1,924 matches
-
înspre ființă, dar aceasta rămâne ascunsă în sfârșit, adică în actualizarea nesfârșită a potențialității. Înțeleasă pornind de la străfundul unui posse care se dă ca început la nesfârșit, poetica fenomenologică a imaginii este o poetică a posibilului. Prin urmare, regresia spre ființarea imprezentabilă a imaginii este o adâncire în posibil, o coborâre în subtextul sau în pretextul unui altfel decât a fi, până în pânzele freatice care subîntind structura textuală. Dacă putem vorbi de o preeminență a ființării asupra ființei, aceasta în virtutea distanței
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
posibilului. Prin urmare, regresia spre ființarea imprezentabilă a imaginii este o adâncire în posibil, o coborâre în subtextul sau în pretextul unui altfel decât a fi, până în pânzele freatice care subîntind structura textuală. Dacă putem vorbi de o preeminență a ființării asupra ființei, aceasta în virtutea distanței pe care ea o deschide în sânul posibilului. Distanță în care comprehensiunea ființei se spune în felul în care semnifică și se arată, ca dezvăluire inaparentă, învăluită în propria non-manifestare, în trecerea invizibilă prin distanța
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
semnifică și se arată, ca dezvăluire inaparentă, învăluită în propria non-manifestare, în trecerea invizibilă prin distanța străbătută. Aspect ce caracterizează de altfel natura imaginii poetale pe care intuiția abia o surprinde în fulguranța ivirii și a devenirii, în efemera sa ființare de dinaintea intrării în orizontul ființei. Ea nu respiră decât în acest scurt interval de trecere spre ființa poetică la care aspiră. Prin și în distanță - luând distanță față de prezența scripturală a ființei textului -, semnificabilul intră în forma propriei treceri, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființei. Ea nu respiră decât în acest scurt interval de trecere spre ființa poetică la care aspiră. Prin și în distanță - luând distanță față de prezența scripturală a ființei textului -, semnificabilul intră în forma propriei treceri, în câmpul (fără spațialitate) al ființării. Fie că vorbim, pe de o parte, de "materia textului" (H.-G. Gadamer) sau de "lucrul textului" (P. Ricœur), fie, pe de altă parte, de "concretizarea textului" (R. Ingarden) sau de "jocul împreună al textului și cititorului" (W. Iser), adică
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dacă aceasta este imaginea originarului, forma pe care o ia esența unui lucru, cum devine posibilă imaginea și, mai ales, ce formă originară îi conferă vizibilitatea, se arată nu în sine, ci în chipul în care se dă vederii? Dar ființarea înaintează nu atât spre ființă, cât în ființă; străbătând distanța, ea se in-formează în imaginea distanței, în trecerea invizibilă a non-manifestatului în posibilul în-ființării. Aici diferența ontologică nu mai e operantă, în sensul ei uzual, întrucât ea se resoarbe în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în conciliere și, în ultimă instanță, în in-diferența trecerii înseși a imaginii poetale în imagine poetică. Nicio contradicție nu lucrează în această fulgerătoare transformare prin care ceea ce tinde spre arătare apare, intră în lumină și dispare. Apoi însă, cu cât ființarea înaintează în orbita ființei, cu atât ființa se retrage, păstrează distanța, atrage și se sustrage deopotrivă. Permite pe de o parte ființării să se arate în chiar distanța pe care o face posibilă retragerea, pe de altă parte se arată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fulgerătoare transformare prin care ceea ce tinde spre arătare apare, intră în lumină și dispare. Apoi însă, cu cât ființarea înaintează în orbita ființei, cu atât ființa se retrage, păstrează distanța, atrage și se sustrage deopotrivă. Permite pe de o parte ființării să se arate în chiar distanța pe care o face posibilă retragerea, pe de altă parte se arată ea însăși în absență, de la distanță și prin distanță, în forma ființării care o pune în imagine. Ființa survine și se descoperă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atrage și se sustrage deopotrivă. Permite pe de o parte ființării să se arate în chiar distanța pe care o face posibilă retragerea, pe de altă parte se arată ea însăși în absență, de la distanță și prin distanță, în forma ființării care o pune în imagine. Ființa survine și se descoperă în imaginea ce menține ființarea acoperită, dar în această venire sub acoperire ființa se arată pieziș, în parcursul oblic al intervalului pe care îl face posibil. Altfel spus, inaparentul nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chiar distanța pe care o face posibilă retragerea, pe de altă parte se arată ea însăși în absență, de la distanță și prin distanță, în forma ființării care o pune în imagine. Ființa survine și se descoperă în imaginea ce menține ființarea acoperită, dar în această venire sub acoperire ființa se arată pieziș, în parcursul oblic al intervalului pe care îl face posibil. Altfel spus, inaparentul nu este vizibil, nu are o imagine decât în retragerea pe care și-o autoimpune, revelându
