5,111 matches
-
sau când este mai liber, se apucă și bulgărește cu talent pe unii oameni! Fericito! Ai fost nimerită! Nu știi ce bucurie mi-ai pricinuit citindu-ți stihurile! În anii aceia în care eram amândoi în satul cu nume de fiară (Lupăria), nu lăsai să se vadă ce talent zace în tine! Poate n-o fi ajuns la maturitate! Poate îl țineai ascuns în tainițele minții și ale sufletului! E bine c-ai hotărât să scoți în lumină talentul! Ce fericită
ELENA SPIRIDON de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340310_a_341639]
-
Un braț necugetat, dezgustător. Surprins de lovitură, am căzut. Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, ce-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii. 3. (Poemul 30 din Nirvana, Timișoara, Ed. Mirton, 2014). Sunt neam de cavaleri
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
și la miază-zi sunt lumini. Una asfințește, alta răsare. Grăitele și negrăitele răutăți răsar în ziua în care și asfințesc netrăind decât clipa, în timp ce bunătatea intră în vecie, în chiar clipa nașterii ei! Faptele subomului au explodat, și-au afișat fiara, au declanșat durere, s-au împrăștiat dizolvate în propria devastare provocată, pe când cartea scrisă de Oana Georgescu e azi pe rafturi. Luată, deschisă și citită, se preschimbă în bolta astrală a cerului oamenilor care au cer cu astre în suflet
ALEXANDRU ARŞINEL. CARTEA OANEI GEORGESCU, O DOCTORIE SPIRITUALĂ ÎN MÂNA CITITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340384_a_341713]
-
impuse cu forța de regim. În imperiul lăuntric al fricii, nu se întindea deloc însă, vânătă ca moartea, imaginea zeului împăiat al urii... Ea sălășluia cu îndârjire și exaltare în alt ungher. Iar răsuflarea gâfâită și ochii cu privire de fiară înfometată ai anchetatorului de serviciu grăiau întotdeauna, de la sine, totul. O oglindă plină de imperfecțiuni a diavolului strâmb, unde nu doreai să îți privești nici măcar din greșeală fața... „Și, totuși, scria soția lui Harry Brauner, centrul lumii eram eu. Pentru
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
fără nici cea mai vagă pretenție de exhaustivitate, să evidențiem câteva elemente comune interesante, ce sunt regăsibile, iată, atât în vremea lui Cellini, cât și în haoticul spectru postmodernist actual. Baretti, citat de Antoniade, definea omul Renașterii ca fiind „o fiară sălbatecă, frumoasă de privit numai când e închisă într-o colivie.”, din cauza clocotului său lăuntric revărsat cu multă imprudență în exterior, într-o perioadă nesigură sub toate aspectele ei, când viața unui om privit ca rezultat al Creației divine nu
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
chinzuire”. Similitudinea cu procesul de dezumanizare accentuată și cu starea de incertitudine material-spirituală a ființei umane din secolul XXI este mai mult decât evidentă. Dar, dacă oglinda societății din vremea lui Borgia sau Cellini ne dezvăluie că exista „ceva de fiară în mulți dintre virtuoșii Renașterii” (C. Antoniade), virtuoși în sensul specificat de noi anterior, desigur, atunci trebuie să punctăm faptul că umbra acelui monstru emblematic se estompa într-un fel surprinzător, ca un soi de purificare a autorului prin lucrarea
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
punctăm faptul că umbra acelui monstru emblematic se estompa într-un fel surprinzător, ca un soi de purificare a autorului prin lucrarea sa, în suita tuturor realizărilor remarcabile din știință și artă născute în epocă. Din păcate, calitatea funciară a „fiarei” renascentiste a lui Baretti în direcția pozitivă a creației nu a devenit un model pentru omul „virtualizat” din postmodernitate, un ins devenit cu repeziciune uimitoare o cvasicontrolabilă ființă-număr (de astă dată împinsă nu într-un lagăr de exterminare nazist, ci
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
și înaintă spre prinț. Surprinși de îndrăzneala babei, oștenii scoaseră săbiile. - Nu vreau să spurc aceste arme cu sângele tău mizerabil! Te alung din conac și vei fi urmărită până în adâncurile pădurii. Acolo să te descurci cu puterile tale în fața fiarelor sălbatice și să ajungi în viața de dincolo desfătarea și batjocura diavolilor care te-au slujit în lumea asta! - Lasă-mă pe mine și ascultă cu atenție! Pentru că mi-ai dat un adăpost, iar acum îmi redai viața, am să
