1,988 matches
-
secolului XX. Sper că n-am supărat prea mulți cititori, dar, după Totul pare un paradis, nu mă pot abține de la a întări declarația de credință. Cine a trecut cu bine prin teritoriul Bullet Park își va utiliza și ultimele fărâme de așa-zisă umanitate (citiți ipocrizie) pentru a parcurge paradisul... Așadar, avem de data aceasta nu o suburbie, ci un orășel, Cheever nu mai pune-n scenă lupta dintre binele anost și răul haotic, ci, pur și simplu, reușește să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
considerată un substrat al limbii române (între 80 și 200 de cuvinte, unele comune cu albaneză: abur, amurg, baci, balaur, baliga, baltă, barza, băiat, bordei, brad, brînză, brîu, brusture, a (se) bucură, burtă, buza, căciulă, cătun, cioară, copac, copil, doina, fărîma, ghimpe, groapă, leurda, mal, mazăre, melc, mire, mînz, murg, rata, stejar, strugure, șopîrla, urda, vatra, viezure, zimbru etc.; hidronime: Argeș, Buzău, Mureș, Timiș; oronime: Carpați; oiconime: Turda)251. Bibliografie specială: Beekes, Robert S.P., Comparative Indo-European Linguistics. An Introduction, John Benjamins
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
la o catedră pe care am părăsit-o tocmai în clipele în care trebuia să fiu prezent. M-am despărțit de studenții pe care-i iubeam tocmai în cele mai dureroase momente ale istoriei ... Boala mi-a măcinat și ultima fărâmă de vlagă. Sunt la capătul puterilor. Mă vedeți în ce hal am ajuns. O caricatură de om.... Mă ucide suferința prin care trec prietenii de celulă. Știu că mă despart de ei. Îi rog să mă ierte că-i părăsesc
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
39. În închisoare, pentru nimeni nu este valabilă expresia "timpul înseamnă bani" pe care Benjamin Franklin a ridicat-o la rang de axiomă: " Dați o înaltă prețuire timpului și, în fiecare zi, fiți mai cu grijă să nu pierdeți nici o fărîmă din timpul vostru decît sînteți cu aurul și argintul vostru"40. Voi analiza în alt capitol timpul alocat muncii deținuților, o activitate refuzată celor mai mulți (în special la Rahova și Jilava, deținuții petrec 23 de ore și jumătate pe zi în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
tu să nu mai ai ce să-i oferi. Deja te-a consumat în toate felurile, te-a halit și pe post de desert în seara aia în care era puțin amețit. Și uite că totuși mai găsește câte o fărâmă din tine, numai bună de ciugulit. Iar apoi vine despărțirea. Asta durează. Câteva luni. Poate chiar un an. În cele din urmă înțelege că nu-l mai vrei. De fapt, nici el nu te mai vrea, dar îi e greu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ficțiunea tradițională din temelie. Sfidarea lor e mai profundă decât hibridizarea genurilor literare practicată de Fluxul conștiinței. Joyce, Woolf, Eliot au jonglat cu convențiile, păstrându-le intacte. Era epoca literaturii ca joc. Autorii Desperado iau acest joc și îl fac fărâme. Ei declară că vor adevărul și nu doar un joc despre el. E greu de alcătuit o convenție nouă când pleci la drum zdrobind toate piesele de care ai fi avut nevoie. Imaginația se opintește din greu și suntem puși
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu o combinație artificală de întâmplări ce duc la coincidență. Thinks... e în întregime o coincidență lucidă. De la un incident la altul, de la amintire la idee, în mereu alte configurații, ca un caleidoscop, ne trezim că în roman sunt rare fărâme de viață și ne simțim păcăliți. Autorul știa de la prima pagină că vom ajunge la această frustrare, pe care a plănuit-o cu bună știință, spre exasperarea lectorului. Cauza frustrării lecturii e tocmai planul autorului, convenția lui romanescă, cea pe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ivit săptămâna trecută în fundul grădinii. În fiecare dimineață vine un pic mai aproape. Ieși cu o farfurioară pe jumătate plină cu lapte și o lași pe jos ca și cum nici nu ți-ar păsa, dar o muți în fiecare zi o fărâmă mai aproape de ușă. Bărbatul și pisica cedează amândoi, învăluiți în tandrețe. Tandrețea și sentimentul pierderii se amestecă intens în My Rings (Inelele mele): De atunci la mâna dreaptă port mereu inelul pe care l-am ales cu tata ca dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oarecare detașare, un anume ceva ce nu-și găsește locul. Cum însă în spațiul liric al poemului toate se leagă, aș zice că până și cele mai mărunte particule ale existenței au în ele ceva știut dar și incognoscibil, o fărâmă de Dumnezeu. Și mai e ceva: noi toți tânjim să ne întoarcem undeva "acasă". LV. Printre multe altele, poetul Desperado e propriul lui curent, iar poeții Desperado pot fi recunoscuți tocmai prin faptul că nevoia fiecăruia de a fi altfel
