2,704 matches
-
al doilea rând preocupat să motiveze o atitudine. Fie că e vorba de solilocviile (nu lipsite de perversitate) ale lui Pavese, de Îndureratele lamentouri purtate Într-un peisaj dezolant, amintind de lumina palid-cadaverică a tablourilor lui de Chirico, fie de fantasmele maladive, Înecate În lichiditatea putredă a unui Albion Înfricoșător, ale Virginiei Woolf sau de cavalerismul tragic, de hotărârea irevocabilă, În numele unui Înalt (și funest) principiu moral, la Drieu la Rochelle, accentul cade pe negarea sistematică, obsesională, coborând până În universul tulbure
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pierdut. Cu toate acestea, el nu se simte („...nu am nici caracterul, nici gustul...”) un scriitor politic. În cel mai bun caz, e, ca mai toți autorii, „un fiu al propriului scris”. Drieu - personaj livresc? Fără Îndoială, În măsura În care Își trăiește fantasmele cu o Încăpățânare și o lipsă de umor pe care o au doar ființele de hârtie, eroii de ficțiune. Nemilos, de o Înaltă exigență față de angajamentele de onoare luate, el nu face nici un fel de compromis cu himera care-l
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de Încheiere, aproape că n-ar mai fi nimic de spus. Și totuși. Mizantrop, cu oroarea contactelor imbecile, Drieu nu are nimic din profilul fascistului de rând. El e un vizionar, chiar dacă, de cele mai multe ori, viziunile sale sunt proiecții distructive, fantasme satanice. Raportându-se, În plan politic, la posibilele modele induse de forțele beligerante, Drieu respinge cu violență orice variantă venind dinspre stânga internaționalistă: „Evreii și francmasonii nu vor fi capabili să conceapă un imperiu danubiano-baltic. Atunci Europa va fi o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a vocii și a tonului În jurnalul lui Drieu, care marchează o deplasare dinspre zona realului spre cea a irealității. Prizonier al unei aglomerări de evenimente care Îl agresează fără nici un răgaz, el Încearcă să plonjeze Într-o lume a fantasmelor. Nu mai are decât o dorință: „să ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape exclusiv, din marii mistici germani, iar fantasmele se hrănesc din recitirea cețoaselor saga nordice. Își recunoaște În ele o biografie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Îl agresează fără nici un răgaz, el Încearcă să plonjeze Într-o lume a fantasmelor. Nu mai are decât o dorință: „să ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape exclusiv, din marii mistici germani, iar fantasmele se hrănesc din recitirea cețoaselor saga nordice. Își recunoaște În ele o biografie alternativă, un pisc al aspirației. Fascinația modelului germanic e, după cum singur o mărturisește, extrem de veche. Ea poate fi foarte ușor psihanalizată: e imaginea-șoc a unei cărți frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Încă de la vârsta de douăzeci de ani. Uluitoarea complexitate a relației lui Drieu cu moartea provine și din imensa plăcere de a savura nu numai gustul amețitor al dispariției, dar și reacția celor care Îi vor supraviețui. În labirinticele lui fantasme descifrăm o psihanalizabilă teamă că va fi uitat, că numele său va dispărea odată cu ultimul cuvânt pe care Îl va fi rostit: Poate că dușmanii mei se tem de moartea mea, pentru că un mort e un martor primejdios, un rival
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sexul ca pe o cale de a victimiza specia umană. Pe câtă vreme animalele, „preafericitele fiare inferioare”, intră În călduri, iar apoi scapă de uriașul chin sexual, omul, „Încarcerat de moravuri și Înlănțuit de Împrejurări”, e veșnicul prizonier al unei neastâmpărate dorințe. Fantasmele ei sexuale au ceva din inocența aseptică a unui vis romantic, din decorativismul plin de subînțelesuri al unor proiecții adolescentine hrănite cu clișeele cinematografiei interbelice: Îmi aduc aminte de plaja rece a unui râu și de o noapte de mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Expresivitatea involuntară a intimității deturnează dorința inițială de ordine Într-un factor perturbator și Într-un agent al dezordinii. Incoerențe și miopii Fără Îndoială, ar trebui urmărite mutațiile petrecute În decursul scurtei evoluții Între negarea realului și recolonizarea lui cu fantasme extrase dintr-o neștiută biografie „de interior”. Discernem aici și o experiență a neantului, care a fost experimentată Încă de romantici și care, la un contemporan al nostru, Livius Ciocârlie, devine chiar materia de bază a unui Întreg jurnal intim
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu tenacitate pulsiunile tensionale dintre cele două euri. Jurnal intim, adică jurnal al relației dintre eul meu biografic și eul meu scriptic. Excrescență a budoarului din secolul al XVIII-lea (loc al izolării, al meditației, al lecturii, dar și al fantasmelor sexuale) intimul se vede exilat dintr-un spațiu definibil Într-o realitate mai degrabă teoretică: pagina de hârtie. „Vibrație materială”, cum o numește Philippe Starck 17, intimul e transferul imaginar al spațiului protector, al casei, Într-o Ithacă interioară, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