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
paranormale scoase un muget prelung... Mățău se îngălbeni și schimbă strategia. Îi promise lui Bibănel că-l omoară numai dacă nu-l ajută să găsească vaca și să o recupereze. În asemenea condiții, ce să mai faci!? Bibănel se alătură fiarei și cu chiu cu vai scoaseră vaca din mlaștină iar Mățău, un adevărat gentleman îi mulțumi scuipându-l în ochi. Numai că seara, la cârciumă, gospodarul povesti celor din jur prin ce întâmplare misterioasă trecuse el și cum nenorocitul de
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ROB CU ROB... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 954 din 11 august 2013 Toate Articolele Autorului Rob român, cruntă-i robia, Cruntă zbaterea-n noroi Până când nu vom zdrobi-a Umilinței fiară-n noi. Rob român, robia-i cruntă, Crunt e lanțu-n os încins Dar mai crunt când se împlântă Za cu za în suflet prins. Rob român robind acasă Ori prin lume prigonit, Cruntă-i rana care lasă Răni în sufletul
ROB CU ROB... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340514_a_341843]
-
Răni în sufletul rănit. Rob român, crucea e-n tine, Crucea singuri ne-o suim Pe Golgota, ci mai bine Rob cu rob să ne urnim! Rob român pe drum de oase, Să ne strângem rob cu rob, Să fim fiare nemiloase Și să facem fiara zob! Referință Bibliografică: Rob cu rob... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 954, Anul III, 11 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ROB CU ROB... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340514_a_341843]
-
român, crucea e-n tine, Crucea singuri ne-o suim Pe Golgota, ci mai bine Rob cu rob să ne urnim! Rob român pe drum de oase, Să ne strângem rob cu rob, Să fim fiare nemiloase Și să facem fiara zob! Referință Bibliografică: Rob cu rob... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 954, Anul III, 11 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ROB CU ROB... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340514_a_341843]
-
-l invită pe Verdunel să se prezinte doamnei contese. Cum în Fâlfani sau chiar în Craiova, ca să nu mai vorbim de regiment, contesele erau, dacă erau, doar un subiect de făcut mișto cu gorobeții, Verdunel se duse foarte degajat lângă fiara de pe scaun și spuse vesel: sărn’a tanti, deși numai tanti nu părea morsa aceea cu față ciupită de vărsat și cu niște fălci vineții, de măcelar. La auzul vorbelor de neînțeles pentru ea, contesa se ridică în picioare și
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
vâna lui de oltean aprig și iute la vorbă. Asta cu iuțeala la vorbă și-o cenzură băgând în gură bucatele de pe platoul cu care-l îmbia cucoana. Erau niște fileuri subțiri, fragede, cu un gust minunat. Ca să abată gândurile fiarei care părea pusă numai pe măceluri întrebă ce este această delicatesă care onorează masa cu adevărat regală la care avea cinstea să fie invitat. În fine, o dregea și el cum putea! - Jidane, astea-s limbi de cocostârc prăjite în
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
din bancă și uneori din clasă. Nu ține pasul cu clasa. Nu citește în ritmul clasei. Procesează mai lent. Prăpastia crește! El deranjează orele din ce în ce mai des. Îți recomandăm Dragi părinți care învățați ura, un copil cu ADHD nu e o fiară... Copiii nu vor să stea cu el în bancă pentru că-i deranjează, nu se pot concentra. Corect! Frustrarea lui crește. Părinții vorbesc acasă despre el copiilor lor, colegii lui de clasă, că e adoptat, că e de la casa de copii
Fiul meu are ADHD. „El nu-și dorea decât să-l iubească broasca râioasă, fosta lui învățătoare...” () [Corola-blog/BlogPost/338258_a_339587]
-
doza. Singurul lucru care îi mai oprește este teama că mărirea dozei le-ar putea fi fatală. De fapt, dependenții de orice, pentru că dependența este de fapt de fericire. Înlocuiește drogul cu orice, cu mâncare, cu sex, cu tras de fiare, cu alergare. Chiar, te-ai întrebat cum s-a ajuns la ultra-maratoane? Știi, oamenii ăia care aleargă câteva zile încontinuu. Prima dată când am auzit de ei m-am gândit la Forrest Gump: „într-o zi am început să alerg
Consumul excesiv de fericire dăunează grav sănătății () [Corola-blog/BlogPost/338272_a_339601]
-
