2,209 matches
-
se stinge, pentru că nu cunoști focul judecății viitoare și al osândei Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 133 celei veșnice care e rânduit celor nelegiuiți. Dar de ce Întâr‑ zii ? Fă ce vrei !”. Acestea și alte multe zicându‑le, fericitul Policarp „s‑a umplut de curaj și de bucurie, iar fața lui strălucea de farmec Încât nu numai că nu rămăsese doborât de atâtea amenințări, ci dimpotrivă tocmai proconsulul a fost cel care și‑a ieșit din fire”157. Istoricul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a poruncit să se ascută douăzeci de trestii și să i se Înfigă sub unghiile dege‑ telor de la mâini și de la picioare”158. Pe fericitul martir Carp, proconsulul, stând pe scaunul de judecată, l‑a Întrebat care‑i este numele. „Fericitul a spus : «Numele meu cel dintâi și ales este cel de creștin, iar dacă Întrebi de numele pe care‑l port În lume, acesta este Carpă. Proconsulul a spus : «Îți sunt cunoscute poruncile Împă‑ raților despre datoria de a cinsti
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Îți stau la Îndemână tot felul de cazne ; să știi Însă că adevărata credință va birui furia sălbăticiei. Poți să‑mi iei viața, dar credința nu !ă”160 Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 135 Unii martiri, precum fericitul Gordie nu numai că erau departe de gândul de a da Înapoi și de a se teme de chinu‑ rile ce‑i amenințau, Încât le chemau spre ei și spuneau : „«Pentru ce șovăiți ? Pentru ce stați ? Să‑mi fie scrijelat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pierde toată veșnicia ! Ca să fug de durerile trupului ? Dar nu voi vedea bunătățile drepților ! Este curată nebunie să‑ți aduci cu măiestrie asupră‑ți pierdere și să‑ți procuri, cu șiretenie și viclenie, osânda veșnicăă”. Celor care Îl sfătuiau pe fericitul Gordie să‑și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea : „«Limba zidită de Hristos 136 Suferința și creșterea spirituală nu poate rosti ceva Împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre Îndreptățire, iar cu gura mărturisim spre mân‑ tuireă. (Romani 10, 10
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fi fost schingiuite mai Înainte, ci li s‑a tăiat capul direct Întrucât prefectul Însuși s‑a rușinat să le chinuie mai mult căci Își dăduse seama că a fost Învins de niște femei”168. 138 Suferința și creșterea spirituală Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, În Istoria biseriă cească, consemnează un episod de‑a dreptul mișcător. Astfel, citim că după ce unii dintre mărturisitorii credinței au ajuns la locul acela unde obișnuiau să pedepsească pe răufăcători, cel mai În vârstă decât ceilalți a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
7, 14), ci spre ocară și rușine veșnică”170. Interesantă este și mărturia Sfântului Ioan Gură de Aur care subliniază precum de multe ori cu impetuozitatea unui temperament vulcanic un lucru de‑a dreptul insolit și minu‑ nat despre martiriul fericitului Roman. Acestuia din urmă, „i‑a fost tăiată limba trupului, dar limba harului a venit În gura fericitului. Trupul, silit fiind de cuțit și‑a pierdut mădu‑ larul lui, dar harul n‑a Îngăduit ca trupul să piardă, o dată cu limba
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
care subliniază precum de multe ori cu impetuozitatea unui temperament vulcanic un lucru de‑a dreptul insolit și minu‑ nat despre martiriul fericitului Roman. Acestuia din urmă, „i‑a fost tăiată limba trupului, dar limba harului a venit În gura fericitului. Trupul, silit fiind de cuțit și‑a pierdut mădu‑ larul lui, dar harul n‑a Îngăduit ca trupul să piardă, o dată cu limba, și vocea. De aceea, ucenicii se bucurau de acum Înainte de o Învățătură mai duhovnicească ; nu auzeau ca mai
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de pe urma chinu rilor ține veacuri fără de moarte. Sau, mai bine spus, chinurile nu au fost dureroase nici chiar o clipită de vreme pentru mucenici, căci „ei priveau la bunătățile cele viitoare și aveau ochii ațintiți la Împărțitorul de răsplăți. Iată, Fericitul Ștefan nu vedea ploaia de pietre, pentru că se uita la Hristos cu ochii credinței (Fapte 7, 55‑58) ; În loc de pietre, număra răsplățile și cununile”173. Așa au dat mărturie grăitoare și cei patruzeci de mucenici care se Încurajau unul pe
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În vorbe, fie În fapte, martirii nu și‑au schimbat hotărârea pentru că «iubirea desăvârșită alungă fricaă (I Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 147 Ioan 4, 18)”180. Eusebiu de Cezareea În Istoria bisericească, ne amintește și de fericitul Potin, căruia Îi fusese Încredin‑ țată păstorirea episcopiei de Lyon, fiind atunci În vârstă de peste 90 de ani și foarte slăbit cu trupul, Încât din cauza slăbiciunii trupești abia mai sufla ; Întărindu‑se prin râvna duhului de dorința pentru mucenicie, a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
