12,301 matches
-
și legiunilor lui Alexandru Macedon. Dar acesta din urmă era mai degrabă un învins. Fusese cucerit de cultura elină și, ca elev al lui Aristotel, se considera grec - iar marele său război de cucerire a lumii era conceput ca o expediție de grecizare a tuturor popoarelor de la Nil până la Gange. A fost cea mai nebunească tentativă de spiritualizare a lumii din istorie. Alexandru Macedon a creat o rețea „mondială” de „centre de grecizare”: orașe botezate Alexandria care începeau cu cea egipteană
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
paideia la greci (atribuită centaurului Chiron, primul educator al omenirii, care i-a crescut și educat pe Asklepios, Ahile și Iason), vezi I. Negreț-Dobridor, Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București, 2001. 2. Despre marea expediție de „grecizare a lumii” care ar fi fost întreprinsă de Alexandru Macedon sub îndrumarea lui Aristotel din Stagira se pot găsi detalii în prologul lucrării lui I. Negreț-Dobridor Didactica Nova sau arta de a-i învăța pe toți (aproape) totul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
60-’70. Noile explorări nu se mai bazează - decât episodic - pe „gândirea tare”, logico-matematică a cercetătorilor moderni, ci pe „gândirea slabă” (Vattimo) a interpretărilor multivariate și contradictorii 18. Este o opțiune metodologică radicală. Se pleacă de pe terra ferma într-o expediție exploratorie pe „nisipuri mișcătoare”. Dar cercetătorii postmoderniști invocă, în sprijinul acestei opțiuni, eșecurile teribile ale preciziei și rigorii din matematici, microfizică, astrofizică, biologie și chimie. În plus, cercetătorii postmoderni nu mai sunt obsedați de „determinism”, de aflarea „cauzelor” și prezicerea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai agresive cozi erau, de departe, cele la carne. Coada la carne era, alături de cea la benzină, Coada cu majusculă, cu deosebirea că ultima era pentru combustibilul mașinilor, iar cealaltă - pentru „combustibilul” oamenilor. Bătălia pentru carne îndeosebi devenea o adevărată expediție, un bivuac, totul căpăta aspecte apocaliptice, dar și epopeice, epopeea cărnii. Analogia cea mai vizibilă era între coadă și campania militară (cu „eroismul” și sacrificiile de rigoare), dar și între coadă și actul sexual (plăcerea fiindu-le însă rezervată exclusiv
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
invențiile vremii. Vă amintiți de celebrul tablou „Școala de la Atena”, în care Pitagora demonstrează pe nisip teorema sa. Tragem concluzia că prezenta o informație publică. După o altă mie de ani au apărut formele echivalente ale actualelor obligațiuni, avize de expediție ș.a. În același timp, adică în urmă cu circa 4.000 de ani, au început să se folosească lingourile de metal ca obiecte universale de schimb. Cu 750 de ani î.Hr. s-au inventat monedele, și procesul evolutiv a continuat
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a realului, depășirea și „răscumpărarea” condiției umane impure, animat fiind de o mistică profană, denudată stilistic de orice retorică de triumfalism al revelației sau, din contra, de clamare a eșecului dureros: expediția e mereu dură, poetul știe că drumul ei nu se termină niciodată, dar important pentru el este să se afle pe cale. Expresia cea mai concludentă a acestei căutări crâncene, febrile și totodată de o foarte sobră expresie este volumul, purtând
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
slavona de redacție română, în cursul unui an, până la 13 februarie 1486 sau, oricum, în intervalul 1482-1486. Mult mai apropiată de realitatea istorică decât versiunea germană (ce i-a putut servi ca izvor numai prin informațiile legate de relațiile și expedițiile lui Vlad Țepeș în mediul negustorilor sași), povestirea slavonă, nu lipsită de unele accente acuzatoare cu privire la cruzimea excesivă a voievodului, îi compune acestuia un portret ale cărui dominante sunt vitejia, înțelepciunea, mândria, orgoliul de „mare stăpânitor”, trăsătură preluată din tradiția
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
locuri, București, 1980; Geografii rebele, București 1984; Vorbesc țăranii, București 1985; Literatură și națiune, București, 1986; Carte cu olteni și neolteni care au consacrat Oltenia oltenilor, Craiova, 1988; Mausoleul bunicii Beps, pref. Marin Sorescu, postfață Paul Anghel, București, 1999; O expediție în „Sahara Olteană”, Craiova, 2001. Repere bibliografice: Gh. Ardeleanu, „Escale spre noi înșine”, F, 1966,10; Boris Buzilă, „Escale spre noi înșine”, „Romanian Review”, 1967, 1; Dana Dumitriu, „Bunica Beps”, RL, 1974, 40; Dorin Tudoran, „Bunica Beps”, LCF, 1974, 44
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