are În minte un cititor abstract, un lector dacă nu pe de-a-ntregul sedus de punctul de vedere al scriitorului, măcar unul binevoitor. Însă tocmai prezența presimțită a cititorului Îl va obliga pe autorul de jurnal să pună o surdină fantasmelor sale debordante. Intră În acest sentiment complex și teama de ridicol, și pudoarea, și acel dram de luciditate (Béatrice Didier Îl numește „pesimism”) iscate de solitudinea permanentă, sau de scurtă durată, În care autorul de jurnale intime se plasează de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
căruia va vorbi despre ea - există realitatea și mai există simbolicul 20. Așadar, autoportretizarea, asemănată cu un parcurs al lui Orfeu prin infernul propriei biografii, e un drum, În aparență, fără Întoarcere. E pata oarbă În care scriitorul Își proiectează fantasmele fără să fie sigur vreodată că nu sunt simple săgeți trimise În gol. Evocarea psihanalizei, pe de o parte, și a simbolicii, pe de alta, marchează limitele (ele Însele vagi!) Între care se Întinde domeniul autoportretizării. Printr-o selecție instantanee
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Există aici, firește, și o tentație a formelor primare, o obsesie a minimalismului, de extracție retoric-poetică. Situat Între un perpetuu a fi și a nu fi, jurnalul Își relevă condiția hamletiană printr-o permanentă pendulare Între planurile sus-menționate. Copie a fantasmei creatoare ori a activității strict planificate, jurnalul depune mărturie atât despre prea-plinul, cât și despre neputința autorului. El se proiectează Într-o materialitate care, Înainte de a fi a paginii scrise, e a spiritului. O putem denumi etapa fantasmatică a spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scrierii. Identitate pusă În evidență și de felurile În care se pot Încheia jurnalele intime: sfârșitul scurt (de obicei, la finele unui an) și sfârșitul definitiv (jurnalele Încheiate odată cu moartea autorului). Celelalte se Încheie mai mult sau mai puțin accidental. Fantasma psihanalitică În procesul evoluției, Însemnarea fulgurantă capătă materialitate, devenind, În nu puține cazuri, carte. E o altă formă a metamorfozării actului ficțional În realitate. Astfel se stabilizează și tehnica pur retorică a strategiilor trecerii unului În multiplu. Mărturisindu-se, eul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fulgurantă capătă materialitate, devenind, În nu puține cazuri, carte. E o altă formă a metamorfozării actului ficțional În realitate. Astfel se stabilizează și tehnica pur retorică a strategiilor trecerii unului În multiplu. Mărturisindu-se, eul părăsește ipostaza de ficțiune, de fantasmă psihanalitică și devine o entitate palpabilă: o realitate fizică Într-un text real. Drama jurnalului intim pornește de la strategia sa fundamentală: de la Încercarea disperată de a concilia cele două ființe simultan existente În confesiune: identitatea și alteritatea - un autor care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnale - este o dramă, alimentată de insuficiența puterii de anticipare. Incapabil să se proiecteze În viitor, el se plasează În prezent sau În trecutul foarte apropiat. Imaginea spațializată dobândită despre sine se topește la contactul cu cealaltă imagine, manevrată de fantasmele compensatorii ale dorinței de reflectare, numită de Lacan „forma ortopedică a totalității”36. Scriitorul tinde să se plaseze În viitor, Însă cuvântul recuperează doar trecutul, doar trăitul. Între aspirația mărturisirii și practica ei efectivă se produce o ruptură: structura rigidă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de viața scriitorului 68. Altfel spus, privite prin ocheanul memoriei, evenimentele vieții se văd așa cum nu au fost niciodată: explicabile, firești, logice, pline de sens. La rândul său, Întregul se contrage În fragment, proiectându-se În deschiderea abruptă a unei fantasme a discursului 69. Dacă „plăcerea lecturii” se dezvăluie lent, prin acumulare de senzații, de experiențe, Într-o complicitate crescândă cu autorul, plăcerea comprimării, a redactării fragmentare se descătușează instantaneu. Ea Înseamnă și trecerea unei probe de virtuozitate, de elasticitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
