1,866 matches
-
ca o nuntă de proporții cosmice, fantastice. Ca și în basme, mireasa este "o mândră crăiasă", iar nunii sunt soarele și luna. Natura întreagă apare personificată, iar elementele ei devin întrupări omenești ("preoți", "nuntași", "lăutari") sau obiecte de ceremonial religios ("făclii"). Toate aceste elemente scot acțiunea din real și o plasează, în plin fantastic, atenuându-se astfel gravitatea celor relatate. In acest fel atmosfera de fabulos din baladă este asemenea celei din basme. IV. Neasemuita valoare a "Mioriței" nu constă numai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
italiană. Figurează în Biblia de la 1688 („Iată puțin foc, cît de mare materie aprinde!”)2), în Antim Ivireanul („Dumnezeu cel făr’ de materie să se facă om cu materie”)3), în cîteva locuri din Istoria ieroglifică („Iară din giur împregiur făclii de tot féliul de materie ardzătoare cu mare pară”)4), în Biblicele lui Ion Heliade Rădulescu („Așa Eloim, Spiritul și Materia formă prima lui Trinitate absolută superioară și activă...”)5), în Anton Pann („cere să-i dea vreunul materie de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
doua dintre ele (de fapt, un sonet), atmosfera e de mînăstire, reconstituită cu ajutorul unor reminiscențe din Ion Heliade Rădulescu: „Clopot de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi la această noapte!//... Și clopotul vibrează, vibrează.../ «Satan este-nvins» - nici o îndurare-/ De vremuri noi, e inima trează.// Sunt grele visuri? halucinare? -/ -Pe cer, în fund
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a II, revăzută, Ed. Eminescu, 1972, p. 235) De la prima publicare, în Arta (1904), cu titlul Funebră, la a doua, în Flacăra (1912), adică în opt ani, nu schimbă nimic. Apoi introduce versurile 5, 10 și 15, în forma din Făclia și în cea din Plumb (1916). De aci încolo, intervențiile (o literă și un semn de punctuație) se pare că nu-i mai aparțin. Poezia „vană” 1. Versuri din „Icoană și privaz”, „Scrisoarea II”, „Oricare cap îngust” (Mihai Eminescu, Constelația
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
solicitată a omului modern. Totuși, dintre contemporanii poetului, doar F. Aderca - pare mi-se - folosește cuvîntul creier, într-un poem, dar versurile sale n-au puterea evocatoare a celor ale lui Bacovia. Să nu uit: și la Caragiale, în „O făclie de Paște”, există expresia „în creierul care ardea...” Cu toate astea, nimeni n-a scris, în legătură cu sine sau cu alții, „Iar creierul ardea ca flacăra de soare”, vers, dacă pot zice așa, de o putere atomică! Prima parte a poemului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
închiriat casele de lîngă Uspenia spătăresei Smaranda Varlaam, pe perioada 23 aprilie-26 octombrie 185151 și s-a mutat, cu foarte mare îndrăzneală, la Ipotești. Nu trebuie să ne închipuim că la Ipotești familia Eminovici era așteptată cu mese întinse și făclii aprinse. Era acolo o casă de țară, veche de 62 ani, care mai mult stătuse pustie decît fusese locuită, iar acum părea o ruină. Dar, ca să cîștige 96 galbeni, din chiria casei de la oraș, Eminovici trebuia să stea la Ipotești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
al unei conștiințe, devenite acum deschise spre exigențele dreptății, spre necesitatea revenirii la acele sentimente umane, care aspiră capacitatea de compasiune și de înțelegere interiorului sufletesc al semenilor: „O, cuget fricos, ce tău mă chinui! E miezul nopții: vânătă-i făclia, Reci stropi de spaimă simt pe trup, și tremur. De ce mă tem? De mine? Nu e nimeni: Richard i-e drag lui Richard; eu sunt eu. E vreun călău pe-aici? Nu. Eu, eu sunt. Să fug! De mine? Am
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
hierofant", parcurge "un vestibul negru", apoi un tunel îngust, după care coboară adânc sub pământ, ajunge într-o sală ai cărei pereți sunt plini de fresce simbolice, cu litere revelate de "Marele Preot", în fine, condus de "cavalerii/ cu săbii, făclii și ramuri de salcâm", se prosternează "în fața altarului unde se'nălța/ în centrul unei cruci/ într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv voluptăți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ordine politică și socială în care aceste tensiuni nu se pot integra, care nu spune nimic nici imaginației, nici inimii, un univers cotidian decepționant și cenușiu fac să se recurgă la alte sortilegii, cum au fost, de pildă, cortegiile cu făclii din Nürembergul nazist, catedralele sale luminate, cîntecele, torțele și flamurile, nopțile Sorbonei, din mai 1968, beția de cuvinte și simulacrul zadarnic al unei revoluții imposibile. Fără îndoială, trebuie să credem însuși autorul acestui eseu este convins în superioritatea creativă a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