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și misterul deschis al originarului Minunea prin care se vede Ce se dă în ascunderea celor ce nu apar în culorile lumii, nu ajung la manifestarea lor în ființa limbajului? Întrezărim și aici donația inversă a inaparentului, darul tăcut al ființării care își începe lucrarea? Dar începutul este abia posibilul, pragul nevăzut al unei originări. Nicio imagine nu pare să se profileze pe ecranul opac al acestei absolute învăluiri, căci "iată e noapte fără ferestre-n afară", iar "tenebrele n-au
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în imposibilul necreator de viziune; tocmai pentru că intuiește adânc, ea sesizează în miezul ascunderii ceea ce se ascunde și ființează în ascuns, "vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric"2. Deși nepătruns - cu gândul, cu vederea -, ascunsul dă semn în noaptea ființării, vestește discret posibilul început. Nu se închide prin urmare în nemanifestabilul absolut, ci este el însuși deschiderea prin care absolutul începe să semnifice, încolțește în miezul neființei, făcându-le pe cele ce nu sunt încă să fie, așa cum "sămânța mirabilă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
început în ceea ce nu este decât în perspectiva sfârșitului. Adică "latente-n pulberi aurii/ păduri ce ar putea să fie", căci "sunt cu putință și un asemenea foc,/ și asemenea arderi 9". Potența semnificantă nu înseamnă însă doar înscriere a ființării pe calea ființei, ci și "potența unui mister revelator 10", facerea de sine, creșterea în adâncul naturii predispusă la prefacere. Ceea ce deja poate stă în așteptare, așteaptă posibila zămislire "supt ceruri cari încă nu s-au clădit", "un cer chemător
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-n marea noapte 26, căci arătarea ei face posibilă o altă arătare spre care ea duce - transmite - vederea 27. "Lutul diafan" e noul trup de lumină, "un senin veșmânt" prin limpezimea căruia se poate vedea minunea unei iviri deja posibile, ființarea inaparentă a neascunderii diafane: "Ca-n ape făr prunduri, fabuloase, reci/ arzând se văd minuni - prin lutul purpuriu 28". Ce rămâne în vedere Imaginea transparentă e deschisul inaparentului sau, altfel spus, vălul străveziu în care inaparentul se dezvăluie și prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fi, ci doar ceea ce nu este, imposibila deschidere a posibilului. Deja neființare, "un fagure sterp" este ultima emblemă a ceea ce a fost, trecut din care sensul nu se mai poate hrăni. Or ceea ce a trecut trebuie jertfit, lăsat pururi neființei; ființarea - dacă este să fie - nu poate avea drept temei dispariția, și totuși ea se ivește numai din ceea ce dispare și o face cu putință. De aceea "jertfa subt semnul înalt/ al curcubeului magic" se pune în lucrarea unui nou început
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în așteptare?31 Ion Barbu. Lucrurile care se văd și forma increatului Imaginea-undă Spuneam că trupul poetal al semnificabilului se lasă văzut, dă semn că apare; ceea ce apare nu dă însă semn că este, precum orizontul unei ființe în care ființările se profilează. Se lasă văzut, adică transpare în trupul transparent al posibilității de a fi, fără nicio determinație actuală. Imaginea aceasta care se dă înțelegerii este forma pură a inaparentului, figura născândă a increatului care pune posibilitatea creației. În distanța
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
determinație actuală. Imaginea aceasta care se dă înțelegerii este forma pură a inaparentului, figura născândă a increatului care pune posibilitatea creației. În distanța acestei deschideri, dubla potență a lui a fi sau a nu fi se ascunde în nemanifestarea atributelor ființării; un nonmanifestabil real pe care intuiția revelatoare îl sesizează drept semn deja rostitor, vestitor al unei lumini prin care se vede. Ascunderea revelatului nu închide perspectiva, căci aceasta abia de aici se deschide, din punctul obscur al unui început inaparent
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
închegată a spiritului creator. Ne aflăm înaintea oricărui act de creație, în câmpul incert al increatului care caută forma posibilă de existență, ca dat pur al vieții spiritului. Acesta e singurul "obiect" al poeziei, propunerea unor "existențe substanțial indefinite"4, ființările libere ieșite din matca ființei, unde ele sunt doar în măsura în care se înscriu în existentul de-finit. Stări absolute ale intelectului și viziunii, existențele nedefinite, nemanifestate în corpul ființei unui poem, sunt - potrivit lui Barbu - stări și nu acțiuni, "starea de geometrie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