amănuntelor care nu sunt niciodată lipsite de semnificație literară. Dar, pentru a exista o plăcere estetică, trebuie să existe și o anume „refulare a dorinței”74. O deplasare sau o deformare, o transformare În legătura dintre „afect și reprezentare”75. „Fantasmele artistului”, care, În cazul jurnalului intim, sunt, aproape nemodificate, și ale personajului, se obiectivează prin chiar actul deghizării lor În cuvinte - În fragmente de conversație, În relatări, În captarea În priză directă a unei experiențe a eului, În confruntarea structurii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a trăi la joie de vivre), mesajul publicitar diseminează valorile de integrare socială, de non contestare ale unei societăți de consum situate sub semnul conjuncției SI (cf. C. Noica, 1993: 160), al adiționării materiale permițînd identificarea cu un model, vis, fantasmă, dacă nu chiar supunerea necondiționată în fața acestui "stupefiant minor" (E. Morin), înghițit zilnic în doze variabile de text (" Dacă vrei, poți Adidas Torsion"), muzică și imagine ("Marlboro country" și exaltarea mitului Far-Westului, a virilității, a plenitudinii corporale etc.). În fiecare
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
îndoieli cu privire la adevărul mărturiei simțurilor mele. acuma știu că pământul pe care-mi sprijin picioarele ar avea nevoie, ca să nu se clatine, să fie călcat și de alții. Împotriva iluziei optice, a mirajului, a halucinației, a visului pe trezie, a fantasmelor, a delirului, a tulburării auzului... scutul cel mai sigur este fratele, vecinul, prietenul sau dușmanul nostru, dar cineva, Doamne Dumnezeule, cineva!". Acestui personaj livresc Michel Tournier i-a adăugat elemente surprinzătoare prin alăturarea lor, și anume proustianismul metodei de introspecție
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o reapariție a războaielor religioase, de excluderea din spațiul public a tot ceea ce ține de religios. Extrema stângă se teme de interzicerea oricărei forme de militare politică în școli etc. Intrăm aici într-un domeniu care nu este străin de fantasme. Or, în realitate, majoritatea celor care se pronunță în favoarea acestei legi și a celor care sunt împotrivă urmăresc același scop: coabitarea pașnică, pe termen lung, a populațiilor de origine culturală și religioasă diferită. Opoziția se referă la mijloacele folosite: rigoarea
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
produce un hiatus între a fi dotat cu rațiune și acțiunea de a gândi conform rațiunii. Bunul-simț și rațiunea se leagă. Totul s-a spus, de la Cervantes încoace: antinomia Don Quijote/Sancho Panza ilustrează cum nu se poate mai bine opoziția fantasmă/realism, a fi cu capul în nori/a fi cu picioarele pe pământ. Am văzut un desen care reprezenta doi măgari legați unul de altul, fiecare având de partea sa o traistă cu fân îmbietor. Fiecare trăgea de funie pentru
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ales când autorul știe că personajul se află în centrul credinței a milioane de oameni și că, prin aceasta, îi jignește profund? Creștinismul nu este un anasamblu de credințe și o istorie cu care orice autor poate face orice, în funcție de fantasmele și de fantezia sa. La fel, Coranul este "de nefolosit" în scopuri literare, care îl trădează (cazul lui Salman Rushdie, între altele). E normal ca aprecierile să varieze, pentru a trasa frontiera între admisibil și inadmisibil. E ușor să fii
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
operația care altădată era inimaginabilă sau, cel puțin, în caz de eșec, a intenta un proces și a cere despăgubiri. Acum putem pune cunoștințele moderne în slujba unui proiect care ne are în centru, pe noi, dorințele noastre și, câte-odată, fantasmele noastre. A devenit un drept. Refuzul finitudi-nii se găsește deci la confluența exigențelor individualismului contemporan și a puterii tehnico-științifice cu care suntem dotați. Prin urmare, credem că avem dreptul la sănătate (și nu doar la îngrijiri), la fericire (și nu
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Care sunt drogurile ușoare și ce efecte au ele? Mare parte dintre noi ar face bine să se documenteze înainte de a se implica într-o discuție pe aceste subiecte. Elemente străine de dezbatere Iată o frumoasă și nobilă maximă: "Toate fantasmele dispar în fața adevărului și toate nebuniile dispar în fața rațiunii". Dacă este așa, de ce nu se acceptă argumentele convingătoare și de ce, după o discuție, toată lumea rămâne pe poziția inițială? Nu există separare perfectă între psihologia omului și rațiune. Prima o poate
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Petreni, comuna Stănuiești, plasa Pereschiv, județul Tutova (referență: „Repertoriul istoric al unităților administrativ - teritoriale”, partea a II-a, Editura Academiei Române, 1992, p.1615) nu satul Chetrești, comuna Stăușeni (p.299); comuna Tătărăni, satul Stroiești, nu Troiești (p.337); Vitrina cu fantasme și nu Vitrina cu fantome (romanul lui Const.Hușanu, pag.221). Lucrarea „Caleidoscop” care este Dicționarul Literar - Ioan Baban, am mai spus-o, este o nouă etapă în creația autorului, a trecerii de la opera sufletului propriu la aceea a lucrării
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]