4,181 matches
-
în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai mult nu se îngăduie, nici nu vrem, avansăm în neștire, ca și cum am sta pe loc. Aici e un cub, o casă, o treaptă de beton, un comutator, filamentul, soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
glumele, bârfa străbat teritoriul unei țări, informația neoficială are o viteză de penetrație uluitoare, exponențială, ca la cutremure, adică, unde diferența dintre gradul 2 și gradul 3 Richter este mai mică decât între 7,2 și 7,3. Reacție nucleară, fatală, șoc, explica profesorul. „Da, da, înțeleg“, aproba resemnată gazda, mai aranjând fața de masă, mai mutând vaza cu nelipsitele flori aduse de gentilul domn profesor. Tolea vorbea deja despre mecanismul de creștere a taxelor prin amenzi de circulație, pentru gunoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
decât un pârț), dar ceea ce a scos incidentul din categoria gafelor mărunte, ridicându-l la statutul de poantă clasică, o capodoperă veșnică în analele rușinii și umilinței, a fost faptul că Dudley s-a arătat destul de inocent pentru a comite fatala eroare de a-și cere scuze. „Pardon“, a zis el lăsând privirile în jos, în bancă, și roșind până când obrajii au ajuns să îi arate ca o mașină de pompieri proaspăt vopsită. Pârțurile nu trebuie niciodată recunoscute în public. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cuprinde un fior de teamă. Katie a intrat fără să o aud la toaletă. Stă chiar În spatele meu, cu portfardul În mână. Îi văd chipul În oglindă, lipit de al meu, și nu zâmbește deloc. E exact ca În Atracție fatală. — Și zi așa, spune pe un ton ciudat. Nu-ți plac chestiile croșetate. O, Doamne. O, Doamne. Ce-am făcut ? I-am dezlănțuit latura de psihopată pe care nu i-a mai văzut-o nimeni niciodată. Poate c-o să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sprintat mult mai vioi. Sirenele ambulanțelor urlă sinusoidal, ca pe Manhattan după o catastrofă. O mână feminină cu unghiile numai lăcuite s-a prins insistent de partea brațului meu neacoperită de mâneca tricoului, exact când eram gata să fac traversarea fatală. Ea spune ceva, dă semne că m-ar cunoaște, până la urmă se supără, fiindcă eu rămăsesem paralizat cu mâna pe butonul care ar fi trebuit să schimbe culoarea semaforului pentru traversare. Abia când ea s-a îndepărtat, pășind ușor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Titlul era „O perspectivă asupra vieții noastre”. În articol, critica „arta palidă”, arta care promovează sentimentalismul burghez. Piesele în care femeile sunt lăudate pentru sacrificiul lor. Piesele care îmbrățișează tradiția legării picioarelor. Arta care se face că nu vede situația fatală a țării. A numit-o „artă egoistă”. „Pentru mine, arta e o armă. O armă în lupta cu nedreptatea, cu japonezii, cu imperialiști și dușmani deopotrivă.” „O perspectivă asupra vieții noastre” a fost un strigăt puternic. Această reprezentație, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
viața mea în care am avut încredere totală. După multe decenii, păstrătorul secretelor mele va decide să-mi facă un laț în jurul gâtului - atunci când devin șefa lui și sunt pe cale să mă urc pe tron, el îmi trage un glonț fatal pe la spate. Se află pe patul de moarte atunci. Cancer la colon în ultima fază. Și vrea să mă tragă în jos cu el. Vrea să mă pedepsească pentru că nu l-am pus în poziția de control absolut la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și ideile curg. Dogmaticii susțin că sunt revoluționari adevărați. Sunt cocoțați pe scaune importante în congresul nostru. Nu fac nimic, doar îl declamă pe Iosif Stalin. Revolta și atacul au pornit din interior, dinăuntul Partidului nostru. Ei sunt invizibili, dar fatali. Își spun sovietici sută la sută, dar sunt păianjeni cu furci putrede, nu mai pot toarce firele, nu sunt de nici un folos revoluției. Ei vorbesc în acord cu Karl Marx, dar îl ajută pe Chiang Kai-shek. Am fost batjocoriți. Ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-i, treizeci și opt de ani mai târziu, pe patul lui de moarte din Orașul Interzis, vede aceiași ochi și își dă seama că ea i-a inventat. El o dezmiardă și îi șoptește la ureche o altă poveste despre fatala-i supraviețuire. Îi povestește cum a scăpat din ghearele morții. Era în septembrie 1927. A fost capturat de agenții lui Chiang Kai-shek imediat după Răscoala Recoltei de Toamnă din Hunan. El călătorea, recrutând membri ai grupărilor comuniste și înrolând soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fi abandonată iarăși. Nu există nici o logică în spatele acestei chestiuni. Mao este pur și simplu un blestem. Nu i-aș dori niciodată o astfel de iubire fiicei mele. Este pur și simplu mult prea greu. Sunt mânată de un impuls fatal. Precum un somon rănit, înot împotriva curentului ca să-mi găsesc drumul înapoi în râul în care m-am născut. Îmi fac griji că, dacă mă opresc fie și doar pentru o clipă, s-ar putea ca Mao să se îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e în stare sè iasè din fundètura în care l-a împins viață și cè trebuie sè-și programeze fiecare zi așa cum face cu aplicațiile web cu php sau mysql? cè fiul ei nu se mai poate împotrivi atracției irezistibile și fatale a Muzeului de Artè, acces interzis, dar cè, în ciuda tuturor mesajelor de WARNING, Matei a luat hotèrârea de a se lèsa sedus și de a seduce, la rândul lui, asta ar trebui s-o afle și Angel și Corina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
construim imagini, amègindu-ne cè trèim din plin! Privind în întunericul de dincolo de geamul compartimentului pe care, la margini s-a prins un strat ușor de gheațè, am sentimentul cè undeva, pe parcurs, am comis o eroare gravè, E ERROR, afișeazè erorile fatale din timpul rulèrii, n-am fècut decât sè concep realitatea că pe un obiect din vis pe care, oricât de mult mè strèduiam sè-l apuc, legile imponderabilitèții visului îl fèceau de neatins, îndepèrtându-l dinaintea mea, error reporting = E ALL, raporteazè toate erorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
patul, din viața lui. Ațipi fără să-și dea seama. Deschise ochii la fel de brusc, reveni ca dintr-o altă lume, lumea morților. Și încremeni sub necruțătoarea întrebare. Unde îi fusese mintea când plecase din Moscova fără haine călduroase? Ce omisiune fatală! Ce neglijență condamnabilă! Gerul creștea cu fiecare noapte. Cei care cădeau nu se mai ridicau. Mureau înghețați. Ori de câte ori cădea cineva, oamenii îl priveau ciudat, iar lui îi era din ce în ce mai greu să le susțină privirea. Toate îi mergeau altfel decât plănuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Femeia era absolut splendidă. Avea un păr blond, lung până la nivelul umerilor, pe care îl menținea permanent strălucitor și drept. Coama bogată, de culoarea mierii, îi scotea în evidență ochii de un verde pal. Julia își desăvârșea aspectul de femme fatale colorându-și întotdeauna buzele pline - de-a dreptul de invidiat - cu rujuri în nuanțe frapante. Trupul Juliei avea subțirimea unui adolescent. Asta datorită celor trei excursii pe săptămână la o sală de forță exclusivistă. Dar efectul maxim era atins grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de altul, Mirelo, păi, zdreanța aia de om și cățeaua aia care mi-a mâncat viața și mi-a mâncat banii... Totuși, spre deosebire de ea, lui îi dădea mâna s-o stâlcească în bătaie. Ce să mă fac, Mirelo, mare bărbat fatal, care dacă s-o fută ca lumea nu-i în stare, se satisface luând-o la pumni. Dă de trei ori din cur, Mirelo, și te murdărește degeaba și p-ormă face crize. Până la urmă, cu ce drept? Cine? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca pomeții și chipul ei, și la fel de sfidător ca privirea ochilor albaștri, și-i era limpede aluzia, păi, n-are decât să se uite-n oglindă ca să vadă câte parale face și, totodată, să-i vadă și pe bărbații ăia fatali la care o trimite, faliți, frumoși ca dracu’, mitocani, mârlani, iresponsabili, cretini și puși pe rele, drept pentru care ea, una, chiar nu vede rostul, păi, dacă e să-și mănânce amarul pe-aici, prin țara asta de rahat, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
N-a vrut să-mi zică nimic. Am văzut-o urcând scările, am adăugat eu. Părea foarte furioasă. — Păi, asta e, dădu ea din umeri. Cred că, știi tu, n-au făcut-o. Ar fi nițel cam ca În Atracție fatală să ți-o tragi lângă peretele din vestiarul bărbaților, când prietena ta hălăduiește prin apropiere, nu? Dar ceva, ceva tot trebuie să fi făcut ei, pricepi? zise ea, oftând ca cineva trecut prin multe. Naomi e cam toantă În situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
