KorAP: Find »[drukola/base=fetiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...498 >

12,434 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

cu toți, alergându-i în jurul curții, că până la urmă copiii renunțau să se mai pună cu ea. O declarau câștigătoare, dar în spatele ei scriau, mare, pe tablă "Doinița" și fugeau să se ascundă în casele lor. Bica o dojenea și fetița se scuza: Ce vrei, Bică, dacă nu-mi place să fiu a doua?! De aceeași ambiție și încăpățânare dădea dovadă atunci când organiza spectacolele pentru părinți. Își amintea de asta ca și cum ar fi fost ieri. Reprezentațiile aveau loc la aniversările zilelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
importanța cuvântului iar băiatul lăsase impresia că habar n-are despre ce i se vorbește, acum se depășise pe sine. Andei i se umeziră ochii. Îi fu recunoscătoare Luanei pentru clipele unice pe care i le oferea. Sanda își privea fetița sperând ca ea să ajungă cântăreață, actriță ori regizor de film. Punea atâta suflet în tot ceea ce făcea! Nu reușea să vadă în ea femeia măritată, aplecată la balia cu rufe, ținută de poale de o armată de puradei gălăgioși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
fie prietena lui? O iubea, oare? Nu știa. Știa, doar, că atunci când se uita la ea vedea foile de hârtie și pe Liviu Livianu atârnat în ele. Neputincios în a ajunge la o concluzie și în absența oricărui interes din partea "fetiței" de pe bicicletă, în ziua primei ninsori el renunță să-i mai stea în urmă. Luana îl privi cum pleacă, luând smaraldele cu el și se întrebă cum ar fi putut să-i spună că ea își trăise emoțiile și iubirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
la bine și la rău iar mai apoi au aflat că ceea ce Domnul a legat omul nu va dezlega niciodată. Și-au pus verighetele și au părăsit biserica, în aplauzele credincioșilor. Afară, gloata de copii s-a repezit spre ei. Fetițele au mângâiat rochia miresei, visând la vremea când aveau să se gătească la fel. Ștefan a ridicat în brațe un pui de fată, oacheșă și cârlionțată și copila l-a întrebat: De ce are mireasa rochia albă? Pentru că albul e semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ici, ba pe colo, spre exasperarea doamnei Escu. Când Ștefan urcă în cameră și se apropie de ea, Luana izbi ligheanul cu rufe și se încuie în baie. Uimit, bărbatul nu știu încotro s-o apuce. Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu-se să-și șteargă cu demnitate lacrimile rușinoase. Bărbatul încercă s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de a și-i aduce aproape. Se trezi, peste noapte, lipsit de îndrăzneală și inițiativă în fața unei femei superbe și independente, pe care o dorea cu disperare. O striga pe nume și totuși cea de lângă el nu mai era Luana, fetița pe care o luase de nevastă. Se întâmplă, într-una din zile, ca ea să-l reîntâlnească pe Victor Darie și s-o cunoască pe soția acestuia, Iuliana. Doamna Darie terminase facultatea de mecanică în anul în care se sistaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
binevoitoare iar Luana nu putu să nu-și verse amarul la pieptul ei. Bătrâna îi mângâie părul, așa ca altă dată, îi întinse farfurioara cu prăjituri, ca și cum timpul s-ar fi dat înapoi și ea ar fi fost, din nou, fetița frumoasă și iubită a bunicii. Luana plângea cu lacrimi fierbinți și amenința că va divorța. Bica îi prinse fața în palme și-o privi cu dragoste în ochi. Să nu mai spui niciodată asta. Ai jurat în fața lui Dumnezeu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în ochi. Să nu mai spui niciodată asta. Ai jurat în fața lui Dumnezeu că vei fi alături de el și la bine și la rău. Domnul v-a unit, tot el vă va despărți. Luana, unde ți-e credința? Unde e fetița care mulțumea pentru toate lucrurile bune și accepta, umilă, încercările pe care i le trimitea Cel de Sus? Fetei îi era rușine să spună că a uitat de Dumnezeu, că nu mai fusese la biserică de multă vreme și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
