4,586 matches
-
specularitate, element de mise en abyme, în povestea pe care personajele concepute de autor încep să o întruchipeze. Ar fi vorba, în acest caz, de o seară la operă, corelativ teatral, spectacular, al unor frămîntări pe cale de a destrăma cuplul fictiv (Camil și, fără nume, iubita sa). În a doua posibilitate, nu putem, de asemenea, ști dacă intenția va fi fost conformarea față de modelul livresc. Ar fi trebuit să se dezvolte aici acea formă de intertextualitate, presupunînd citarea transformare a hipotextului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sau a valorii proprii, ci și mistificare a "conținutului" interior. Personalitatea, care va fi ea, se manifestă astfel, într-un fel de pervertire care repugnă întotdeauna naratorului. Virulența observațiilor din fragmentul citat are și o altă conotație. Distanța între emblema fictivă ("Dama cu camelii") și cea care pozează, aici, readuce în planul discursului o chestiune esențială pentru definirea personajului feminin, la Camil Petrescu. Cocota de pe stradă, somptuos instalată în trăsura ei, poate oricînd să înșele, cu aerul de fragilitate și inocență
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
al timpului trăit. Credem că sîntem în posesia lor, însă bogățiile strînse acolo, de memorie sau de imaginație, nu sînt disponibile oricînd: "À n'importe quel moment que nous la considérions, notre âme totale n'a qu'une valeur presque fictive, malgré le nombreux bilan de ses richesses, car tantôt les unes, tantôt les autres sont indisponibles, qu'il s'agisse d'ailleurs de richesses effectives aussi bien que de celles de l'imagination ..." (10) Analogia care face să ne închipuim
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în fața celuilalt și păstrând maximă atenție la tot ce spune El. Cineva asistă când faci dragoste O ascultătoare a emisiunii „Lecții particulare“ s a hotărât să mă pună la încercare, scriindu-mi pentru a-mi cere sfatul în niște probleme fictive. Una dintre întâmplările care n-au avut loc era descrisă cam așa: „Eu mă îmbrățișam cu prietenul meu când, peste umărul lui, l-am văzut pe El, privindu-mă din umbră cu ochii lui sticloși.“ Aceasta este de fapt o
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
că așa îți cășunează dumitale! M-ai făcut să alerg ca nebunii, să-mi rup gâtul! [Chiriac].“ (Actul II, Scena IX) În cadrul acestui raport dintre realitate și ficțiune, Nae Ipingescu este mijlocitorul principal. În contrucția comediei, termenii de real și fictiv sunt relativi; întreaga construcție are la bază un nivel superior care este realitatea comună a pactului dintre autorul omniscient și omnipotent, în universul operei sale, și cititorul informat la maximum. 2.3. Moartea - automatism de limbaj sau dimensiune existențială? După
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
propriului eu. Preocuparea fundamentală a operei mele sunt eu insumi, adică omul. Kierkegaard spunea că, pe masura ce intrăm mai adânc în sufletul nostru, intrăm și în sufletele celorlalți."18 Scrisul că nevoie de a trăi, un singur personaj sau câteva zeci, fictive, sau poate tot unul singur luând mai multe fete. Sábato și Cioran au gândit și scris empatic. Aforistic sau printre eroi ce adesea coboară printre "morminte"19, ies amândoi din tăcere, ca să arate un posibil drum. Tocmai pentru că "unele adevăruri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
neliniștită, dureroasă și lucidă sensibilitate față de multiplele forme familiare, concrete, cotidiene sub care se manifestă inautenticitatea; s-ar putea spune că autenticitatea e chiar măsura acestei sensibilități, care modifică raporturile convenționale între real și ireal, dezvăluind caracterul în același timp fictiv și absurd al așa-numitei ,,realități imediate"134. Întâmplările în irealitatea imediată redau o lume a copilăriei invadată de inautentic. Relația auteniticitate-inautenticitate poate fi rescrisă din perspectiva abordării transdisiciplinare ca ,,univers multidimensional"-,,univers unidimensional". În contextul în care gândim lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
decadenți este excelența imagistică, aproape picturală a operei. Existența realităților paralele atât de minuțios create de Blecher ne trimite cu gândul la teoria aristotelică a imitației care, conform filosofului grec, nu este altceva decât capacitatea omului de a crea lumi fictive, cu o ordine proprie. Aceste universuri ,,spectaculare" și ,,decorative" pe care le creează Blecher funcționează după o regulă simplă: ,,viața trebuie jucată fals și ornamental"244. Sala cinematografului B din Întâmplări în irealitatea imediată, ,,lungă și întunecoasă ca un submarin
