1,925 matches
-
cu seamă în medii neokantiene, de vreun secol și jumătate pre-ia un anumit sens timporizator, adică este constituită printr-o anumită metodă de "coborâre" de la ființă la ființare. Tăria sensului de ființare preeminentă, sub aspect funcțional, nu și ființial, pentru ființarea conștientă, se arată a fi valabilă, deja, în orizont judicativ. Și, cum argumentează filosoful german amintit mai sus, tot ceea ce se află în "lume" se structurează în funcție de Dasein, de "ființarea care noi înșine suntem".220 Dar mai este posibilă preeminența
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ființare preeminentă, sub aspect funcțional, nu și ființial, pentru ființarea conștientă, se arată a fi valabilă, deja, în orizont judicativ. Și, cum argumentează filosoful german amintit mai sus, tot ceea ce se află în "lume" se structurează în funcție de Dasein, de "ființarea care noi înșine suntem".220 Dar mai este posibilă preeminența funcțională a ființării conștiente și în orizont non-judicativ? Până nu va fi construită o probă pentru un răspuns nu poate fi tranșată această problemă; deocamdată, valabilă este, în privința acestei teme
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
arată a fi valabilă, deja, în orizont judicativ. Și, cum argumentează filosoful german amintit mai sus, tot ceea ce se află în "lume" se structurează în funcție de Dasein, de "ființarea care noi înșine suntem".220 Dar mai este posibilă preeminența funcțională a ființării conștiente și în orizont non-judicativ? Până nu va fi construită o probă pentru un răspuns nu poate fi tranșată această problemă; deocamdată, valabilă este, în privința acestei teme, o vorbă a lui Wittgenstein,: "Despre ceea ce nu se poate vorbi, despre aceasta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un răspuns nu poate fi tranșată această problemă; deocamdată, valabilă este, în privința acestei teme, o vorbă a lui Wittgenstein,: "Despre ceea ce nu se poate vorbi, despre aceasta chiar, trebuie să se tacă".221 Oricum, în orizont judicativ, preeminența funcțională a ființării conștiente reprezintă un fapt de certitudine și, în ordinea reconstrucțiilor filosofice, un principiu. Într-o legătură directă cu cele patru întrebări presupuse de tematizarea ființării a cărei reflexivitate temporală are de-a face cu Celălalt, dar mai cu seamă cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre aceasta chiar, trebuie să se tacă".221 Oricum, în orizont judicativ, preeminența funcțională a ființării conștiente reprezintă un fapt de certitudine și, în ordinea reconstrucțiilor filosofice, un principiu. Într-o legătură directă cu cele patru întrebări presupuse de tematizarea ființării a cărei reflexivitate temporală are de-a face cu Celălalt, dar mai cu seamă cu dezvăluirile reducției în privința relațiilor dintre timp, ființă și ființare, în sensul în-ființării, se află tema categoriilor și scenariile care le au ca obiect, dar și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ordinea reconstrucțiilor filosofice, un principiu. Într-o legătură directă cu cele patru întrebări presupuse de tematizarea ființării a cărei reflexivitate temporală are de-a face cu Celălalt, dar mai cu seamă cu dezvăluirile reducției în privința relațiilor dintre timp, ființă și ființare, în sensul în-ființării, se află tema categoriilor și scenariile care le au ca obiect, dar și cele mai bine făcute "ontologii". Aristotel, în Metafizica, propune un veritabil scenariu al în-ființării: ființa în sine trece, prin categorii, în ființare (potrivit Stagiritului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființă și ființare, în sensul în-ființării, se află tema categoriilor și scenariile care le au ca obiect, dar și cele mai bine făcute "ontologii". Aristotel, în Metafizica, propune un veritabil scenariu al în-ființării: ființa în sine trece, prin categorii, în ființare (potrivit Stagiritului, în individual); dar este "rostită" ființa însăși prin câteva sensuri la care se revine continuu, în istoria filosofiei.222 De aceea putem spune că nu este întâmplătoare stabilirea acestui mediator categorial pentru trecerea în cauză. De fapt, judecata
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofiei.222 De aceea putem spune că nu este întâmplătoare stabilirea acestui mediator categorial pentru trecerea în cauză. De fapt, judecata de legitimare și confirmare asupra acestei chestiuni aparține ea însăși orizontului dictaturii judicativului. Dar ființa (în sine) trece în ființare, potrivit altor scenarii filosofice, prin mediere direct temporală, nu categorială, ca la Aristotel: ființa este ea însăși timorizată, adică a-dusă la rangul de ființare; e drept, în acest caz trebuie legitimată și confirmată o ființare privilegiată, care să dobândească
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asupra acestei chestiuni aparține ea însăși orizontului dictaturii judicativului. Dar ființa (în sine) trece în ființare, potrivit altor scenarii filosofice, prin mediere direct temporală, nu categorială, ca la Aristotel: ființa este ea însăși timorizată, adică a-dusă la rangul de ființare; e drept, în acest caz trebuie legitimată și confirmată o ființare privilegiată, care să dobândească de la bun început această condiție de ființare de la ființa însăși nemodalizată categorial; ea dobândește, în fapt, ceva ce ține de ființarea ca atare: timpul. În