speranța că cearcănele prea vizibile vor fi acoperite, Dana Lupe nu mai făcea impresia de altă dată. Majoritatea fetelor se îngrășaseră. Deveniseră femei în toată regula, durdulii și apetisante, făcând ca Luana să pară, prin tăcerea și trupul zvelt, o fetiță timidă, abia ieșită în lume. Cu tenul alb, curat, ochii creionați discret cu dermatograf negru, silueta armonioasă, îmbrăcată într-un costum de firmă și pletele ondulate, răsfirate pe spate, așa cum colegii n-o mai văzuseră până atunci, doamna Escu atrăgea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
atâtea ori. Se așeză și o sudoare rece i se prelinse pe spate. Scăpase de explicații, fusese strigat următorul. La sfârșit, ciocniră câte o cupă de șampanie. Femeile nu conteneau să se mire de transformarea miraculoasă a colegei Leon, din fetița slabă și băiețoasă de odinioară în femeia superbă de astăzi. Aflând că nu are copii, răsuflară mai ușurate. Ai să vezi că după ce naști toate se vor schimba. Te trezești că nu-ți mai vin hainele, că ți s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
încercă s-o tempereze: Nu-l lua în seamă. Când a fost altfel? Ai dreptate. Niciodată n-a scăpat ocazia să mă insulte dar acum sunt femeie în toată firea și nu accept să mă mai trateze ca pe o fetiță neghioabă. Astăzi va plăti pentru toate ofensele. E ultima palmă pe care mi-o dă. Se ridică pe neașteptate de la masă și ieși din sală. În holul hotelului, o luă la fugă pe scări. Se opri gâfâind în fața camerei ocupate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
talentul literar. La nici două luni de la angajarea fetei, propuse patronului s-o treacă în rândul redactorilor, cu drepturi egale de salarizare. Se iscă atunci un protest general. Majoritatea bărbați, le era peste putință să accepte urcușul rapid al unei fetițe visătoare, ce reprezenta un real pericol pentru cariera lor. Se supuse la vot. Singurul favorabil fu acela al redactorului-șef. Văzând îndărătnicia celorlalți, acesta amenință că-și dă demisia. Ședința se suspendă, hotărârea urmând a fi luată mai târziu. Gheorghe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o șicană și-i întoarse toate jignirile, cu vârf și îndesat. Scoasă din fire, Luana i-o trânti de la obraz: Uite ce e, nene Gicuță, am mai trecut prin asta într-un moment al vieții când nu eram decât o fetiță prostuță și plină de sentimente puerile. Acum nu mai am nici un chef să suport mojiciile unor creaturi nenorocite ca dumneata. La prima jignire pe care mi-o mai aduci, te dau cu fundul de pământ de-ți sar ochii din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de case, câteodată o prindea nevasta și ieșea un tărăboi, mai mare rușinea. De ce, oare, inginerul Noia n-o lua de nevastă pe domnișoara dactilografă și se folosea, doar, de calitățile ei trupești, făcând-o de rușine la muncă? Dacă "fetița" se "dădea" pe lângă ea, avea s-o învețe cum să revină pe drumul cel bun. Fugea repede și mai completa ceva în registre apoi se întorcea râzând, amintindu-și ultima peripeție din seria "foaie verde lobodă". Luana se consola în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
până nu mă răzgândesc. Noia se ridică și ieși, după cinci minute veni înapoi. Nu pot, Luana... Nu pot concepe gândul să trăiesc fără tine. Dar nici pe acela de a mă avea la brațul tău. Nu mai sunt o fetiță. Am treizeci de ani. Vreau să-mi fac o familie, să am copii. Nu e vina mea că, mai înainte de tine, l-am întâlnit pe Ștefan. Noia se zburli, cu o gelozie oarbă. Nu vreau să-i aud numele. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
a se descurca singuri. Luana nu dorea să se mai îmbrace mireasă așa că aveau să facă doar cununia civilă, într-un cadru cât se poate de restrâns. Rămasă singură, Sanda nu reuși să se adune. Prevedea un trai chinuit pentru fetița ei, alături de un tânăr impulsiv, lipsit de experiența vieții și de o educație sănătoasă și stabilă în sânul unei familii adevărate. Amintirea lui Ștefan îi sfâșie sufletul. Numai o nebună ar fi renunțat la un astfel de bărbat. Radu Noia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de gândul că i s-ar putea întâmpla ceva rău. Din pricina felului smuncit de-a fi, el intră în conflict cu soacra încă din prima zi. Iubind-o pe Luana fără măsură, femeia nu accepta ca el să-i dojenească fetița pe care o crescuse cu atâtea sacrificii. Când va avea copii, n-avea decât să-i mustre pe ai lui. După cât se pare, ai mei nu vor mai veni, îi răspundea bărbatul amărât și sătul de chinul nevestei. Învățată să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
