1,938 matches
-
v-am spus. Universul are o muzică specială, unică alcătuită din vibrațiile radio-gravitaționale care face parte din viața noastră și a voastră. Apoi ascultăm multă muzică a oamenilor de pe Pămănt: Motzart, Beethowen. Nouă ne place mult opera și muzica de fanfară. Aurora: Aveți biblioteci? Evelin: Da, totul pe suport electronic și magnetic. Nu folosim suportul de hărtie, îl considerăm depășit. în timpul liber pe terase speciale - un fel de cafenele - inhalăm arome obținute din Univers, inclusiv ale Pămăntului. Aurora: Arome de pe Pămănt
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fi mereu condiționați în drumurile voastre în spațiu. Așa că, domnule Evelin, suntem chit! Dacă nu poți pleca acasă și devii muritor te vom conduce pe ultimul drum; avem noi un loc liber la cimitirul central, cu dric alb, cai negri, fanfară, flori, 89 coroane. și pentru că n ai rude vom angaja niște bocitoare calificate să te bocească după regulile unui muritor. Aurora: Dar, cu ce vorbe să te bocească? Să ne lași o listă cu vorbele care-ți plac. Profesorul: La
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Nabuco. Asistența admiră virtuțile de interpret ale lui Evelin la pian. Aplauze, peste aplauze. Evelin: Nabucco este melodia care ne aduce aminte de vremurile în care am fost sclavi. Dar, parcă am mai spus, ne place de la voi muzica de fanfară, opera: Mozart, Beethoven cu Oda bucuriei, Dansul săbiilor a lui Haciaturian, rapsodiile lui Enescu și mulți autori și melodii pe care Academia le-a aprobat să se audieze pe toată planeta noastră. Profesorul: Cred că ai scăpat ce-i mai
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
motive de supărare. De la Traian Val până la Marineanca, printre lanuri de păpușoi, pe drum de care fără pic de sămânță de piatră ne-a dus tot Steopa Volcov, țăran bulgar ca naționalitate și ca om prieten devotat. În sat, în lipsa fanfarei, am arătat mulțimii de oameni cât de frumoasă poate fi Anastasia în rochiță nou-nouță. O merita. Se bucurau oamenii din sat de izbânda noastră cu atât mai mult cu cât aflaseră că mai bine de jumătate dintre concurenți căzuseră la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Ofițerul muzician l-a pălmuit pe netrebnic și l-a provocat cu martori la duel. Nu știu dacă acesta a avut loc, cert e faptul că, pentru încălcarea regulamentului, Marian a fost degradat continuând însă să fie prezent în fruntea fanfarei, în chioșcul din parcul ismailean. Poate tot acolo, în cofetăria unde l-am cunoscut, i-a venit ideea unei mărturisiri publice prin artă a nedreptății pe care o trăia. Vânzând o bucată de vie, cu banii obținuți a plătit transportul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
l-am cunoscut, i-a venit ideea unei mărturisiri publice prin artă a nedreptății pe care o trăia. Vânzând o bucată de vie, cu banii obținuți a plătit transportul formației până la București. Aici, în fața Palatului regal, la ieșirea Altețelor Sale, fanfara a cântat în premieră absolută Marșul Carol și apoi Valsul Regina Maria. Cine sunt artiștii militari? Ce se întâmplă? - a întrebat emoționată de gest regina. Un aghiotant, cunoscător al motivului prezenței fanfarei din Ismail la București, i-a relatat istoria
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Aici, în fața Palatului regal, la ieșirea Altețelor Sale, fanfara a cântat în premieră absolută Marșul Carol și apoi Valsul Regina Maria. Cine sunt artiștii militari? Ce se întâmplă? - a întrebat emoționată de gest regina. Un aghiotant, cunoscător al motivului prezenței fanfarei din Ismail la București, i-a relatat istoria “Părăsitei”. Vă rog să-l chemați aici pe domnul căpitan Marian. Da, majestate, doar că, în spiritul disciplinei militare și al însemnelor de pe umeri, acesta nu mai e căpitan. Mda. Vă rog
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