toată mulțimea care Îl Însoțea intonau cele mai deosebite strigăte, parcă ar fi adus tocmai pe Hristos Însuși. Oricum și el a adus o bună mărturisire (I Timotei 6, 13)”181. În Istoria bisericească (cartea a III‑a, 11, 3), Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului ne aduce În atenție martiriul Sfântului Teodor și lucrurile minunate și Înfricoșătoare petre‑ cute cu dânsul. Împăratul păgân Iulian Apostatul a porun‑ cit ca Teodor să fie scos din Închisoare. Acesta era numele acelui tânăr luptător curajos
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pentru care pricină te omori pe tine ? 164 Suferința și creșterea spirituală Dar nu suferi să taci ? Mulțumește lui Dumnezeu ! Proslăvește dar pe Cel ce te Încearcă pe tine În cuptor ! În loc de hulă, slavoslovie zi către Dumnezeu ! Așa zicea și fericitul acela grăind : «Domnul a dat, Domnul a luată, și iarăși : «De am luat cele bune de la Domnul, să nu răbdăm cele rele ?ă”202. În general, Părinții fericesc pe acel care Întotdeauna este pregătit pentru primirea celor ce i se
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de la Împărat, călăii s‑au apropiat, au sărutat trupul sfântului, apoi unul dintre ei a luat sabia și a executat ordinul. Când i‑a fost tăiat capul, nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat Fericitul Pantoleon s‑a umplut tot de roade. În momen‑ tul morții sale, din cer s‑a auzit cuvântul : „Slujitor credincios, dorința ta va fi acum Îndeplinită, porțile cerului Îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de‑acum Înainte
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și Îndelungă răbdare. Pentru viața sa Îmbu‑ nătățită, Dumnezeu l‑a Învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulți bolnavi și săraci alergau la biserica mănăstirii din Eghina și cereau ajutorul lui. Aceștia se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci Dumnezeu Îl Învrednicise de darul facerii de minuni. Multe sunt minunile săvârșite În timpul vieții sale, așa că oamenii din Eghina l‑au considerat protectorul și patro‑ nul lor spiritual, recunoscând deschis puterea sa de a face minuni, pe care
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
suspinului meuă (Psalmul 101, 5‑6). Nu te necăji. Mila lui Dumnezeu Îți este aproape. Te Îmbrățișez Întru Domnul. Fă‑te sănătos, strigând la El”276. Pentru cel suferind, paradigmă de dăruire În rugăciune, poate fi și marele scriitor bisericesc, Fericitul Augustin. La tronul Marelui Duhovnic, scriitorul apusean Îi Înfățișează Întreaga‑i viață zbuciumată. El cere de la Dumnezeu ajutor cu căldura și avântul de care sunt impregnate toate rugă‑ ciunile sale, atât de profund gândite, trăite și cu măiestrie și sensibilitate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
se ceară și să Împartă cele 278 Suferința și creșterea spirituală cerute spre mântuirea făpturilor Sale și mai ales atunci se Înduplecă cu totul, nu când cineva luptă numai pentru sufle‑ tul său, ci când face aceasta pentru aproapele”300. Fericitul Augustin ne pune În atenție o Întâmplare minunată din viața sa, când rugăciunea celorlalți pentru el a avut un efect taumaturgic. Această experiență o prezintă ca mulțumire către Dumnezeu Care, rugat fiind de ceilalți „frați”, i‑a adus vindecarea : „Atunci
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Cunoaștem din istoria Bisericii câtă cinstire i‑a fost acordată atât capului Sfântului Ioan Botezătorul, când a fost aflat, cât și sfintelor moaște ale arhidiaconului Ștefan, care au fost răspândite până la Constantinopol, și În Africa la Hippona, unde a slujit Fericitul Augustin. Prețuirea arătată sfintelor moaște de către Biserică demon‑ strează atenția cu care ele au fost cinstite. Mai ales după Încetarea persecuțiilor, relicvele sfinților au fost căutate, dezgropate, duse cu venerație, mai cu seamă În metropole bisericești și reședințe episcopale. Tot
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
altul : „... pri‑ miți‑le cu atâta bucurie cu câtă vi le‑au trimis paznicii lor. Nimeni să nu se Îndoiască, nimeni să nu șovăiască ; el e acel luptător nebiruit. Aceste oseminte le recunoaște Domnul, ele s‑au luptat Împreună cu sufletul fericitului. Ele și sufle‑ tul lui vor primi cununa la dreapta zi a răsplătirii lui”317. La rândul său, Sfântul Ambrozie al Milanului, Într‑una din scrisorile sale, amintește și el de rugăciunile ce se săvârșeau atunci când Într‑o localitate se