schițele pe care le desenasem. Oricum, merita să Încerc. Duggie, care era acum agentul meu, obținuse o remunerație destul de frumușică. Pentru o clipă, gândurile Îmi zburară Înapoi la sală. Cath pusese degetul pe rană: Derek era Într-adevăr un homme fatal. Femeile se vor bate pe el cât o mai avea de trăit, iar el era conștient de asta. Dacă și-ar da seama În favoarea cui l-am refuzat, s-ar Învineți de furie. Episodul Întâlnirii mele cu Derek mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de cele referitoare la esența chestiunii, adică, sfârșitul vieții, sau de cele ținând de multiplele modalități cu care aceasta, amintita esență a chestiunii, obișnuiește să se Înveșmânteze, cu o pompă și o solemnitate mai mare sau mică, atunci când sosește momentul fatal. Un caz mai interesant decât toate celelalte, evident pentru că era vorba despre cine era vorba, a fost cel al foarte vârstnicei și veneratei regine-mamă. La ora douăzeci și trei și cincizeci și nouă de minute, În acea zi de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
soartă mai bună, ci construind din temelii edificii mari, de forma unui pentagon, de exemplu, a unui turn babel, a unui labirint din cnosos, mai Întâi cartiere, apoi orașe, apoi metropole, sau, folosind cuvinte mai crude, cimitire de vii unde fatala bătrânețe la care nu se poate renunța ar fi Îngrijită, așa cum vrea dumnezeu, până nu se știe când, căci zilele ei n-ar avea sfârșit, problema spinoasă, și considerăm de datoria noastră să atragem atenția celor În drept asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am relatat până acum În mod atât de copios, deși nu le-ar fi lipsit motivele pentru a da semne explicite de nerăbdare abia stăpânită, și să vrea să le spun ce a mai făcut, Între timp, moartea, din noaptea fatală În care și-a anunțat Întoarcerea. Dat fiind rolul important pe care l-au avut În aceste Întâmplări nemaivăzute, a fost bine că am explicat cu abundență de amănunte cum au răspuns la subita și dramatica schimbare de situație căminele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pună capăt vieților omenești când le va expira timpul care le-a fost prescris la naștere, chiar dacă În acest scop va deveni necesar să se recurgă la metode mai puțin ortodoxe În situația unei rezistențe anormale a individului față de destinul fatal sau a apariției de factori anormali evident imprevizibili În momentul elaborării acestui regulament. Mai clar, limpede ca apa, moartea are mână liberă să acționeze cum i s-o părea mai bine. Ceea ce, așa arată analiza la care procedăm, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
spune un cuvânt, eu tac și privesc cu ochi arzători ghiozdanul care se îndepărtează. O portocală uriașă, foarte coaptă, cade deodată pe trotuar, aproape zburând pe deasupra capului ei, rostogolindu-se într-o băltiță portocalie, cine i-o fi dat lovitura fatală, nu vântul acesta, care aproape că nici nu se simte, vânt de după Pesah, în curând copiii vor călca în sucul acela, iar urmele lor se vor descompune pe trotuar până să se întoarcă ei la prânz; și Noga se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
creștem și copiii, într-o familie în care este loc pentru fiecare, dar, în timp ce el vorbește, eu mă simt din ce în ce mai umilită, ca și când el ar ține în mâini o oglindă și mi-ar pune în față imaginea propriei mele vieți, erori fatale, lupte, acuzații, o combinație între închisoare și o pivniță de tortură, în care fiecare dintre noi era și prizonier, și paznic, și torturat, și torționar. Între mine și el se interpune deodată o înstrăinare totală, ce legătură am eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tot În valiză. Mais ça alors, a spus atunci. De ce am mai făcut copii dacă le pun lîngă originale - ca să se piardă toate? I-am spus că madame le băgase din greșeală În valiză. Mare greșeală, mi-a zis proprietara. Fatală. Însă, desigur că monsieur și le amintește pe toate. I-am zis că nu. Dar monsieur va trebui să și le amintească. Il faut le souvienne rappeler. Oui, am zis eu, mais ce n’est pas possible. Je ne m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]