obiect de către un subiect - care cu cât apare mai pregnant, dă contur mai apăsat aparenței făcute să dispară -, ci perspectiva răsturnată, interiorizată, a imaginii translucide, cea prin care - fără să se pună în vedere - lucrurile se văd dinspre posibila lor ființare inaparentă. "Dar, pentru a exprima aceste moduri ale naturii increate, limba uzuală apare prea organizată", ea trebuie sărăcită, simplificată "până la un sistem redus de funcțiuni ale discursului"10. Funcția inaugurală nu aparține deja-rostitului, ci dincolo de el - sub el și înaintea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în urma căreia singura experiență posibilă este cea a unei imagini numenale, inevidente, care - după Heidegger - nu se dă decât "acolo unde cuvântul se frânge"12. Infrarealul e un limb clar-obscur, tărâmul posibilelor stratificate, concurente, divergente. Un interspațiu viu, fremătător, al ființărilor vagante, suspendate între increatul din care s-au desprins, dar care le ține în plasa hipnoticei origini ce le cheamă, și înscrierea lor creatoare în orizontul unei ființe îndepărtate, abia întrezărite. Smulgerea, izbucnirea, mișcarea schismatică reprezintă actele prin care tot
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
iasă din ascunderea originarului: "Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/ Sinteze transparente, de străluciri avide/ Zbucnesc din somnorosul noian originar" (Banchizele)13. Ceea ce iese din magma informă are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea magnetică a adâncului din care nu s-au desprins cu totul: "smulgându-ne din cercul puterilor latente,/ Vieții universale, adânci, ne vom reda" (Panteism). Ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Vieții universale, adânci, ne vom reda" (Panteism). Ceea ce se dă ca posibil întrupat în transparența strălucirilor avide se re-dă stadiului pre-ființial al originii, universală ascundere a Vieții fondatoare. În Banchizele e exprimată pregnant această subtilă dialectică ce conjugă la nivelul ființării tensiunea dintre ascundere și neascundere: "Mereu rătăcitoare, substratul lor închide/ Tot darul unui soare roșiatec și avar,/ Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar/ Și toată înflorirea reflexelor fluide". Rătăcitoare în spațiul intermediar al unei imposibile posibilități de creație
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tensiunea dintre ascundere și neascundere: "Mereu rătăcitoare, substratul lor închide/ Tot darul unui soare roșiatec și avar,/ Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar/ Și toată înflorirea reflexelor fluide". Rătăcitoare în spațiul intermediar al unei imposibile posibilități de creație, ființările rămân deocamdată în stratul amniotic al originii, acolo unde - în substrat - darul solar se vestește dar nu strălucește; o pură năzuință de prefacere, de străluminare a ascunsului și de transfigurare în lumina aurului stelar. Dificilă încercare de răzbatere, "târziu, prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
strălucește; o pură năzuință de prefacere, de străluminare a ascunsului și de transfigurare în lumina aurului stelar. Dificilă încercare de răzbatere, "târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir", "ascunsele comori" ajung în cele din urmă să rodească în zarea ființării depline: "și peste mări de umbră și liniște, aruncă/ Efluviile unor neprihănite zori". Imaginea care încheagă această trudnică ieșire din ascundere este mai întâi o formă neclară a adâncului, tulburea întrepătrundere a umbrei cu lumina: Spre sânul adâncimei fluide am
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul). Slava-ntrevăzută, vasta strălucire și limpedea lumină sunt imaginile unui nou tărâm, ale unei alte lumi spre care năzuiesc ființările. Împreună, ele alcătuiesc "imaginea senină" (s. n.) a unei distanțe transparente, forma luminoasă a diafanului. Diafanul nu arată ceva decât în transparența inaparentului; el oferă vederii ceea ce în esență nu se arată, făcând vizibil ceea ce este inaparent în ființare. În cazul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care năzuiesc ființările. Împreună, ele alcătuiesc "imaginea senină" (s. n.) a unei distanțe transparente, forma luminoasă a diafanului. Diafanul nu arată ceva decât în transparența inaparentului; el oferă vederii ceea ce în esență nu se arată, făcând vizibil ceea ce este inaparent în ființare. În cazul poemelor barbiene: increatul ce iese din ascundere ca potență a creativității. Ieșire sub forma unei necurmate unduiri a cărei imagine e dubla reflectare a ascunderii și neascunderii, a mișcării spre ființă și a rămânerii în ființarea pură: "oglindă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]