1,782 matches
-
de partid, cu o vechime de 3-5 ani în munca operativă, „având deprinderile necesare pentru a sesiza abilitatea și perfidia dușmanului”. De asemenea, toate cadrele ce urma a fi transferate în D.G.I. trebuia să aibă studii superioare (ingineri, economiști, juriști, filologi sau absolvenți ai academiilor militare), să cunoască o limbă străină de circulație internațională sau „să fie capabili să-și însușească limbi străine”. Nici încadrarea de ofițeri de securitate direct din producție, nici selecționarea viitorilor elevi ai școlilor de securitate nu
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ale secolului, nu s-ar putea imagina f? r? prezen? a sa at�ț de acaparatoare. Volumul N. Iorga, prima biografie de anvergur? a savantului, are �n vedere nu numai latura să de istoric, politician, ziarist, critic literar, dramaturg, prozator, poet sau filolog, ci ? i pe aceea de orator, profesor sau, pur ? i simplu, om. Ni se prezint? , �n cele ce urmeaz? , prima versiune �n limba rom�n? , cu o remarcabil? promptitudine dup? aceea �n limba englez? , publicat? acum doi ani, �n 1996, la Centrul de Studii Rom
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Lucrarea lui Iorga contrazicea aceast? afirmă? ie. Lucru care d? de g�ndit dar nu constituie ultimul cuv�nt. S? examin? m dou? argumente contemporane: cel al doctorului Moses Gaster, un evreu rom�n care ? i?a f? cut un nume că filolog �n Marea Britanie, pled�nd cauza evreilor, ? i cel al lui Iorga din perioada �n care era un adversar �nver? unat al acestora. Este interesant faptul c? Moses Gaster, un admirator al lui Eminescu ? i a tot ce era rom�nesc, ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Ion pentru că a fost bătut, Dragomir pentru că a ucis din patimă pentru o femeie, sau Stavrache din patimă pentru o avere. Este perioada din care datează celebra expresie Simt enorm și văz monstruos din bizara schiță Grand Hôtel Victoria Română. Filologul și scriitorul Florin Manolescu remarca: Până la Caragiale, niciun alt scriitor român nu și-a mai pus problema studiului sistematic al dereglării mecanismelor umane. ("Caragiale și Caragiale", Ed. Humanitas, 2002) Lui, dar și lui Eminescu, le cere regizorul Alexa Visarion binecuvântarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Dragoș Galgoțiu regizor Dumitriana Condurache asist. univ. dr. Dumitru Chirilă critic de teatru, redactor Familia Edgar Papu prof. univ. dr. Elena Dulgheru dr. în cinematografie și media, poetă, critic de film Elena Saulea conf univ. dr., membru UCIN Emanuel Vasiliu filolog, regizor de film, drd. în artele spectacolului Eva Sârbu critic de film, redactor Cinema Florica Ichim critic de teatru și film Francesco Gerardi critic de film George Banu critic de teatru, eseist, prof. univ. dr., membru de onoare al Academiei Române
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fără îndoială cel mai apropiat prieten medievist - dacă acest cuvânt are puterea să reprezinte copleșitoarea lui erudiție, care merge mult dincolo de granițele domeniului și pe care o împărtășește întotdeauna cu bucuria și mărinimia unui mare spirit. Alături de acești doi respectați filologi și de profesorul Nicolae Manolescu, cel care a făcut posibilă, datorită personalității sale protectoare, finalizarea cu bine a cercetării mele de doctorat, se numără și profesorul Alexandru-Florin Platon, cunoscutul istoric al mentalităților medievale − cu siguranță cel mai implicat în rațiunile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Kantorowicz - amintesc și suportul dat de cercetările cu caracter juridic ale lui Walter Ulmann −, studiile de antropologie a puterii (instituționale) pentru perioada medievală au fost duse mai departe, cel puțin în Franța, de o întreagă școală de istorici și de filologi coordonați de Bernard Guenée (Le métier d'historien au Moyen Âge, "En guise d'introduction: L'historien par les mots" 1-17). I-aș aminti aici, pentru lucrări similare ca orientare teoretică, și pe Gilbert Dagron, pentru istoria imperiului bizantin; pe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spre diferență de Zumthor, voi situa diferit schema în raport cu totalitatea planurilor (care vor fi patru, nu trei), precum și arhetipul în raport cu mitul (noțiuni încadrate la nivele și în categorii diferite). Acest ultim "reflex" conceptualizant, datorat unuia dintre cei mai importanți medieviști filologi din spațiul francofon, tocmai pentru că mi-a confirmat încadrarea parcursului, mi-a oferit și cel mai sigur punct de plecare. Prima "oglindă" teoretică ar trebui de aceea să provoace în a doua o imagine clară și utilă, la rândul ei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