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ele trebuie să fie produsul unei introspecții ancestrale și uneori clarificatoare? Iar visele nocturne, ce altceva sînt ele decît o stare instrospectivă sau o trecere în revistă a grijilor și speranțelor sufletului neliniștit, deghizate ca și în mitologii în personaje fictive, care reprezintă simbolic propriile intenții ale celui care visează în căutarea unei soluții a conflictelor diurne ale acestuia? Dacă visele colective, miturile și visele nocturne ale individului sînt conștiente de motivele ascunse, nu ar trebui să tragem concluzia că atît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este mai important pentru înțelegerea textelor decît distincția netă dintre cele două forme de înviere: redresarea etică și unirea Esenței-Suflet cu Esența-Tată. Confuzia este inevitabilă fără înțelegerea diferenței dintre simbolismul etic cu bază reală și simbolismul metafizic cu bază pur fictivă. Morală sau metafizică, învierea se manifestă după moarte: dacă este morală, ea duce la "moartea sufletului" (la starea perversă), iar dacă este metafizică la moartea trupului. În textele biblice, cele două semnificații ale morții nu sînt diferențiate uneori: simbolul "înviere
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Dumnezeului-Judecător" care împarte recompense și pedepse aparține atît sferei metafizice, cît și celei etice. Conform mitologiilor, omul este judecat după moartea sa, ceea ce este o imagine metafizica referitoare la misterul morții. Cu toate acestea, judecata de după moartea trupului, oricît de fictivă ar fi ea, vizează conduita etică din timpul vieții efemere: viața sau moartea elanului animant. Mai mult, potrivit tuturor mitologiilor, divinitatea supraveghează și îl judecă pe om pe tot parcursul vieții lui pînă la cele mai mici activități. Gama simbolului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
putem adera pentru a avea parte de aceste beneficii este dezvoltată în cadrul complexelor de fitness, iar calitatea de reprezentant din punct de vedere al managementului unei astfel de afaceri îi revine complexului Body Gym. Facem precizarea că denumirea firmei este fictiv aleasă tocmai pentru a evita publicitatea și chiar nemulțumirea mangerului clubului în cauză. 3.1. Prezentare generală Complexul de fitness Body Gym face parte din sălile de sport selecte ale Iașului, cu o locație în zona centrală, lângă un obiectiv
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
se naște întotdeauna din doi părinți: din istoria trecută a ideilor și a credințelor, ca și din configurația istorico-socială specifică prezentului. Doctrinele sunt deci fructul acestei fericite împreunări. Instrumentele (chiar cele mai fruste) pe care le utilizăm pentru a reda fictiv o parte a realității presupun, pe de o parte, concepte a priori și, pe de altă parte, un minimum de teorie de bază, despre care vorbește J. Habermas ca monde vécu (lume, experiență trăită). Gîndirea economică zăbovește asupra unora din
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
naște întotdeauna din doi părinți: din istoria trecută a ideilor și a credințelor, ca și din configurația istorico-socială specifică a prezentului. Doctrinele sunt deci fructul acestei fericite împreunări. Instrumentele (chiar cele mai fruste) pe care le utilizăm pentru a reda fictiv o parte a realității presupun, pe de o parte, concepte a priori (ca la Kant) și, pe de altă parte, un minimum de teorie de bază (despre care vor-bește J. Habermas ca monde vécu lume, experiență trăită). Este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
propriul lor interes. Aceasta este caracteristica poziției originale în care indivizii sunt plasați sub un văl de ignoranță. Această poziție originală joacă rolul "stadiului naturii" al teoreticienilor contractului social, de la care Rawls se reclamă. Poziția originală este deci o situație fictivă în care indivizii deliberează în mod liber și egal. Însuși respectul unei proceduri este cel care garantează faptul că rezultatul va fi just. Plecînd de la această poziție originală, Rawls definește cîteva principii de justiție a căror calitate a născut numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în final, să redescoperim opera. Întotdeauna, susține criticul, vor exista opere fără autor, dar scriitori fără operă sunt de neconceput. În fine, nu pot fi ignorate subtilele nuanțări pe care el le face trasând distincții de necontestat între imaginar și fictiv. Preluând o idee freudiană, el consideră visul ca un cifru al unei stări existențiale dominate de sentimentul plenitudinii: Sensul acestei vieți umane are deci, întocmai, existența unui imaginar. Numai în planul acesta îl poate descoperi o biografie inteligentă, sau pur
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