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lecturi mai mult sau mai puțin convingătoare, cum e și cea a autorului însuși. Nu cred că știm cu precizie de ce o lectură ne place mai mult ca alta. Ar fi de folos dacă dacă criticul ar resimți măcar o fărâmă din blândețea pe care încerc s-o arăt universului. Nu spun că scriu blând, ci că importantă e nevoia de a oferi blândețe. Universul a dus-o destul de greu. În tiparele ample, oarecum sumbre dar neagresive ale poemelor mele, trăiesc
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istorice străvechi, a celor mitologice, panteiste, scolastice, renascentiste actualmente implicite. Nu există nici o exagerare în aprecierea că în orice decizie sau aviz psihologic de astăzi se află inclus un cuantum cât de mic de autoritate academică. Istoric, tot în această fărâmă se află inclusă o mică parte din ceea ce, anterior, a fost doar cauza profesională a unui șaman vrăjitor, a trimisului unui Atotputernic și a puterilor sale divine, a unui spiritualist ocult, etc.; exagerată ar fi, abia, aprecierea că psihologia, în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
e Posibilitatea universală. Le tout puissant est Celui pour qui tout est possible, Celui qui est la toute possibilité. Astăzi, a rememora, a tematiza statura completă a omului constituie probabil condiția ca societățile noastre să nu fie părăsite de acea fărîmă de supranatural cu privire la care Simone Weil se întreba dacă nu cumva ține, pentru ele, de ordinul necesităților vitale. Iar atunci, libertatea totală acordată în aceste societăți unui subiect uman limitat poate deveni simbolul, inversat ca orice simbol, și punctul de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
noastră socială; că e vorba despre o libertate superficială, de vreme ce se referă doar la aspectul cel mai exterior și mai particular al persoanei noastre. E de așteptat ca gustul nostru pentru libertate să nu se mai mulțumească atunci doar cu fărîma libertății de tip individual, să fie stîrnit să caute savoarea necondiționatului. Obstacolul corelativ acestui suport constă în rezistența individului tîrziu modern față de propria depășire. Dat fiind că ideea autonomiei i-a intrat în sînge, el e înclinat să gîndească într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Abia în spațiul făcut posibil prin această mișcare de transcendere lucrează Creatorul, stabilind principiile creației, manifestîndu-se în mod afirmativ, instaurator. Dumnezeu creator apare ca un atribut al lui Dumnezeu în actul transcenderii sale. întregul existenței universale capătă loc pe o fărîmă din interioritatea divină de unde Dumnezeu s-a retras, lăsîndu-și acolo urmele : urme care înseamnă posibilitatea de a raporta existența la realitatea absolută, de a o gîndi drept relativă, primindu-și realitatea din abisul Deității. de țimțum face Gershom Scholem în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
apucat într-o joi Cu plug cu doisprezece boi. Boi boureni În frunte țintăței, Mânați flăcăi! Hăi, hăi! Și au arat joi vaile, Vineri coastele, Sâmbata apele. Și s-o oprit plugul Într-un os de râmă S-a făcut fărâmă. Și nu s-a găsit nimeni Să-l dreagă Decât feciorul Caldărarului Din fundul iadului. Bune pluguri mai făcea! Zurgălăi și clopoței, Strigați ceată măi flăcăi! Până la săptămână Și-a umplut cu aur mâna Și se duse că să vadă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
un „nebun mistic”, cum zice singur, el se substituie personajelor, pe care le plăsmuiește pentru a prooroci prin cuvintele de aur ale gurii lor chinul sublim ce-l torturează. Nu există paradisul pe pământ? Atunci să-i căutăm măcar urmele, fărâmele de candoare, care au mai rămas în valea plângerii. „Multe lucruri ne sunt ascunse în această lume zice starețul Zosima, care personifică doctrina ortodoxă, în schimb avem senzația tainică a legăturii vii ce ne leagă de lumea cerească, superioară; rădăcinile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
