3,956 matches
-
pești.Unii copii umflă broaștele cu paiul și râd prostește, sigur o să-i pârăsc părinților și plâng să le lase în pace. Spre seară ne întoarcem acasă rupți de foame și oboseală. Bătrâna, mama lui Ostiță, nebunul, mai are un fecior, domnul Ionică îi spune tata. Stă în București și nevasta lui e crainică la Radio România, o ascultăm mereu. Ei au un fiu, Amedeo. Acasă Amedeo stă la masa din păduricea noastră de salcâmi lăngă bunica lui și eu cred
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se luau de piept și trăsnetul ne înfiora despicând zare și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi cerul se limpezea și noi ieșeam din ascunziș ca să privim curcubeul ce se lăsa ca un brâu de fecior mândru peste mijlocul cerului. Pierdută într-o existență opacă, oarba își ducea singurătatea pe umeri cu mare demnitate. Nu supăra pe nimeni și ajuta pe fiecare. Vara și-o petrecea pe prispa aceea răcoroasă, la umbra copacilor fructiferi care aveau
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi, cu lacrimile agățate în colțurile ochilor. Fără să o întreb, mi se destăinuie: apa e tulbure, feciorul meu s-a înecat ieri aici, și aștept...poate apare... Își vărsa amarul pe cel care a făcut băutura... A lăsat trei copii singuri...Ce poate să le facă ea? Cum să-i crească singură?...Asta mă întreb și eu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pe treapta de beton a digului și privim întinderea aceea ucigașă de apă tulbure și agitată sau care, poate, mulțumită de câștig, își râgâia în barbă. Femeia cu ochi goliți de tristețe își deapănă, parcă doar sieși, povestea tristeților amare: feciorul ei are trei copii, soția a plecat mânată de bătăile lui și scandalurile nesfârșite. Era cizmar și mai aducea câte un ban în casa... Acum au rămas pe drumuri... Și din când în când, își șterge cu dosul palmei ochii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
urmărește cu ochii mijiți de parcă nu i-ar veni a crede ce spun. El însă ticluia o nouă întrebare și nu a întârziat să o pună: Despre care Ștefan e vorba aici, dragule? Păi acest Ștefan al II-lea este feciorul Bunului Alexandru voievod. Mă temeam că te vei fi gândit la Măritul și Sfântul Ștefan voievod. Păi slăvitul voievod avea să vină pe tronul Moldovei abia după 23 de ani. Adică la 14 aprilie 1457. Cum văd eu, stai bine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
satul Văcotești și drept urmare o cumpără și - ai să te miri, părinte - dar ei au „dat-o iarăși în danie sfintei Mitropolii... pentru sufletul nostru, și părinților noștri... și a tot neamul”. Dar nu se lasă mai prejos nici „Pascal feciorul lui Vasile Corlat uricariul” care tot la 8 decembrie 1684 (7193) împreună cu soția lui, Anița, scriu: „Dat-am... jumătate din sat întreagă, din satul Văcotești, partea din gios... Această giumătate... din Văcotești, partea de jos, o am dat la Sfânta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dreaptă; și le-au dat călugărițelor și dresele cele vechi a vii toate la mâna lor. Și osăbit de aceasta, Irina n-au avut nici o treabă cu acea vie, că i-au fost femeie a doa lui Pavăl și nici feciori n-au avut”. Și zice vodă mai departe: „Pentru aceea s-au dat rămași din toată legea țărâi și Irina și Mihalachi” - am făcut-o eu pe știutorul. Bătrânul a privit la mine zâmbind-mi părintește: Uite de asta îmi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de vie , pe care o am cu sora mea, cneaghina Nastasia Varticoaie... în viile numite Copoul”. Cine știe cât reprezenta acea jumătate de vie? Dacă tot am pornit pe urmele viilor, atunci să ne amintim și de o scrisoare prin care „Constantin feciorul lui Manole Moraet ș-a Măriicăei” spune că cele trei fălci de vie ce sunt în Dealul lui Epure „acele vii au fost partea maicii mele, a Măriicăei, ce-i răposată. Și ea la săvârșirea ei... cu limbă de moarte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Palat. Până la urmă, spânzurătorile au fost duse pe „Movila Sarandei”, din vecinătatea mănăstirii Frumoasa, în fața Iarmarocului târgului... Demnă de luat în seamă este și dania făcută de „Lascarache vel căminar, ginerele lui Iacomi ce-au fostu vistiernic, și... Alexăndrache cămăraș, feciorul lui Iacomi”. Aceștia, prin zapisul din 3 decembrie 1669 (7178), dăruiesc