prima tinerețe continua, sub forma unui abur cosmic, să-i anime trupul, era dispusă să-și elibereze „locul” În favoarea oricărui pacient, indiferent de vârstă, nație sau de sex, oferindu-i, la o adică, și alte servicii speciale, constând Într-o fanfară improvizată din tăvi și din tacâmuri, menită să intoneze, pentru ieșirea din scenă, În funcție de dispoziția clientului, fie Perinița, fie Katiușa, fie marșul funerar. Cum În salonul ei nu se aflau decât decât niște femei simandicoase, care umblau mereu cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor Și vom lăsa ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cetate - Întreg pământul pare un mormânt... Plouă... și peste târg, duse de vânt, Grăbite, trec frunze liberate. Oh, amurguri Oh, amurguri violet... Vine Iarna cu plânsori de piculine... Peste parcul părăsit Cad regrete Și un negru croncănit... Veșnicie, Enervare... Din fanfare funerare Toamna sună, agonie... Vânt de gheață s-a pornit, Iar sub crengile schelete, - Hohot de smintit. Nici o urmă despre tine, - Vine, nu vine... Oh, amurguri violete... Amurg de iarnă Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun, Oh, plânsul tălăngii când plouă! Nervi de primăvară Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrină, versuri de un nou poet; În oraș suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri și păreri... O lungă deșteptare zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O nouă primăvară pe vechile dureri... Apar din nou
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
05. Vânt 06. Ecou de serenadă 07. Noapte 08. Strigoii 09. Marș funebru 10. Balet 11. Serenada muncitorului 12. Pastel 13. Scântei galbene 14. Dormitând 15. Nocturnă 16. Nervi de primăvară 17. Note de primăvară 18. Amurg de vară 19. Fanfară 20. Gol 21. Nocturnă 22. De iarnă 23. Umbra 24. De iarnă 25. Unei fecioare 26. Note de toamnă 27. Vals de toamnă 28. Nocturnă 29. Ninge 30. Igienă 31. Si ninge 32. Plumb de iarnă 33. Nervi de toamnă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Histerizate fecioare pale, La ferestre deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză de sânge. Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în noapte, la grădină... Și tot orașul întrista, Fanfara militară. Plângeam, și rătăceam pe stradă În noaptea vastă și senină; Și-atît de goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză de sânge. Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în noapte, la grădină... Și tot orașul întrista, Fanfara militară. Plângeam, și rătăceam pe stradă În noaptea vastă și senină; Și-atît de goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric Dădea fiori de nebunie - Era
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză de sânge. Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în noapte, la grădină... Și tot orașul întrista, Fanfara militară. Plângeam, și rătăceam pe stradă În noaptea vastă și senină; Și-atît de goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric Dădea fiori de nebunie - Era o noapte de septembrie, Atât de rece și pustie! Și tot
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și rătăceam pe stradă În noaptea vastă și senină; Și-atît de goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric Dădea fiori de nebunie - Era o noapte de septembrie, Atât de rece și pustie! Și tot orașul întrista Fanfara militară... Târziu, în noapte, la grădină, Ce tristă operă cânta Fanfara militară. Gol Dă foșnet frunza măruntă, Umbra e rece-n pădurea sonoră - O mirare tăcută, poate cruntă, O amețire de toamnă, de-o horă. Un haos vrea să mă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric Dădea fiori de nebunie - Era o noapte de septembrie, Atât de rece și pustie! Și tot orașul întrista Fanfara militară... Târziu, în noapte, la grădină, Ce tristă operă cânta Fanfara militară. Gol Dă foșnet frunza măruntă, Umbra e rece-n pădurea sonoră - O mirare tăcută, poate cruntă, O amețire de toamnă, de-o horă. Un haos vrea să mă ducă De unic uitând, și de număr - Un foșnet uscat mă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