clădește sistemul pornind de la o evidență de netăgăduit (cogito-ul) și îl instalează în vîrf pe Dumnezeu, care, garantînd ordinea inteligibilă, dovedește excelența sistemului care îl atestă. În secolul al XVIII-lea, Rațiunea va rupe legăturile cu Credința și va înălța făclia Luminilor. Rațiunea filozofilor este în același timp pe deplin critică și pe deplin constructivă: pe de o parte, atacă miturile, religiile și puterile arbitrare; pe de altă parte, construiește o filozofie completă care se va numi mai tîrziu raționalism. Raționalismul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
regăsite, al nevoii de libertate și democrație. Un discurs ce reclamă întâi de toate înnoirea morală a societății și un program de reconstrucție întemeiat pe ideile lumii moderne. Din acel balcon am putut privi, o clipă, marea de capete cu făclii aprinse, unduind sub bătaia discretă a vântului libertății. Era acolo parcă un singur suflet, vibrând la o singură poruncă, aceea de a folosi ceasul istoriei pentru o renaștere adevărată. Spectacolul irepetabil, de o măreție unică în economia întregii mișcări de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
este oficiată ceremonia de înmormântare la valahi, descrisă în următorul pasaj: ,,Ritualurile legate de moarte și îngropăciune sunt remarcabile la valahi. Când moare cineva, trupul îi este spălat, îmbrăcat în hainele cele mai bune și așezat pe pământ cu o făclie aprinsă în mână. În multe sate, îngroparea nu se face înainte de prânz, pentru că se crede că sufletul celui decedat zboară mai repede după-amiaza, fiind grăbit chiar de drumul descendent al soarelui, care se duce la culcare; oamenii se tem că
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
loc în urma ei. Când au vrut să intre și părinții, poarta a rămas închisă. Fata îi roagă să se-ntoarcă acasă. Într-o odaie, a văzut un împărat tânăr, "lungit ca de moarte", fixat la dreapta și la stânga de două făclii aprinse. La picioare avea "o carte groasă", iar pe piept "o scrisoare adâncă", în care celui care a intrat acolo i se spunea să termine de citit cartea, pentru că numai așa se va trezi împăratul. Fata citește timp de vreo
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în lucrare oferă suficiente metadeschideri de evoluție și progres medical. Faptul că mari personalități medicale au ajuns în ierarhia deciziilor în acest domeniu (Gr. T. Popa, Leon Baliff, Petru Brânzei, Gioconda Dobrescu ș.a.) alături de cei care prin dăruire au menținut făclia unei asistențe medicale de calitate (Gheorghe Balcu, Iorgu Arnăutu, Vasile Sepeniuc, Nicolae Bârlădeanu, Valeriu Lupu și mulți alții), oferă autentice metadeschideri pentru evoluția și progresul medical firesc al acestei zone a Moldovei, ca și a medicinii în general. Atari metadeschideri
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
de tot felul, cutremure și alte calamități naturale și, nu în ultimul rând, de marile schimbări socio-politice. Vechiul târg moldovenesc păstrează în memoria lui afectivă, nu numai clădirile vechi și noi construite de-a lungul timpului, ci în primul rând făclia dusă de generațiile de medici care s-au succedat în decursul timpului, jertfa lor supremă pentru sănătatea oamenilor care au înnobilat așezământul spitalicesc cu numele lor. M-aș referi numai la câțiva dintre ei: dr. Ignat Markstein - primul medic de
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
deschide aici zăgazurile pentru revărsarea unui bogat tumult sufletesc: „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai Zbuciumat se plânge fluierul de fag. Inima mi-o strânge și-mi pătrunde-n sânge. Acest cântec dureros și drag. Stelele făclii, păsărele mii Jalea își descântă-n fluierul de os... Tainic își frământă cadențarea sfântă Acest cântec trist și luminos.” Moartea căprioarei este o elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
multă lume la dânsul și oameni învățați, dacă nu chiar de la Junimea, unde făcuseră atâta haz de dânsul. Nu era un mort urât... căzuse bun sănătos și era roșu la față cu gura întredeschisă ca pentru a vorbi, și lumina făcliilor parcă făcea să-i joace pleoapele apăsate ca pentru somn. Și era în stare s-o fi făcut într-adins. De ce să supere el atâta lume mai subțire decât dânsul care, dacă venise să-l vadă, nu trebuia să ducă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