medievale și-a pierdut astfel bidimensionalitatea "clasică". Înțeleasă acum ca un corp geometric cu nenumărate fațete, a oferit tot atâtea teme, subiecte și posibile "intrări" în spațiile din dosul ecranelor de sticlă. În anii 2000, profesorul Dan-Horia Mazilu, unul dintre filologii "vechiști" de formație cu adevărat academică, a abordat lumea textului medieval tot ca pe un poliedru, al cărui centru absolut ar putea să fie, la o primă vedere, puterea. Interpretările dezvoltate și urmărite minuțios în opera sa științifică din prima
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reprezintă acum − à propos de canoane, manuale și istorii − un capitol trecut în revistă ca o mărturie clasată, vetustă, dar obligatorie. Curiozitatea teoretică se limitează, în câmpul criticii românești, la textul lizibil al modernității, textul vechi rămânând fie în seama filologilor - erudiți care, în general, se citesc mai ales între ei, nemaiavând azi un public larg și interesat −, fie a cercetătorilor veniți dinspre diverse alte specializări și care practică asiduu studiile culturale, singura posibilitate de a deschide interdisciplinar lectura unui text
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
eforturi conștiente, deci cultivate, ale cărturarilor respectivi (cu rare excepții) de a încadra o scriere sau alta într-o formă sau gen (?) "european". O altă încercare majoră, în limitele teoretizării noțiunii de "auctoritate", a fost făcută − în general, tot de către filologi, cei mai buni cititori ai manuscriselor accesibile deocamdată doar lor −, pentru a scoate în avanscenă mecanismul intertextualității, tipic pentru culturile medievale. La care vârstă a lor însă, intertextualitate aplicabilă căror tipuri de scrieri și, mai ales, în ce scop? Răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale jocului. De fapt, abia de aici, de la primele cărți de (falsă) imagologie, publicate la Polirom în jurul anului 2000, a început cu adevărat jocul. Istoria literaturii s-a dovedit a-și fi epuizat resursele. De o istorie a instituțiilor puterii filologul nu se arăta atât de interesat, cu atât mai puțin de istoria ideilor politice. Să fi simțit capcana unei metode-spirale care, de fapt, nu mai ducea nicăieri? Textele însele pesemne că au devenit neinteresante în ce privește caracterul lor unitar (care unitate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și-mi pare că văd acum este metoda de istorie literară − de ce nu?, interesantă și pentru studiile culturale în general - inaugurată în medievistica românească în ultimii lui ani. Proiectul pentru un grup tânăr de medieviști, care să adune laolaltă și filologi, și istorici, și teoreticieni, ar putea începe de la studiul (jocului) deconstructivist; și nu de la canon, ci în ciuda lui. Nu sistemul, nu prescripția, nu clarviziunea, nu privirea atotcuprinzătoare; dimpotrivă, "miopia" trucată ar putea fi cauza declanșatoare, acea vedere de aproape, care
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
trucată ar putea fi cauza declanșatoare, acea vedere de aproape, care te ajută să surprinzi mai ales detaliile din imaginea reflectată pe ciobul oglinzii sparte. O nouă istorie literară a textului medieval românesc poate fi scrisă, tocmai prin dublarea acribiei filologilor pe care îi avem cu spiritul ludic și curios al teoreticienilor. Deliciile etimologiilor pot consona cu ironiile provocatoare ale "moderniștilor", mult mai incitați de căutarea tentaculară și speculativă. Mai mult decât orice, cred că pe "al treilea" istoric Dan-Horia Mazilu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în 1986. Din 1961 a fost colaborator științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Știință din Chișinău. C. a scris mai ales lucrări de teorie literară cu caracter aplicativ-didactic: Elemente de poetică (limbaj, versificație, specii) (1970), Busola filologului cercetător (Scurt îndrumar istorico-filologic) (1981) ș.a. O preocupare aparte a constituit-o studierea versificației „moldovenești”, autorul oferind, într-o carte scrisă în limba rusă (1985), o imagine de ansamblu asupra evoluției versului de la începuturile lui până în perioada contemporană. Interpretările lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
Chișinău, 1970; Versul moldovenesc (de la origini până la 1850), Chișinău, 1970; Sonetul moldovenesc, Chișinău, 1973; Versul moldovenesc în jumătatea a doua a sec. XIX, Chișinău, 1974; Versul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1977; Studii de teorie a literaturii (în colaborare), Chișinău, 1979; Busola filologului cercetător (Scurt îndrumar istorico-filologic), Chișinău, 1981; Moldavskoe stihoslojenie: istoria, teoria, tipologhia [Versificația moldovenească: istoria, teoria, tipologia], Chișinău, 1985; Comunități folclorice moldo-bulgare, Tiraspol, 1995; Poetica lui Eminescu (Poetica genurilor și speciilor literare. Poetica versului), Chișinău, 1996. Ediții: M. Eminescu, Poezie populară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