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sine) trece în ființare, potrivit altor scenarii filosofice, prin mediere direct temporală, nu categorială, ca la Aristotel: ființa este ea însăși timorizată, adică a-dusă la rangul de ființare; e drept, în acest caz trebuie legitimată și confirmată o ființare privilegiată, care să dobândească de la bun început această condiție de ființare de la ființa însăși nemodalizată categorial; ea dobândește, în fapt, ceva ce ține de ființarea ca atare: timpul. În acest din urmă mod lucrează Heidegger, ființarea privilegiată, care are o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
direct temporală, nu categorială, ca la Aristotel: ființa este ea însăși timorizată, adică a-dusă la rangul de ființare; e drept, în acest caz trebuie legitimată și confirmată o ființare privilegiată, care să dobândească de la bun început această condiție de ființare de la ființa însăși nemodalizată categorial; ea dobândește, în fapt, ceva ce ține de ființarea ca atare: timpul. În acest din urmă mod lucrează Heidegger, ființarea privilegiată, care are o legătură originară cu ființa, fiind astfel singura în stare să dea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dusă la rangul de ființare; e drept, în acest caz trebuie legitimată și confirmată o ființare privilegiată, care să dobândească de la bun început această condiție de ființare de la ființa însăși nemodalizată categorial; ea dobândește, în fapt, ceva ce ține de ființarea ca atare: timpul. În acest din urmă mod lucrează Heidegger, ființarea privilegiată, care are o legătură originară cu ființa, fiind astfel singura în stare să dea seamă de faptul de a fi, este ființarea umană (Desein).223 A fost trecută
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legitimată și confirmată o ființare privilegiată, care să dobândească de la bun început această condiție de ființare de la ființa însăși nemodalizată categorial; ea dobândește, în fapt, ceva ce ține de ființarea ca atare: timpul. În acest din urmă mod lucrează Heidegger, ființarea privilegiată, care are o legătură originară cu ființa, fiind astfel singura în stare să dea seamă de faptul de a fi, este ființarea umană (Desein).223 A fost trecută în nelimitație, în alte scenarii ale în-ființării, prima mijlocire dintre cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în fapt, ceva ce ține de ființarea ca atare: timpul. În acest din urmă mod lucrează Heidegger, ființarea privilegiată, care are o legătură originară cu ființa, fiind astfel singura în stare să dea seamă de faptul de a fi, este ființarea umană (Desein).223 A fost trecută în nelimitație, în alte scenarii ale în-ființării, prima mijlocire dintre cele amintite mai sus, cea categorială, prezentă la Aristotel. Cum? Prin repoziționarea non-ontologică a categoriilor, așa cum se întâmplă la Kant.224 De fapt, este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trecută în nelimitație, în alte scenarii filosofice ale în-ființării, și cea de-a doua mijlocire dintre cele amintite, anume cea direct temporală, cu toate angajamentele sale (firesc, ontologice) prin reorizontalizarea tematică a mijlocirii înseși, adică prin distrugerea polilor, ființa și ființarea, în fapt prin trecerea lor în condiția de elemente ale unei unități originare foarte semnificative "temporal", cum ar fi persoana în antropologia lui Max Scheler sau în "onto-teo-logia" lui Zizioulas sau în cea a lui Yannaras.225 Deloc întâmplător, date
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a lui Yannaras.225 Deloc întâmplător, date fiind regulile stricte ale dictaturii judicativului, tocmai scenariile despre în-ființare, care trec în nelimitație cele două tipuri de mijlociri (categorială și direct temporală) între termenii extremi ai oricărui scenariu ontologic, anume ființa și ființarea, dezvăluie un potențial non-judicativ semnificativ. Dar acesta nu poate fi decât bănuit, acum. 4.10. Cercul reducției judicative Punerea în discuție a fenomenului în-ființării conduce spre primul final dacă îmi este îngăduită o asemenea exprimare reducția judicativă a dictaturii judicativului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Urmând o asemenea linie, pornind de la judecată, socotită, în orizont judicativ, forma fundamentală a gândirii, singura formă, de fapt, care face posibil, susține și arată adevărul, socotit "valoare" esențială pentru cunoaștere, iar cunoașterea, unul dintre scopurile cele mai semnificative pentru ființarea umană veritabil ideal fundamental -, am ajuns și la structura formală a judicativului, aplicând reducția judicativă a judicativului constitutiv. Prin aplicarea reducției, judecata și-a scos la iveală două aspecte: formal și alethic, fiecare fiind alcătuit, la rândul său, din două
