidiques). Exegeza latină și medievală e abordată în toată diversitatea ei filosofico-teologică, de la reluările tradiției patristice care face din Exod 3,14 o revelare nu a Tatălui transcendent, ci a Cuvântului care îl exprimă (studiul lui Édouard Wéber, L’hermeneutique christologique d’Exode 3,14 chez quelques maîtres parisiens du XIIIe siècle), la interpretările non-hristologice: studiul lui Paul Vignaux, Métaphysique
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fel își spune și după ce schimba numele lui Iacob în Yiser"’Ql („Dumnezeu lupta”) (Gen 35,11) și tot așa îl numește Iacob când vorbește pentru ultima oară cu fiul său Iosif (Gen 48,3). Acest nume apare și în Exod 6,3, cănd YHWH îi amintește lui Moise că sub acest nume se revelase patriarhilor; și, în sfârșit, în oracolele lui Balaam din Num 24,4.16. După alianță încheiată cu Abimelec, Abraham „a sădit o dumbrava la Beer-Șeba și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Omnipotens” (Vg); „Shaddai” (BJ); „the Almighty” (RSV). Apare de șase ori în Geneză, în formă ’Pl Šaddai, în relatările despre Abraham și Iacob (17,1; 28,3; 35,11; 43,14; 48,3; 49,25) și o singură dată în Exod (6,3), cănd YHWH îi amintește lui Moise că sub acest nume se revelase patriarhilor. Mult mai des este întâlnit în formă Šaddai: în oracolul lui Balaam din Numeri 24,4.16, apoi că arhaism în Rut 1, 20.21
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
meu de YHWH nu m-am făcut cunoscut lor».” (Ex 6,2-3) Semnificația acestui nume divin, care este, din punct de vedere gramatical, un verb la imperfect, a fost deseori explicată prin expresia, considerată subiacenta lui, ’ehyeh ’ašer ’ehyeh, din Exod 3,14-15. Cand Moise, trimis la cei din neamul sau spre a-i scoate din robia egiptenilor, îl întreabă pe Cel care-i încredințează această misiune care îi este numele pentru a-l putea spune israeliților, primește răspunsul: 14Wayyo’mer
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
când îi este aplicat divinității, trebuie examinate contextele: a) G":Äl ’ElohQynó mikkol h"-’elohm (2Cr 2,4b; cf. Ex 18,11; Ps 135/134,5): „Dumnezeul nostru este mai mare decât toți zeii.” (t.n.) În pasajul din Exod, este o constatare făcută în urma unei biruințe, iar în cel din 2 Cronici exprimă convingerea la care a ajuns Solomon cu privire la superioritatea Dumnezeului israeliților față de zeii altor popoare. b) G":Äl YHWH ó mehull"l me’o: be-‘r ’ElohQynó
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Domnul este Lumina mea.” (G-R) YHWH ’Är we-yișe‘ (Ps 27/26,1a): „Domnul este Lumina și Mântuirea mea.” (t.n.) Metaforă luminii, tot o metaforă universală, vorbeste despre Dumnezeu-călăuzitorul. În Biblie, ea are întotdeauna în subtext călăuzirea minunată din vremea exodului, cănd Dumnezeu lumină drumul evreilor noaptea prin pustiu din stâlpul de foc: We YHWH holQk li-penQyhem yÄm"m be-‘ammó: ‘"n"n la-nehoÖam hadderek we-layl"h be-‘ammó: ’Qš l"hem l"-lekeÖ yÄm"m w"-l"yl"h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Balcicului, veche colonie artistică românească de pe malul Mării Negre, dar și, mai ales, de frumusețea inconfundabilă a așezării, Viorica Toporaș a dedicat în exlusivitate locului un număr important de lucrări ce se pot constitui cu lejeritate într-o veritabilă monografie sentimentală. Exodul spre sud al artiștilor a avut mereu aceeași explicație: nevoia de a-și curăți paleta de inevitabile impurități. Calitatea aerului marin asigură o reducere a numărului de culori pe paletă și permite combinații altfel inoperabile în afara spațiului marin. Evadările impresioniștilor
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
sa păcatul lumii” (In 1, 29). În calitate de „Miel”, Isus este în măsură să deschidă Scripturile și să devină interpretul acestora. Așadar putem să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu, pornind nu de la creație, ci de la cruce, așa cum Israel înțelegea creația pornind de la exodul din Egipt. Cristos revelează istoria mântuirii - istoria răvășirilor (cele șapte sigilii). Este important să ținem cont de faptul că sulul de pe care sunt deschise cele șapte sigilii este Vechiul Testament. Deci autorul Apocalipsului face o relectură a istoriei mântuirii. Calul roșu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Tocmai de aceea, noțiunea de echipamente colective aproprierea publică a spațiului în scopul folosirii lui precise nu a fost populară"3. Abia către sfârșitul secolului al XIX-lea este recunoscută necesitatea ca poporul să aibă locuințe. Industrializarea Franței a determinat exodul populațiilor înspre orașe; acest fapt a provocat o criză permanentă a locuințelor. Problema locuirii a fost mai întâi preocuparea filantropilor, apoi a marilor proprietari industriali, înainte ca statul să fie somat, la începutul secolului al XX-lea, să facă față
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
franceze. În Franța, statutul social valorizat a rămas mai mult timp atașat mai curând proprietății pământului, rentei și responsabilității funcțiilor decât acumulării profitului industrial. Numai odată cu conversia societății spre industrie, noțiunea de politică urbană prinde contur. În anii 1960, odată cu exodul rural și cu necesitatea de a mări capacitățile de primire ale orașelor, problema dezvoltării urbane va deveni coloana vertebrală a modernizării societății franceze și cheia adaptării sale la imperativele pieței internaționale. Cât despre muncitori, la sfârșitul secolului al XIX-lea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
practică. Recensământul din 1962 confirma temerile pionierilor amenajării teritoriale; el evidenția rezultatele slabe obținute prin această politică. Până în 1954, creșterea urbană se făcuse fără ca satele să se depopuleze. Perioada 1954-1964 a fost marcată însă de o accelerare fără precedent a exodului rural. Niciodată Parisul nu zdrobise atât de mult provincia. Piatră unghiulară a primei politici de amenajare teritorială, descentralizarea industrială prezintă un bilanț decepționant. Nu numai că intervenția sa avusese o amploare limitată, dar statul părea să nu fie decât parțial
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
estimarea costurilor și de un calendar de realizare, nu au avut decât o influență slabă asupra politicilor regionale. Pentru a încarna efortul modernist, amenajarea teritorială trebuia să-și schimbe obiectivele și metodele. Noua concepție a neglijat însă în continuare prevenirea exodului rural, pentru a se consacra problemelor de dezvoltare urbană, a abandonat căile administrației republicane clasice pentru a se angaja într-o modalitate de a guverna care să fie la înălțimea misiunii sale. Metropolele de echilibru: controlarea problemelor economice și sociale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
conștientă de necesitatea unei acțiuni voluntare asupra rețelei urbane, și această conștiință este un semn al civilizației noastre"95. Odată cu politica "metropolelor de echilibru", care este pusă în act în 1965, obiectivul prioritar nu mai este acela de a bloca exodul rural, ci de a organiza creșterea economică pornind de la amenajarea rațională a teritoriului francez. Două noțiuni inspiră această redefinire a politicii de amenajare teritorială: noțiunea de pol de dezvoltare și noțiunea de spațiu polarizat. Economistul François Perroux le-a conferit
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]