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dumnezeiască din ele. 286 Suferința și creșterea spirituală Norma de Învățătură a Bisericii cu privire la cinstirea relicvelor a fost bine precizată, accentuându‑se că cinstirea sfinților nu este adorare dumnezeiască, ci este venerare. În această privință, concluzia pe care o lansează Fericitul Ieronim este următoarea : „Noi nu adorăm creatura și nu‑i slujim, ci cinstim moaștele martirilor pentru a adora pe Cel ai Cărui martiri sunt”319. Cinstirea pe care creștinii o aduceau sfintelor moaște și, În general, sfinților martiri, era bine
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
soru-ta ca o preacurvă. Ce-i desparți și dă bărbatului muerea sa și potolești mâniia lui Dumnezeu mai nainte până nu se pornește pre voi”. Chiar dacă întreprinderea hagiografică a lui Gavriil Protul continuă cu relatarea întâmplărilor petrecute după ce „a eșit fericitul Nifon den Țara Panoniei” (ieșire coincidentă cu afurisirea domnului și a poporului), fiind consemnate retragerea la Athos, moartea lui, invocându-se fapte pilduitoare, între care și convertirea a circa șase mii de „turci, armeni, papistași și de alte erese”, textul
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
să-și viziteze tatăl. Bogăția alaiului care-i Însoțește pe cei doi Îmbrăcați numai În aur, Îl impresionează pe tatăl fetei. Împăratul i-a Întâmpinat și, când și-a dat seama că-i fata lui, a fost la culme de fericit. A ajuns nenorocitul prin norocul femeii să fie și Împărat. Urmează morala narațiunii: Iată așa e cu noroacele! Sunt părinți cari au copii cu noroc și le merge bine, dar cum le-a ieșit copilul acel cu noroc din casă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
până regele se va culca. Astfel, armurierul principal înmânează valetului de cameră sfeșnicul. Ludovic aruncă o privire curtenilor care asistă, apoi, cu voce tare, rostește numele celui care va îndeplini această sarcină. Era un semn de mare apreciere din partea regelui. Fericitul ales își va îndeplini sarcina cu mândrie, știind că numele său va fi a doua zi pe buzele tuturor. Regele se dezbracă, își pune cămașa de noapte și se suie în pat. Între timp, valetul de cameră își pregătește patul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pare pierdut într-un deșert de clișee, în care uneori descoperim oaze de frumusețe reală“. Tot el continuă:„Fiind criticat deschis de unii, urât cu înverșunare de alții, devenind din ce în ce mai bogat, în cele din urmă i-a făcut pe toți fericiți când și-a înfipt bastonul în picior și a murit de cangrenă“. (în ianuarie 1678, în timp ce dirija„Te Deum“ își lovește degetul de la piciorul drept cu bastonul cu care bătea tactul. Refuzând amputarea degetului zdrobit, acesta face cangrenă, care se
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nu se pot bucura prăpăstioșii și pesimiștii. Pentru ei, fericirea este o vorbă frumoasă care nu are acoperire în realitățile cotidiene. Însăși viața a dovedit că veșnicul nemulțumit nu este niciodată fericit. Și ce puțin le trebuie pentru a fi fericiți celor ce au disponibilitatea sufletească și înțelepciunea de a se bucura de împlinirile și de momentele favorabile pe care și le creează sau le sunt oferite de viață! Amintiri Trecută prin valțurile timpului și fărâmițată în zile și ani, viața
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
cuvinte. Cuvântul cu gir formator este cuvântul-verb, acție, personal și viu, educația fiind un proces. Cuvântul-produs, cuvântul care se vrea entitate de sine, ca imagine, e deja la sfârșitul procesului, neformator ori deformator. În bună tradiție, perenitate clasică veșnic tânără, Fericitul Augustin atrăgea atenția că de fapt cuvintele nu te învață de la sine; cel ce te învață este învățătorul lăuntric, lumina-caracter. Vasile Fetescu, șlefuitorul de diamante vii - atâtea generații i-au trecut și îi vor trece prin viața-opera lui -, iată că
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
denumească atât categoria particulară de entități, cât și gradul proprietății respective. Alte forme de tipul mai marele, Preafericitul, frecvente în presă, se apropie de statutul formațiilor compuse: Mai-marii Securității rămân anonimii de lângă noi ("Gardianul", 2007) Dispariția dintre noi a Prea Fericitului a devenit un subiect copios de presă ("Adevărul", 2007). Sunt numeroase contextele cu substantivizări ale unor adjective la gradul superlativ absolut, realizat prin mijloace neprototipice: cu ajutorul adverbelor mult, prea (mult-prea-nefericiții), prin construcția adverb + de + adjectiv substantivizat (enervant de fericiții României
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]