și importanța ei în conturarea unei anumite optici care a supraviețuit. Este remarcabilă și bogăția și expresivitatea plastică cu care, într-o perioadă de criză medicală națională, a înlocuit, în măsura posibilului, limbajul științific. Ne amintim, în acest sens, afirmația filologului francez contemporan Henri Jacquier: "Puține limbi, dintre acelea ca re fuseseră odată strălucitoare, au fost constrânse de condițiile istorice să ducă o viață nocturnă atât de prelungită ca limba română. Dar aceasta a știut să smulgă istoriei și un câștig
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
interesantă sociologie a cozii ne este prezentată de Dan Lungu, cu efectul ei „pervers”, necunoscut de promotori, de delegitimizare și erodare a puterii. Aceeași temă, de interpretare a semnificațiilor cozii, dar Într-o cheie narativ-autoironică, va fi continuată de tânărul filolog Paul Cernat. Următoarea parte a cărții este dedicată unor evenimente „marcante” ale societății „multilateral dezvoltate”, pe dimensiunea extensiunilor extreme din punct de vedere uman și comunitar. Astfel, fenomenul recluziunii În pușcării și al reeducării este pus Într-o nouă lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Yhwh este zeul suprem al lui Israel și Iuda. Prefer să las nevocalizat aici numele propriu divin, Yhwh, pentru că, probabil, deja începând cu epoca elenistă, el nu a mai fost pronunțat de evrei. Vocalizarea uzuală, Yahweh, este reconstruirea făcută de filologii moderni pe baza argumentelor gramaticale, a mărturiei numelor de persoană care conțin numele divin (de exemplu, Ezechia e vocalizat în ebraică ḥizqiyăhû și în izvoarele asiriene ḫa-za-qi-ia-ú) și, în fine, a transcrierilor în limba greacă transmise de unii autori târzii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
-lea la originea renașterii lingvistice și culturale de care apoi elitele locale s-au folosit pentru a-și justifica proiectul național. Plamenatz amintește aici de cehi care s-au grăbit să folosească în acest scop materiale realizate de folcloriști și filologi germani. În ceea ce-l privește pe Miroslav Hroch, acesta va elabora un calendar de aplicare a acestui mecanism de afirmare a națiunilor tîrzii.252 În prealabil, Hroch amintește că o conștiință națională se dezvoltă în mod inegal, în funcție de grupurile sociale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu demult dintre noi. Cu ei am rămas prieten de atunci, ne făcusem și serviciul militar Împreună. Avusesem la Filologie un grup de prieteni din care mai făcea parte Șerban Stati, ajuns mai tîrziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toată lumea Îl cunoaște, mai Întîi profesor universitar În Olanda, astăzi revenit În țară, foarte activ În mediile culturale și editoriale. După 1948, aproape toți membrii familiei mele trecuseră
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de o astfel de întreprindere și cu o devoțiune exemplară a pregătit pentru tipar douăzeci și șapte de volume în seria Scrieri (1962-1975). S-a petrecut însă una dintre cele mai nefericite întâmplări din istoria editării clasicilor români: acest editor, filolog și textolog experimentat, cum puțini sunt, este împiedicat să ducă până la capăt seria și nu i se permite să alcătuiască ediția critică a operei argheziene. A evocat el însuși, în „Familia”, motivele care l-au împiedicat să finalizeze proiectul. Cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
un impresionism cotidian... Cărțile lui Foucault sunt însoțițe de supratema puterii 7, indiferent cum se intitulează acestea. Din acest considerent, scriitura foucauldiană este și una a unui gânditor politic, la fel cum "opera" lui Nietzsche nu este doar a unui filolog. Nietzsche nu și-a spus niciodată "filosof", deși face parte din seria filosofilor canonici. De aceea, cărțile foucauldiene sunt căutări (de arhivist, de filosof, de istoric) de răspunsuri la întrebări precum: Ce este puterea? Care sunt relațiile de putere și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dezvoltările teologice se combină adesea cu sentințe ale maeștrilor sufi. Cu atat mai greu sunt de încadrat lucrările dispărute, care sunt înserate în această enumerare cronologică. Vom enumeră și noi cele mai importante lucrări care s-au păstrat. • Al-Zamm"m (filolog, m. 337/949), Ištiq"q ’asm"’ All"h. Beneficiază de o foarte bună ediție critică, datorată lui ‘Abd al-Husayn al-Mub"rak, Beirut, 1986. Este un comentariu lexicografic tipic, bazat pe lista lui Sufy"n. Fiecare nume divin constituie un pretext
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dar y" All"h). Divergențele încep când este vorba de etimologie: de la rădăcina ‘LH, WLH, LWH sau de la persoană a III-a masculin a pronumelui personal? În ipoteza că All"h ar veni de la al + il"h, reținută de majoritatea filologilor, este mai puțin interesant pentru noi să vedem cum s-a făcut trecerea de la il"h la All"h; în schimb, originea și semnificația cuvântului il"h, așa cum au fost ele analizate de lexicografii arabi, aduc elemente importante pentru stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]