altă indicație sunt ei decât aceea rostită limpede în Visul unui om ridicol: amintiri ale paradisului, pe care îl căutăm? în ierarhia personajelor lui Dostoievski, copiii reprezintă, ca în Evanghelie, treapta cea mai de sus a nevinovăției. Geniul lui descoperă fărâmele frumuseții veșnice în frunzele fragede, în flori, în raze, în păsărele, dar mai ales în făptura fără păcat a copiilor. Lumea noastră nu se poate schimba în icoană a paradisului nici prin bătrâni, nici prin adulți, ci prin acești copii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apucat într-o joi Cu plug cu doisprezece boi. Boi boureni În frunte țintăței, Mânați flăcăi! Hăi, hăi! Și au arat joi vaile, Vineri coastele, Sâmbata apele. Și s-o oprit plugul Într-un os de râmă S-a făcut fărâmă. Și nu s-a găsit nimeni Să-l dreagă Decât feciorul Caldărarului Din fundul iadului. Bune pluguri mai făcea! Zurgălăi și clopoței, Strigați ceată măi flăcăi! Până la săptămână Și-a umplut cu aur mâna Și se duse că să vadă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ea trebuie să-și muște unghiile de neputință și de ciudă! S-a stabilit doar că necesarele combinații matematice pentru formarea cristalelor nu pot fi deduse din spațiul tridimensional. Poeziei i se refuză respectul elementar care i se acordă oricărei fărîme de cristal de munte". Un cristal de munte este oricare dintre poemele Jocului secund. Moartea poeziei, care-l îngrijora pe ziaristul de la "Ultima oră", îi pare mai mult decît improbabilă în eonii care ne așteaptă: "E posibil, în văzduhul Cetății
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din această nevoință cumplită a aflării limbii de slujire în creștinismul arimin sau mitraism în imperiul roman, cult care a ajuns din arimi-nism, sub pana unor sataniști chiar arianism, să purcedem la cercetatul celor vechi unde mai găsim cîte ceva fărîme de informații despre adevărata noastră istorie. Iordanes a scris Getica pe la anii 550 și în paragraful 132 ne spune că în anul 376, o mulțime de geți și goți, fugind de groaza stîrnită de fioroșii huni, și-au găsit liniștea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
e Posibilitatea universală. Le tout puissant est Celui pour qui tout est possible, Celui qui est la toute possibilité. Astăzi, a rememora, a tematiza statura completă a omului constituie probabil condiția ca societățile noastre să nu fie părăsite de acea fărîmă de supranatural cu privire la care Simone Weil se întreba dacă nu cumva ține, pentru ele, de ordinul necesităților vitale. Iar atunci, libertatea totală acordată în aceste societăți unui subiect uman limitat poate deveni simbolul, inversat ca orice simbol, și punctul de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
noastră socială; că e vorba despre o libertate superficială, de vreme ce se referă doar la aspectul cel mai exterior și mai particular al persoanei noastre. E de așteptat ca gustul nostru pentru libertate să nu se mai mulțumească atunci doar cu fărîma libertății de tip individual, să fie stîrnit să caute savoarea necondiționatului. Obstacolul corelativ acestui suport constă în rezistența individului tîrziu modern față de propria depășire. Dat fiind că ideea autonomiei i-a intrat în sînge, el e înclinat să gîndească într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Abia în spațiul făcut posibil prin această mișcare de transcendere lucrează Creatorul, stabilind principiile creației, manifestîndu-se în mod afirmativ, instaurator. Dumnezeu creator apare ca un atribut al lui Dumnezeu în actul transcenderii sale. întregul existenței universale capătă loc pe o fărîmă din interioritatea divină de unde Dumnezeu s-a retras, lăsîndu-și acolo urmele : urme care înseamnă posibilitatea de a raporta existența la realitatea absolută, de a o gîndi drept relativă, primindu-și realitatea din abisul Deității. de țimțum face Gershom Scholem în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
incomodați de schimbarea stilurilor pe care neo impune existența noastră, cu fiecare nou context al ei? Cititorul e inundat în informație despre orice, din orice timp, pe orice tonalitate afectivă, în orice stil. Viața lui abia dacă-și poate strânge fărâmele de printre explozia informațională. Viața lui a devenit o suită de note disparate printre marile comentarii ale lumii. Informația nu înseamnă doar enunțuri cu sens, ci și produs al unei imaginații inflamate. I-ar sta bine cititorului dacă s-ar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
resacralizeze, să descopere sensul/sacrul sub camuflaj) pornește, înainte de toate, de la o intenționalitate mărturisită de către Eliade, cu privire la ceea ce literatura de specialitate numește "desemnare rigidă" și "desemnarea contingentă". Referitor la prima sintagmă, există mărturisirea autorului din Încercarea labirintului, despre numele bătrânului Fărâmă (Pe strada Mântuleasa), în ce privește cea de a doua, scrisoarea din 11 ianuarie 1972 adresată lui Mac Linscott Ricketts, unde Eliade îi explică semantismul unui designator din piesa Columna nesfârșită (tradusă de Ricketts), relevându-i rolul în economia operei: ""Fata" înseamnă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]