spasmul a dispărut, Își udă-n parfum o batistă - O pune pe gură, și tristă Ea șterge un ftizic sărut. Și ninge Și ninge în orașul mare E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre, și fanfare. Femei nocturne, singurele La colț de stradă se ațin, Desfrâu de bere și de vin Prin berării, și cafenele. De orbitoare galantare De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin, Și ninge în orașul mare!... Plumb de iarnă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
a noii stăpâniri. Geaba temenele! mai șopti, încă o dată, chiaburul Petrea Păun, cugetând la primarul care, după așezarea tancurilor sovietice la hodină și la huleai și după amuțirea tunurilor, dăduse îndemn la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cal alb, vorniceii, încălărați și ei, alergau în trap săltat, pe de laturi... Trei faetoane cu zestre, clădită de un stat de om, pe care o sprijineau niște bujori de druște, domnișoarele de onoare, cu ochi negri, înaintau în fața unei fanfare de alămuri, care luceau ca luna și cântau de fierbea sângele în tine... Numai la cinematograf poți să vezi ceva mai frumos! conchise ea, în admirația mesenilor și mai ales a bărbaților, care, în câteva clipe, despuiaseră interiorul unui rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
facem comerț cu Mercur, riposta el, urlând o dezvinovățire. Așa e Legea acum, iar după Revoluție, vă promit eu că va fi și mai dificil ca proletarii să scoată la bișniță asemenea substanțe periculoase... Svetlana, în uniformă de dirijor de fanfară, înclina din cap a încuviințare, iar la justificările Pelerinului, ridică brusc și autoritar toiagul cu măciulie de aur, al colegei ei de la Academie. Toți ca unul, instrumentiștii, care învățaseră, fără partitură, ultimul imn dedicat Tovarășului, un imn ce fusese compus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceleiași platoșe de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna de aur. Falduri de marmură albă șed nemișcați ca și altădată, iar leii înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși pururea pe chefuri, să constate tristețea serbărilor din imensul domeniu lăbărțat în necuprinsul Bărăganului și în resturile Codrilor Vlăsiei. Așteptând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
durat mult controlul medical. Pe când se îndreptau spre grupul de oameni de la capătul cheiului, veniți să-i întâmpine pe noii sosiți, sunetul instrumentelor de suflat le-a trecut iar pe la urechi și când s-au apropiat, au constatat că era fanfara poliției - cu uniformele lor bleumarin cu șnururi albe la epoleți. Erau așezați pe două rânduri și cântau marșul „Kuwai-gawa“. — Ce de lume! Până și Takamori părea surprins. Apoi îi reținu privirea ceva din fața grupului. — Tomoe, privește acolo! Unei tinere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
întâmpine pe Gaston? — Nu fi idiot. Și totuși inima lui Tomoe începu să bată mai repede. — Ei, de ce nu? La urma urmei, e descendent al împăratului Napoleon. Mie nu mi s-ar părea ciudat să fie întâmpinat de reporteri și fanfară. Tomoe gândea că așa ceva era imposibil. Și totuși... dacă Takamori avea dreptate? Se întreba pentru a mia oară: „Cum arată, oare?“ Deodată, din spatele digului în care se spărgeau valurile asemenea căscatului unui uriaș, se auzi sirena unui vapor. — Vine! Vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să privească pasarela din ce în ce mai dezamăgiți. Reporterii și domnișoara cu buchetul au urcat pe vapor ca să îi ia pe Hieko și pe soțul ei. Se pare că toți pasagerii debarcaseră. Nu se zărea nici un tânăr străin care să semene cu Gaston. Fanfara poliției și-a strâns instrumentele și a plecat. Au dispărut și pasagerii, precum și cei care i-au întâmpinat, cu fluturările lor de mână și cu îmbrățișări cu tot. Cheiul era acum ca o palmă albă, goală. Doar un pescăruș singuratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]