mănăstirii Trei Ierarhi „Niște vii...la Cotnar... în Dealul Păcurariului... așijdere o vie... de la Copou”. Te rog să nu cârtești, dragule, când ai să afli de dania făcută de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mănăstirii o vie. Mă bucur că intuiești repede faptele. N-am să-mi ridic nasul în vânt, sfințite, ci am să caut mai departe între foile acestor cărț, fiindcă șirul daniilor nu se oprește aici, ci continuă... Iată că „Simeon fecior a lui Strătulat Chirițe” a dăruit Trei Sfetitelor „un pogon și o fârtă de vie lucrate la Vămășoaia. Vălet 7250”. Am spus-o și trebuie s-o mai spunem, dragule, că multe din averile mănăstirilor noastre luau calea mănăstirilor Sfântului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a făcut această biserică dumnealui Iane Hadâmbul în pădurea Iașilor, Dealul Mare... în zilele lui Io Ghica (Gheorghe) vodă în anul 7168 (1659) septembrie 8”. Dar vin și mă întreb: cum putea „Drăgana, și feciorii... cu nepoții Neagului sulițașul” să dăruiască „sfintei mănăstiri ce se cheamă la Dealul Mare, în Codrul Iașilor... o moșie, o prisacă cu pomeți, cu heleșteu” la 18 ianuarie 1658 (7166)? Asta nu se putea întâmpla decât dacă înainte de mănăstirea ridicată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dacă îți mai amintești, am mai vorbit noi despre unii care s-au călugărit târziu, după ce au avut familie și copii. Așa s-a întâmplat și cu cel care în mirenie s-a numit Necula grecul, iar în mănăstire Neofit. Feciorul lui, pe nume Mihalache, dăruiește mănăstirii Cetățuia, la 26 februarie 1720 (7228), „două pogoane de vie lucrată, și cu un șopron ce iaste în mijlocul vii și cu cinci căzi gata”. Mi-am adus aminte de porunca lui Costandin Mihail Cehan
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pun paie pe foc și să-ți amintesc că la 6 decembrie 1765 o medelnicereasă de această dată dăruiește mănăstirii Dancul o fată de țigan numită Anita. Faptul că unii monahi au avut familii proprii în mirenie cu fiice și feciori, lucruri despre care noi am mai vorbit, ni se confirmă și în zapisul de la 22 octombrie 1766 (7275): „Adică eu, monahul Sărafim, dinpreună cu feciorii mei... am dat danie o jumătate de pogon de vie sfintii mănăstiri Dancului”. O altă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
numită Anita. Faptul că unii monahi au avut familii proprii în mirenie cu fiice și feciori, lucruri despre care noi am mai vorbit, ni se confirmă și în zapisul de la 22 octombrie 1766 (7275): „Adică eu, monahul Sărafim, dinpreună cu feciorii mei... am dat danie o jumătate de pogon de vie sfintii mănăstiri Dancului”. O altă danie o întâlnim la 25 februarie 1769, când un oarecare Nicola dăruiește mănăstirii Dancul niște case aflate în mahalaua Cizmăriei. Sfințite părinte, eu cred tare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și mincinos, omul sărac și mândru, omul bătrân și desfrânat”. Căci: „Dreptatea îi place oricui, dar să fie de partea lui”. E bine: „Să te laude alții și nu gura ta, un străin și nu buzele tale”. łine minte: „Tinere, feciorule; caută-ți un tovarăș de viață din fetele credincioase cu multă frică de Dumnezeu, timidă, rușinoasă, harnică, modestă și blândă, ea va fi pentru tine cea mai mare bogăție și îți va lungi viața, ea se dă în dar celor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
altele, dar știu totul, nu uita. Și ce vorbești cu clienții noștri știu. Ăla din Tulcea să-ți trimită pește, ăla din Oradea să-ți facă rost de un cojoc pentru Nelu, că altfel nu-i stă bine leneșului de fecior al dumitale, dacă n-are cojoc Alain Delon... Te folosești de relațiile noastre, de numele nostru și al hotelului, știu toate. Și cum faci rost de vată de la farmacie și de ce te servește cu brânză Stelică, amicul dumitale de la Alimentara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când recunoaște ceva ce vine la fel de departe din viața lui ca și amintirile copilăriei din țara depărtată. Ca și versurile lui Homer care curg, mecanic, indiferent de golul speriat din el. Pietroasă, aspră-i Ithaca,/ dar ca mamă bună crește feciori voinici/ și-apoi nimic mai dulce ca țara ei nu pot vedea pe lume. * Ea știe că e prea târziu ca să-l mai poată Întoarce din drum. Dar nu se poate opri să nu insiste. — Și, dacă te-ai decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să spun, dragul meu Antonio, dar nu și că a fost o călătorie banală! Doar acolo mi-am Început viața! Acolo mi-au rămas părinții, frații, fata de care eram Îndrăgostit. Pietroasă, aspră-i Ithaca, dar ca mamă bună crește feciori voinici./ Și-apoi nimic mai dulce ca țara ei nu pot vedea pe lume... Profesorul recită, gesticulează, se simte largul lui În fața auditoriului tânăr, a doua lui familie. Sau chiar prima, cum Îi reproșează Christa? — ...Știți, dragii mei, desigur, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