adaugă la această interpretare pozitivă și noțiunile de degradare și impuritate. În vis, exprimă adesea pulsiunile percepute ca murdare sau amenințătoare, adică poluția fizică, afectivă sau psihică. Din acest punct de vedere, este asociat cu excrementele (vezi acest cuvânt). Lumânare, făclie, sfeșnic La fel ca toate sursele de lumină, lumânarea simbolizează adevărul și cunoașterea. Deoarece trimfă asupra tenebrelor, exprimă ieșirea din obscurantism. Cel ce visează are o viziune luminoasă asupra lui însuși și asupra vieții sale. Oferă o privire avizată asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
tenebrelor, exprimă ieșirea din obscurantism. Cel ce visează are o viziune luminoasă asupra lui însuși și asupra vieții sale. Oferă o privire avizată asupra lumii înconjurătoare. Poate, prin urmare, să aibă încredere în corectitudinea opiniilor sale sau în pertinența intuițiilor. Făclia are, în plus, o semnificație spirituală. Constituie mediatorul dintre umanitate și divinitate, între pământ și cer. Exprimă idealurile înalte și noblețea ambițiilor subiectului, dar se referă și la rugăciune, adică atât la cerere, cât și la recunoștință. Cele trei elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
este nici o problemă aducerea unei moașe în zi de sâmbătă, (Šabb. VIII,3), aprinderea sau stingerea lămpii pentru a evita ca cineva, om sau diavol, să se împiedice de ea, ajutarea unui bolnav; totuși nu este permis să stingi o făclie pentru a economisi uleiul sau fitilul (Šabb. II,5). O frază atribuită lui rabbi Aquiba, martirizat de romani în anul 134 d.C. spune: „Nu este permis să încalci sâmbăta pentru lucruri ce pot fi făcute cu o zi înainte; dacă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
deliberările atît de fade și molîi din monologurile Ancei, în replicile sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale." Din nuvelistică compartiment extrem de rezistent al operei lui Caragiale O făclie de Paște a întîmpinat rezistența nesemnificativă și fără urmări a lui D. Zamfirescu ("...după ce am isprăvit novela de citit, îmi simțeam mușchii obrazului strîmbați de dezgust") iar exercițiul dramatic 100 de ani va fi aruncat în uitare însoțit de o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cum a început totul.” Tors bărbătesc puternic, cu brațele legate în cătușe cu lanț. Mâinile care înșfacă lanțul, mușchii care se încor dează, lanțul cedează. O mână cu restul de lanț și cătușa pe încheietură ține, împreună cu o mână liberă, făclia libertății. Mâna cu cătușa ia făclia și aprinde cu flacăra ei litere scrise pe fondul negru : „25 octombrie 1917”. Un ciocan greu, mânuit de mâini puternice, strivește machete, coloane, frontoane, ziduri de clădiri așezate pe o masă reprezentând Vechiul. Puternicul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
puternic, cu brațele legate în cătușe cu lanț. Mâinile care înșfacă lanțul, mușchii care se încor dează, lanțul cedează. O mână cu restul de lanț și cătușa pe încheietură ține, împreună cu o mână liberă, făclia libertății. Mâna cu cătușa ia făclia și aprinde cu flacăra ei litere scrise pe fondul negru : „25 octombrie 1917”. Un ciocan greu, mânuit de mâini puternice, strivește machete, coloane, frontoane, ziduri de clădiri așezate pe o masă reprezentând Vechiul. Puternicul fierar, dezbrăcat până la brâu, lovește acum
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
carieră didactică universitară (1955-1957) în același oraș, se dedică activității în presă, fiind redactor la „Drapelul roșu”, redactor-șef la revista „Orizont”. Colaborează cu proză și cu reportaje la „Orizont”, „Steaua”, „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”. Debutează cu proză scurtă în „Făclia Ardealului” (1951), iar editorial cu volumul de schițe și povestiri Anii adolescenței (1962). Într-o primă fază, proza sa descinde din tradiția narativă a Ardealului (în special din Slavici), dar ulterior simplitatea construcției cedează locul unor amplificări care angrenează atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]
-
ale criticii”, LCF, 1969, 4; Ov. S. Crohmălniceanu, „Permanențe ale criticii”, RL, 1969, 9; Alexandru George, Marele Alpha, București, 1970, 45-53; Nicolae Manolescu, Domițian Cesereanu, „Ipostaze”, CNT, 1970, 50; Adrian Marino, Opinii. Aspecte critice, TR, 1970, 53; Petru Poantă, Lecturi, „Făclia”, 1970, 74-79; Florin Mihăilescu, „Ipostaze”, VR, 1971, 5; Mircea Vaida, Prezențe poetice clujene. „Extaz” geometric, TR, 1983, 20; Cristian Moraru, Domițian Cesereanu, „Celălalt”, RL, 1983, 29; Constantin Cubleșan, „Celălalt”, ST, 1983, 8; Dicț. scriit. rom., I, 540-541; Poantă, Dicț. poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]