Ghilgameș sau din basmul Tinerețe fără bătrânețe si viata fara de moarte, fie perpetuarea unui „nume bun după moarte” - țelul personajelor din eposul homeric. Este apoi analizat cazul deschizătorului seriei eroilor din vârstă istorică: Alexandru Macedon. Acesta inclusese, printre membrii expediției sale, istorici și scriitori, înțelegând că numai textul scris poate conferi nemurire numelui său. „Fabricanții de ecouri” sunt autorii de ficțiuni și din perspectiva lor se construiește partea a doua a eseului. R. este preocupat îndeosebi de cazurile în care
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
Contratimp, I-II, București, 1981-1983; Unchiul Andi „detectivul” și nepoții săi, București, 1982; ed. (Unchiul Andi „detectivul” și nepoții săi ostrogoții), București, 1991; „Aventuri” aproximative, I-III, București, 1984-1987; Cerbul din oglindă, București, 1984; Cei trei veseli năpârstoci, București, 1984; Expediția „Nisetrul 2”, București, 1987; Oameni de bună credință, București, 1989; 4 ostrogoți, unu’mare și trei mici, București, 1992. Traduceri: Jack London, Temnița profesorului, București, 1943; N.A. Thomas, A venit o corabie în port, Craiova, 1943; Erskine Caldwell, Povestiri despre
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
bou-vagoane,/ Garnitură dublată, uneori, garnitură bondoacă,/ Iute și verde-murdară printre grămezile de cartofi/ Putrezind pe câmpuri, pe lângă peroanele/ Pline de cioburi și de capace de bere,/ Budila-Express, ruginind nevăzut/ Precum tinerețea, la încheieturi.” Aventura eului liric se configurează ca o expediție cinegetică de înlănțuire a realului. E drept că Strada Castelului 104 (1984) dezvoltă o anume figurație medievală, trubadurescă, galantă, iar poetul se abandonează adesea în voia unor convenții facile, însă recuzita lirică e mereu subminată prin ironie, prin telescoparea actualității
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
se ascunde/ un hipodrom cu armăsari de aur!/ La mine însumi nu pot eu pătrunde,/ mi-aține calea un bizon centaur.” SCRIERI: Academicianul, București, 1963; Apostolii (în colaborare cu Fănuș Neagu), București, 1966; Murgul lui Mantu, Timișoara, 1969; Mareșalii aerului. Expediția, București, 1973; Umbra. Fulgerul, București, 1975; Sonete, cu desene de Florin Pucă, București, 1979; Cursa cu obstacole, București, 1980; Poeme, București, 1998; Mahalaua colosală, București, 2002. Repere bibliografice: Radu Anton Roman, „Sonete”, LCF, 1979, 42; Eugen Dorcescu, „Sonete”, O, 1980
ORNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288592_a_289921]
-
Transilvania (prin acorduri ce stipulau avantajul reciproc) și cu Ungaria. Aflat în raporturi echilibrate cu Înalta Poartă, a trimis emisari în Apus, la Veneția și la Roma, la papa Leon al X-lea, dorind să devină aliat al occidentalilor în expedițiile împotriva turcilor. Domnia lui este un reper fundamental și pentru mersul alcătuirilor culturale la români. A sprijinit tiparul, scriptoriile, pe cărturari. A fost unul dintre cei mai însemnați ctitori de biserici din istoria românilor și un mare protector al ortodoxiei
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
contracareze prin secvențe, mai mult declarative, privind admirația pentru valori mai înalte, precum curajul. Abordarea unor destine ieșite din comun se regăsește și în cărțile care se adresează în special adolescenților: Cartea minunilor (1943), Insula mărgăritarelor (1943), S. O. S. Expediția pe Everest în primejdie! (1943). De această dată, „minunile” sunt reprezentate de faptele de pionierat ale unor oameni de excepție, unii mai puțin cunoscuți, din diverse domenii - muzical, militar, al invențiilor, al aviației: lutieri din Cremona, Mozart, Andersen, italianul Negrelli
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
aviatori precum Henri Guillaumet, Howard Hughes, exploratori aerieni ai Saharei și, nu în ultimul rând, Vlaicu, „vulturașul Carpaților”, ori Nils Andersen. SCRIERI: Catarge, București, 1941; Sonată dobrogeană, București, 1942; Cartea minunilor, București, 1943; Insula mărgăritarelor, București, 1943; S. O. S. Expediția pe Everest în primejdie!, București, 1943. Traduceri: Bjșrnstjerne Björnson, Pensionul de fete Rendalen, București, 1944. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 399, 403-404; Constantin Virgil Gheorghiu, Inventar, TIL, 1941, 5; Octav Șuluțiu, Pe margini de cărți, RFR, 1942, 12; Mihai Niculescu
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala în cel al comentariului ei, din competiție ieșind biruitor ochiul exegetic. Prima și probabil cea mai mare himeră a criticului este I. L. Caragiale. Încă student fiind, alcătuise
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