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituie), sunt așezate în sensul propriu toate elementele judicative, chiar și timpul. Fiindcă în-ființează (constituie), timpul este agent al în-ființării; și, ca obiect corelativ al actului de a judeca, operator al constituirii judicative. Dar el, totodată, intră în condiție de ființare, devenind ființarea care este timporizată; acest fapt nu ar fi posibil fără o identitate între ceea-ce-este (ființa) și timpul însuși, ceea ce înseamnă că timporizarea adună la sine trei fapte: ființa, timpul însuși și ființarea. Aspectul formal al judecății (ale cărui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așezate în sensul propriu toate elementele judicative, chiar și timpul. Fiindcă în-ființează (constituie), timpul este agent al în-ființării; și, ca obiect corelativ al actului de a judeca, operator al constituirii judicative. Dar el, totodată, intră în condiție de ființare, devenind ființarea care este timporizată; acest fapt nu ar fi posibil fără o identitate între ceea-ce-este (ființa) și timpul însuși, ceea ce înseamnă că timporizarea adună la sine trei fapte: ființa, timpul însuși și ființarea. Aspectul formal al judecății (ale cărui elemente sunt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el, totodată, intră în condiție de ființare, devenind ființarea care este timporizată; acest fapt nu ar fi posibil fără o identitate între ceea-ce-este (ființa) și timpul însuși, ceea ce înseamnă că timporizarea adună la sine trei fapte: ființa, timpul însuși și ființarea. Aspectul formal al judecății (ale cărui elemente sunt subiectul și predicatul), luat temporal, conduce către sensul de "poziție"; de fapt, acest sens este transferat prin distribuire nepărtinitoare (fiind "ceva care se distribuie, fără să se împartă") asupra elementelor aspectului formal
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu prin distribuire nepărtinitoare, ci prin împărțire, celor două elemente, "este" și timpul. Pe baza caracteristicilor și sensurilor transferate de la aspectul alethic luat în unitatea sa, primul element capătă sensul de ființă; pe aceeași bază, elementul secund capătă sensul de ființare. Și această structură semantică, proprie aspectului alethic al judecății (și judicativului) justifică anumite trăsături ale discursului de tipul dictaturii judicativului, cu valabilitate cel puțin pentru istoria filosofiei: a) discursul de tip tezist, legat de unitatea aspectului alethic, ale cărui ținte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din această perspectivă, a sensurilor survenite prin forme discursive non-logic formale, cum sunt maximele înțelepciunii; e) preeminența lui "este" copulativ, dar și angajarea lui "este" existențial în reconstrucții filosofice de tipul ontologiei; poziția dominantă, printre instanțele lui "este" ființa, ființa ființării, ființarea -, a ființării; f) identificarea timpului cu instanțele lui "este" și prefigurarea unei structuri formale valabilă pentru orice "ontologie". Aceste trăsături ale discursului de tip judicativ, legate și de aspectul formal și de cel alethic, constituie "universul" faptelor dictaturii judicativului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
această perspectivă, a sensurilor survenite prin forme discursive non-logic formale, cum sunt maximele înțelepciunii; e) preeminența lui "este" copulativ, dar și angajarea lui "este" existențial în reconstrucții filosofice de tipul ontologiei; poziția dominantă, printre instanțele lui "este" ființa, ființa ființării, ființarea -, a ființării; f) identificarea timpului cu instanțele lui "este" și prefigurarea unei structuri formale valabilă pentru orice "ontologie". Aceste trăsături ale discursului de tip judicativ, legate și de aspectul formal și de cel alethic, constituie "universul" faptelor dictaturii judicativului; este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a sensurilor survenite prin forme discursive non-logic formale, cum sunt maximele înțelepciunii; e) preeminența lui "este" copulativ, dar și angajarea lui "este" existențial în reconstrucții filosofice de tipul ontologiei; poziția dominantă, printre instanțele lui "este" ființa, ființa ființării, ființarea -, a ființării; f) identificarea timpului cu instanțele lui "este" și prefigurarea unei structuri formale valabilă pentru orice "ontologie". Aceste trăsături ale discursului de tip judicativ, legate și de aspectul formal și de cel alethic, constituie "universul" faptelor dictaturii judicativului; este vorba, totuși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
limitat: indicarea, pe temeiul desfășurării unor operații care țin de aceeași structură operațională, a temeiului acestei dictaturi și deschiderea unei perspective din care devine posibilă operarea reducției non-judicative. Modalitățile verbului (ale lui "este"), mai cu seamă ființa și statutul de ființare al timpului, legate de aspectul alethic al judecății, se reduc la timp, pentru că sensurile în cauză sunt posibile doar prin intervenția acestuia în reconstrucția lor. Desigur, ele nu sunt fapte de evidență ale judicativului sau ale discursului; e drept, în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]