salon însuși contele. Fără grabă, desigur, și cu toată demnitatea înaltei sale funcții. Deschise larg ușa și... și... și un val de furie îi cutremură bățoasa lui arhitectură interioară. Pe covorul din mijlocul salonului zăceau de-a valma bărbați, femei, feciori și fete, tineri și adulți în poziții dintre cele mai bizare. Și toți râdeau de mama focului. Până și boierii divaniți își țineau burdihanele cu mâinile și hohoteau gros, de se cutremurau flăcările lumânărilor. Iar doamna Ledoulx, tăcuta și veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
raclete de argint, îndepărtă depunerile albicioase de pe limbă, apoi își frecă gingiile cu sare. În final, turnă într-un pahar cu apă câteva picături dintr-o esență concentrată de mentă și își clăti de mai multe ori gura. În dormitor, feciorul îi pregătise deja hainele și îl ajută să se îmbrace. Erau haine de sărbătoare comandate cu ceva timp în urmă special pentru această seară. Ca în fiecare an, soții Mirzaian mergeau să petreacă Ajunul împreună cu văduva lui Ienăchiță Văcărescu, domnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mută, diafană a căderii fulgilor de nea. În urma lor, slugile împărțeau tăcute darurile prințului. Eșarfe fine de Mosul, cercei din aur cu safire, rubine sau smaralde pentru femei. Ciubuce și inele lucrate pentru bărbați de meșterii din Istanbul. Unul dintre feciori ajunsese cu tava în dreptul Marioritzei. Mariam zâmbi, culese o eșarfă roșie și i-o petrecu în jurul umerilor. ― Eu și Emanuel te rugăm să primești eșarfa asta. Sperăm să ne bucuri cu prezența ta și la vânătoarea cu șoimi. Vezi, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ambrozii savurate pe îndelete din ulcioare păstrate în lăcașuri anume săpate în ziduri pentru ele, de a căror vechime nici măcar marele boier nu-și mai amintea. Și toate astea sub lumina amețită a unui opaiț ținut în palme de un fecior palid ca un zeu alungat din înălțimi olimpiene, care se pricepea să-l răscolească zicându-i, cu glas de înger, cântece despre iubiri vinovate și doruri rătăcite. Consulul era... neconsolat mai ales pentru această pierdere, întrebându-se adeseori pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
totuși, soarta i-a croit din ea doar o haină de valet. Păcat! Mare păcat! Cu consulul Julien aș fi avut, sunt sigură, un dialog mai mult decât savuros.” PAGINĂ NOUĂ 6 Pâș! Pâș! Doar în ciorapi, mergând pe vârfuri, feciorul se străduia să nu facă nici un zgomot. Dar, până la urmă, din grămada mare de lemne pe care abia o ducea în brațe tot îi alunecă unul. Încercă să-l prindă din zbor, dar îi alunecară mai multe și căzură toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
până la urmă, din grămada mare de lemne pe care abia o ducea în brațe tot îi alunecă unul. Încercă să-l prindă din zbor, dar îi alunecară mai multe și căzură toate. Nici că se putea un zgomot mai mare! Feciorul privi speriat spre mormanul de perne și pilote, din care răzbi un mormăit chinuit. ― Ce faaaci? Ce tot faaaci? ― Căzu doar unul, boierule! Dormiți liniștit, că eu fac doar focu’ și termin îndată. ― Taaaci! Du-te! ― Păi, să fac nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cuvânt îi sporea bucuria, încântarea și speranța. PASAJ RETRAS Începutu la 8 ore seara precis. FINAL PASAJ RETRAS Da, la 8 ore seara precis va fi „începutul”, șopti Iancu. Nu-i mai păsa de zgomotul infernal pe care îl făcea feciorul râcâind cu vătraiul grătarul sobei, în căutarea tăciunilor din cenușă. Parcurgea mental textul. Îl regăsea imprimat în memorie, în carnea și în sângele lui care pulsa acum ceva mai repede. PASAJ RETRAS Duminică 3 janvier 1812. Reprezentațiune extraordinară dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]