cu singura garanție a credinței în altul mai bun. Dar iată-ne acum adunați pe covertă, maestru și discipol, dând frâu liber jocurilor intelectuale fără egal pe care le propune întemeietorul culturii latine și modelul Renașterii europene. Înzestrați cu iarba fiarelor, cheia limbii, nu mai avem nici o clipă senzația că lungile perioade ale Arpinatului ar fi cetăți ce se cer cucerite, ci paradisuri concentrice care se oferă plăcerii minților antrenate. Ca în toate descrierile lumii de dincolo din experiențele NDE, acest
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
exercită, de la noi și din alte părți, își iau libertatea să închidă și altora, mai mici și mai plăpânzi, calea spre împlinirea vocației Neîncetând nici o clipă să fie autentică, dimpotrivă, beneficiind de o marcă inefabilă. Antropologia clasică situează omul deasupra fiarelor în virtutea înzestrării sale cu rațiune, adică cu discurs rațional. Tot aici se operează și distincția dintre barbar, ființă omenească, e drept, dar incapabilă de gândire articulată și deci, discurs logic, și om în toată puterea cuvântului, homo humanus. Pe acest
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
Imaginile m-au pus pe gânduri: robotul este pus să ridice o cutie pe care un om i-o tot dă jos din mâinile lui mecanice cu o crosă de hochei. Apoi îi face vânt de la spate săracului „ghem” de fiare și fire, în timp ce robotul, docil, se ridică de fiecare dată și își vede, stoic, de treabă. Mă gândeam ce sentiment ar fi avut genialul Asimov văzând acele imagini. Recunosc, eu am nutrit un soi de simpatie pentru timidul Atlas. Cumva
Transumanism sau cum ne jucăm de-a Dumnezeu () [Corola-blog/BlogPost/338396_a_339725]
-
mă gândem că-mi dai tu de la tine! Tu ai răspunsul gata, dar poți să-l dai? Acesta e-ntrebarea! De mic am avut un soi de frică și tot de-atunci și ei m-au mirosit. Exact cum simte fiara prada. E-un schimb de feromoni, o transpirație, ceva... De aia au nevoie ei de-o așa apropiere! Și d-aia put așa, mereu! De fiecare dată când ne intersectam, pornea pe dedesubt o luptă: bruta șmecheră contra ochelaristului isteț
N-ai tu puterea să mă ierți! () [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
mai lași la mine-n poartă, ți-o fac varză și ți-o pun pe piept! E clar? Mă ia iar cu teamă, transpir subit în palme și sunt aproape să răspund greșit. Ce bine că e frig afară și fiara nu-mi simte mirosul! Respir adânc și mai gândesc o dată: - Doamne, cum să-i zic de toleranță? Doamne, cum să-i zic că n-are nimeni nimic cu el? Ce discriminări, ce integrare? Ce să-i explici că toți suntem
N-ai tu puterea să mă ierți! () [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
se dau medicamente și se face terapie. E nasol, dar nu e vreo boală contagioasă, sau ceva care să-i îngrijoreze așa de tare pe ceilalți părinți. E vorba de un copil care nu se poate controla, nu de o fiară. Părinții care își țin acasă copiii și cer ca turbulentul să fie dar afară din școală au dreptul să fie îngrijorați, dar reacționează exagerat și le dau copiilor o lecție oribilă despre discriminare și ură. Dragi părinți, copiii voștri vor
Dragi părinți care învățați ura, un copil cu ADHD nu e o fiară... () [Corola-blog/BlogPost/338619_a_339948]
-
speriați că un băiat cu ADHD le poate face ceva copiilor lor. Și să mai știe că agresivitatea tinde să escaladeze, că oamenii răspund agresiv la agresivitate, că e un cerc vicios. Că un copil cu ADHD nu e o fiară, ci o ocazie de educație și de creștere personală pentru propriii lor copii, care vor evolua și vor deveni ființe superioare moral dacă învață să-l accepte.
Dragi părinți care învățați ura, un copil cu ADHD nu e o fiară... () [Corola-blog/BlogPost/338619_a_339948]
-
construit în această carte. Ea nu reprezintă atât de mult o critică, cât o disecție a cărei miză este aflarea de răspunsuri autentice la întrebări pe care oamenii le iau drept afirmații. Mi-a plăcut în mod deosebit textul Copiii Fiarei, care vorbește despre ciclicitate și nostalgia generată de ea. Tindem să revenim întotdeauna la ceea ce cunoaștem, descriind, de fiecare dată, același cerc întrucât existența în afara cercului ni se pare de neconceput, la fel precum ideea vieții în vid. Luciditatea este
Despre Gaudeamus, „Viaţa şi opera” lui Cristian Tudor Popescu şi farfuriile cele bune () [Corola-blog/BlogPost/338666_a_339995]