întocmai, existența unui imaginar. Numai în planul acesta îl poate descoperi o biografie inteligentă, sau pur și simplu, inteligibilă, și niciodată în planul realității obiective. Ar trebui să ne ferim să comitem aici greșeala grosolană de a confunda imaginarul cu fictivul sau iluzoriu. În această privință, iluzia este legată de un anumit raționalism: ca și sentimentul, imaginația este un mod de a dezvălui realul, nu de a-l ascunde. Și aceasta deoarece imaginarul nu se opune realului precum falsul adevărului, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și, contrar intenției, efectul narativ este invers: în loc de o conversie a "lumii ficționale" la realitatea concretă se resimte o glisare a povestirii către imaginar. Am precizat deja avertismentul dat de Doubrovsky, de a nu se comite imprudența de a confunda fictivul cu imaginarul. Pentru C.G. Jung, conceptul de imaginar stă în strânsă legătură cu imaginea și conștiința, aceasta la rândul său, fiind un conținând care cuprinde și inconștientul: Când vorbesc în această lucrare de imagine, am în vedere nu copia psihică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceea pe care o caută, dar și în scrisoarea trecută, ca și acum aproape, mi-a slăbit voința de a face efortul unei explicații gândul că și lămuririle sunt de obicei zadarnice."301 Garanția de autenticitate și atenuarea convenției caracterului fictiv al gestului inițial au determinat, se pare, respectiva trimitere în afara-textului. Este o retorică, aparent tipic realistă, ce urmărește să creeze iluzia realității și să întemeieze ficțional opera (subiect/intrigă, personaje, decor, instanță narativă). Stricto senso, deosebirea dintre ceea ce, îndeobște
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
textului narativ literar, raportul se instituie prin Prezența unui narator care "intermediază" între autor și istoria romanescă. Instanța tipică este, din acest punct de vedere, tot una masculină, dar, la un nivel superior, în același timp profund, intim operei, naratorul fictiv este Doamna T., în vreme ce Fred Vasilescu reprezintă cititorul fictiv 395/ naratarul 396. Așadar, scenariul de producție implică o figură masculină (ca prezență, ca absență, ca "partener frontal" al cititorului concret și al autorului fictiv), dar geneza romanului aduce, în prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
narator care "intermediază" între autor și istoria romanescă. Instanța tipică este, din acest punct de vedere, tot una masculină, dar, la un nivel superior, în același timp profund, intim operei, naratorul fictiv este Doamna T., în vreme ce Fred Vasilescu reprezintă cititorul fictiv 395/ naratarul 396. Așadar, scenariul de producție implică o figură masculină (ca prezență, ca absență, ca "partener frontal" al cititorului concret și al autorului fictiv), dar geneza romanului aduce, în prim-plan meritat, o privire și o scriitură feminină. Practic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
același timp profund, intim operei, naratorul fictiv este Doamna T., în vreme ce Fred Vasilescu reprezintă cititorul fictiv 395/ naratarul 396. Așadar, scenariul de producție implică o figură masculină (ca prezență, ca absență, ca "partener frontal" al cititorului concret și al autorului fictiv), dar geneza romanului aduce, în prim-plan meritat, o privire și o scriitură feminină. Practic, pe tot parcursul operei, autorul se conjugă cu "creația" sa, amprenta autoreflexivă fiind manifestă. De asemenea, este evident, dar necesită ranforsat al doilea aspect original
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ranforsat al doilea aspect original al complexului Pygmalion. Tradițional, între narator și naratar se stabilește o relație dialectică, iar imaginea naratarului nu se profilează decât indirect. În romanul camilpetrescian, dimpotrivă: naratarul este absolut necesar a fi diferit atât de cititorul fictiv cât și de cel concret (cel care citește romanul). Așadar, primul aspect oferă un indiciu prețios al structurii inversate, chiar ambivalente. Autorul fiind deopotrivă prezent și absent, scenariul poietic ne permite o relaționare cu tipologia autotematizării auctoriale existente încă din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
celor două amintiri ar fi deja o primă de-fragmentare. Dar ancorarea (auto)biografică își are limitele proprii, există riscul limitării accesului în seria "lumilor posibile", astfel din când în când trebuie deconstruită. Singura posibilitate este de intra în chip fictiv în pielea celui care are la dispoziție doar textele Magistrului și de a amenda orice abatere colaboratorilor de la acest principiu. 2in one (adică doi în unu, monitorizați de un al treilea) Contra(n)Informații & Contra(s)spuneri naratologice aduse de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
indirectă) a realității: - metode demonstrative; - metode de modelare 5. Metode bazate pe acțiune (operaționale sau practice): - metode bazate pe acțiune reală (autentică): - exercițiul; - studiul de caz; - proiectul sau tema de cercetare - acțiune; - lucrările scrise. - metode de simulare (bazate pe acțiunea fictivă): - metoda jocurilor; - metoda dramatizării (învățarea prin dramatizare); - învățarea prin simulare. 6. Instruirea programată (învățământul programat): c. Clasificarea metodelor de învățământ după I. Nicola (1992, 1996) 1. Metode și procedee expozitiv-euristice: - povestirea; - explicația; - prelegerea; - conversația; - problematizarea; - descoperirea; - demonstrația; - modelarea; - observațiile independente
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]