ei, din competiție ieșind biruitor ochiul exegetic. Prima și probabil cea mai mare himeră a criticului este I. L. Caragiale. Încă student fiind, alcătuise o echipă împreună cu Mioara Lujanschi, Călin Andrei Mihăilescu, Ariadna Ștefănescu și Rodica Zafiu, cu care pornise în expediția de descifrare a enigmei „Caragialiei” (o parte din cercetările lor au apărut în „Revista de istorie și teorie literară”, 1992-1993). Întâia consemnare editorială a acestor căutări ale lui P. este lucrarea Comediile lui I. L. Caragiale (1996), inclusă într-o colecție
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
reprezentați de către autoritățile locale. Deși constituia una dintre țintele ziarului, preotul ortodox al satului nu a primit publicația în cinci din cele șase sate (în timp ce distribuția pachetului informativ către primărie și școală a fost realizată prin trimitere cu Poșta Română, expediția către preoți a fost realizată de către Bisercia Ortodoxă Română, prin propriul sistem de comunicație). Doar preotul din Tomșani a confirmat primirea ziarului. Trebuie subliniat faptul că există diferențe între numărul celor care declară că au văzut ziarul și cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
într-o dilemă inextricabilă în plan moral, religios, politic, sentimental etc. Gray ne reamintește (curios, îl citează pe Bernard Williams și nu pe Hegel cel din Prelegerile de estetică!) de dilema lui Agamemnon, care și-a sacrificat fiica în interesul expediției militare împotriva Troiei. Eroul tragic era sfâșiat între valori polare și, cel puțin în anumite contexte, reciproc excluse: fiica sau cetatea, datoria sau pasiunea (ca în tragedia franceză a clasicismului). Nu s-ar putea imagina grupuri și societăți în care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
arunca o privire asupra acelor imagini ale balenei, care se pretind sobre și științifice, opere ale unor cunoscători. în străvechiul memorial de călătorie al lui Harris, există cîteva planșe extrase dintr-o carte olandeză publicată în 1671 sub titlul O expediție de vînătoare spre Spitzbergen cu corabia Iona în pîntecele balenei, comandată de căpitanul Peter Peterson din Frizia. într-una din aceste planșe, balenele sînt înfățișate ca niște mari plute de bușteni printre insule de gheață iar pe spinările lor aleargă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bine să vă pregătiți pentru o retragere grabnică din localitate. într-un cuvînt, cașalotul lui Frederic Cuvier nu-i un cașalot, ci un dovleac. Se înțelege că domnul Cuvier n-a avut niciodată ocazia de a lua parte la o expediție de vînătoare de balene îasemenea oameni au rareori astfel de ocazii), dar de unde-o fi scos pomenita imagine? Poate că din același loc, de unde predecesorul său în materie de știință a balenelor, Desmarest și-a scos unul dintre avortonii săi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unii vînători de cașaloți se întorc, după patru ani pe mare, cu tot atîtea butoaie de ulei; nu-i de mirare, în sfîrșit, că, pentru mulți armatori, vînătoarea de balene e o întreprindere care lucrează în pierdere; căci reușita unei expediții stă în mîinile harponistului, iar dacă-i scoateți sufletul, cum ați vrea să-l mai aibă în clipa cînd îi trebuie cel mai mult? Dacă lovitura nimerește, intervine un al doilea moment critic, momentul cînd balena începe să fugă; atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și taie-mi o bucată din codița cașalotului! în treacăt fie spus, deși acești vînători barbari n-au, cum se zice în limbaj militar, obiceiul de a-i stoarce inamicului despăgubiri de război îcel puțin, nu înainte de a calcula beneficiile expediției), din cînd în cînd vei găsi cîte un nantucketez care se dă în vînt după acea parte a cașalotului, indicată de Stubb - în speță, apendicele subțire de la capătul corpului său. Către miezul nopții, biftecul tăiat fu fript, iar Stubb, luminat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balene normale, o specie de leviatan, pe care puțini s-ar fi așteptat să le întîlnească pe-acolo în acest anotimp. Și deși marinarii privesc îndeobște cu dispreț capturarea unor astfel de făpturi inferioare, iar Pequod nu fusese trimis în expediție spre a le vîna îde fapt, trecuse pe lîngă multe din ele în preajma insulelor Crozett fără a-și lăsa la apă ambarcațiunile), totuși, spre uimirea întregului echipaj, se anunță că în ziua aceea trebuia capturată o „balenă normală“, dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Jupiter, ar fi oribilă, la el nici nu constituie un cusur, ci dimpotrivă, un spor de grandoare! Un nas adăugat balenei ar fi o impertinență. în timp ce dați ocol uriașului său cap, în șalupa în care v-ați îmbarcat pentru această expediție fizionomică, nobila imagine pe care v-o faceți despre cașalot nu e niciodată umbrită de gîndul că l-ați putea trage de nas - gînd năstrușnic, ce vă sîcîie adesea chiar și atunci cînd contemplați pe cel mai puternic rege așezat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]