speriată de moarte și-i anunță verdictul, el se repezi spre cabinet, gata s-o ia de ciuf pe femeia căreia, cine știe ce nebun, îi agățase stetoscopul de gât. Au mers la ecograf. Au aflat, astfel, că vor fi părinții unei fetițe care avea absolut tot ce era necesar pentru a veni pe lume în condițiile cele mai normale. Doamna Noia născu, într-o zi de noiembrie, o minune de copil, o frumusețe gingașă cu pielea albă și ochii negri ca ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-l putea uita, nu-și dori să tacă și să plece fără să privească înapoi. Ești lumina ochilor mei, doamnă Noia. N-am să renunț la tine, indiferent cu câți bărbați te vei mărita până să te întorci la mine. Fetiței i-au spus Aniela, au botezat-o în religia catolică și Luana a regăsit, în sfântul sălaș, frumusețea și pacea așezământului de care se înstrăinase. I s-a rupt sufletul la gândul că trădase și încălcase porunca Domnului, că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
sufletele de iubire. Ceva mai târziu gângurea și se chinuia să comunice cu cei din jur, prin sunete ascuțite și ferme. Luana cumpăra rochițe și fundițe așteptând cu nerăbdare ziua când, mândră, nevoie mare, se va plimba de mânuță cu fetița ei gătită în hăinuțe frumoase, cu perișorul plin de bucle aurii strâns în funde albe. Îi venea să râdă văzând cum, în ciuda aversiunilor de odinioară, visa să-și împopoțoneze copilul cu fundele uriașe ce-i marcaseră copilăria. Radu își privea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pe care i-o adusese în viața goală de până atunci. Familia Darie erau singurele persoane din vechiul anturaj al nevestei pe care Radu le primi în casa lui. Iuliana venea, când și când, să-i ajute. Ea stătea cu fetița, în timp ce mama fura câteva clipe de somn. Când bărbatul se întorcea de la serviciu, o găsea veghind lângă pătuțul copilului. Iuliana se dovedise a fi o specie aparte, pe care el nu prea știuse cum s-o abordeze. Ea avusese curajul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
un an, Sanda ieși la pensie. Atât îi trebui Luanei să-și asalteze bărbatul cu rugăminți de găzduire a mamei în căminul lor. Plănuise să urmeze tot felul de cursuri și avea nevoie de cineva care să se ocupe de fetiță. Scăpa, în felul acesta, de monotonia casei și își pregătea viitorul, convinsă fiind că mai devreme sau mai târziu locul mașinii de scris îl va lua calculatorul. După îndelungi discuții, Sanda debarcă în locuința familiei Noia cu inima cât un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lăsa deloc. Când fata termină cursurile Sanda dădu bir cu fugiții, jurând că atâta timp cât Radu se afla acolo ea nu le va mai trece pragul casei. Intimitatea și liniștea se întoarseră asupra familiei Noia cu o nesperată binecuvântare. Luana, cu fetița lângă ea, citea ori picta, Radu se grăbea să vină acasă, să-și strângă în brațe iubitele. Pretențios și deosebit de critic, el făcea observații pertinente vizavi de lucrările nevestei și ea se grăbea să remedieze neajunsurile. Cuprinsă de fiorul pasiunii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în panică, Noia înnebunise complet. Fără să țină cont de ea, își plângea de milă și blestema ceasul în care venise în fabrică. Dacă se știa incapabilă să facă o astfel de muncă, de ce nu stătea acasă, să-și crească fetița, ca o mamă iubitoare și responsabilă? Dezorientată, bolnavă, ajunsă la capătul puterilor, în lipsa oricărei rațiuni, Luana făcu drumul spre Ștefan. Când, dincolo de uimirea momentului, îi regăsi căldura și dragostea din priviri, ea căzu moale pe un scaun și nu reuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ochii jucăuși ai Luanei. Trupul înalt și proporționat al femeii, lipsit de finețea și promisiunea ascunsă pe care numai fosta doamnă Escu știa să le pună în valoare, nu reușise să-i stârnească dorința de a-l iubi. Realizând că fetița micuță, plină de viață și toată numai inimă, era încă departe, el încetă să mai caute copii nereușite a ceva ce numai ea putea întruchipa. Pierdut în gânduri, Ștefan sesiză cu întârziere agitația din jur, auzi ca prin vis sirena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]