1,777 matches
-
Ibn Jinnī, pe numele său complet ’ Abu-l-Fatḥ ‘Uṯmăn bin Ğinnī al-Mawșilī (932-1002 d.Hr. / 320-392 H.) (în arabă: أبو الفتح عثمان بن جني الموصلي) este un filolog arab din perioada dinastiei hamdanide (890-1004). Ibn Jinnī s-a născut în anul 932 în Irak la Mosul fiind fiul unei sclave grecoaice care aparținea lui Sulaymăn bin Fahd bin ’Aḥmad al-’Azdī. A avut mai mulți profesori, dintre care
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
Jinnī s-a dedicat în special studierii gramaticii, dovedind un interes major pentru lexic și morfologie. Este văzut ca cea mai mare autoritate în domeniul disciplinei lingvistice "tașrīf" (derivarea); de asemenea, este socotit întemeietorul științei etimologiei ("al-ištiqăq al-’akbar"). Că filolog se considera că a ocupat o poziție de mijloc între cele două faimoase școli de lingvistică arabă de la al-Kūfa și al-Bașra, el aparținând școlii de la Bagdad. Mai mult decât atât, Ibn Jinnī a avut meritul de a aborda filologia dintr-
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
o serie de comentarii la unele scrieri ale maestrului sau al-Fărisī. În plus, este autorul unei lucrări "Al-munșif" ce constituie un comentariu în mai multe volume la "Tașrīf", tratatul despre derivare al lui al-Măzinī. Ibn Jinnī nu a fost doar filolog, ci și om de litere. Pe langă lucrări de fonetica, sintaxa, morfologie și semantica, el a scris și poezii. De la el ne-au rămas de asemenea două comentarii la "Dīwăn"-ul prietenului sau al-Mutanabbī, precum și un comentariu la poezia lui
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
Saadia din Fayum (în arabă: سعيد بن يوسف الفيومي Said bin Yossef al Fayumi) sau RASAG (acronim) (în ebraică:סעדיה גאון n.iulie 882 - 21 mai 942) a fost un rabin evreu egiptean și irakian, cărturar erudit, filozof , poet liturgic, filolog și traducător, conducător al academiei talmudice (ieșiva) din Sura, reprezentant al „geonimilor” evreilor babilonieni. A scris mai ales în limba arabă-evreiască, graiul arab al evreilor din Egiptul și Irakul medieval. s-a remarcat prin cunoașterea adâncă a textelor sacre ale
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
(n. 1946, Parma) este un eseist și editor italian, director al revistei de studii geopolitice Eurasia. Filolog de profesie, el este un specialist în limbile fino-ugrice. S-a alăturat de tânăr mișcării europeniste Jeune Europe conduse de Jean Thiriart în care intrase, de asemenea, și Franco Cardini. Începând din 1973 este președintele asociației Italia-Libia. În acei ani
Claudio Mutti () [Corola-website/Science/337014_a_338343]
-
Silvia Radu () este un manager, jurist și filolog din Republica Moldova. În perioada 2008-2015 a îndeplinit funcția de director a (fosta ). Candidează la funcția de Președinte al Republicii Moldova la alegerile prezidențiale din Republica Moldova, 2016. Silvia Radu s-a născut la 27 februarie 1972 la Hîncești, în familia unui tată
Silvia Radu (manager) () [Corola-website/Science/337017_a_338346]
-
(în ebraică:דן פגיס Dan Paghis, 28 octombrie 1929 Rădăuți - 29 iunie 1986 Ierusalim) a fost un poet israelian de limbă ebraică, originar din Bucovina,România, traducător și filolog, cercetător al poeziei ebraice din Spania medievală. A fost profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim „Lirismul său reținut, de fatură conceptuală, se bucură de prețuire în opinia critică israeliană și în cea din Occident” (Sebastian Costin, 1992) s-a născut
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
continuat cariera academică. Din anul 1976 a devenit membru al corpului didactic al Universității Ebraice ca cercetător al poeziei ebraice din evul mediu iberic, devenind, în cele din urmă, profesor. În timpul anilor de kibuț Pagis a cunoscut pe poeta și filologul Lea Goldberg care i-a devenit mentor și care a dat recomandari pentru publicarea primelor sale volume de versuri. Primele versuri publicate i-au apărut in 1949 în ziarul „Al Hamishmar”. În cursul vieții Pagis a publicat șase volume de
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
Observatorul din Toronto, LitArt. Ionuț Caragea a realizat în 2009 un interviu intitulat "Literatura virtuală și Curentul Generației Google", publicat în volum. În cadrul acestui interviu la care participă cu răspunsuri și opinii critice, alături de autorul cărții, mai mulți poeți și filologi, Ionuț Caragea propune un nou curent literar intitulat " Curentul Generației Google". Un articol despre acest nou trend literar a fost prezentat în cadrul simpozionului cu participare internațională „Lectura - calea spre tărâmurile artei” ( București, 9 aprilie 2011) iar peste un an (11
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
(n. 13 septembrie 1957) este un filolog și politician din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura XX-a (2014-2018), ales pe listele Partidului Liberal Democrat din Moldova. A mai exercitat funcția de deputat în legislatura precedentă, a XIX-a (2010-2014). La alegerile parlamentare din noiembrie 2014
Nae-Simion Pleșca () [Corola-website/Science/334317_a_335646]
-
știință popularizată, agreabile în sine, dar intercalate fără o minimă justificare în firul epic, împrumuturile fățișe din Poe, Verne, Wells”; autorul este considerat „inferior” în ceea ce privește structurarea prozei în comparație cu modelele sale occidentale, de la Edgar Allan Poe la Jules Verne. În opinia filologului Petru Iamandi, „pozitivismul destul de evident” al cărții este compensat de „entuziasm” și „observații amuzante”, dar „lipsa unui conflict autentic [este] neajunsul principal al cărții lui Stahl”. Cronicarul revistei "Viața Romînească" a remarcat cu o oarecare malițiozitate existența unor exprimări glumețe
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Mama, Johanna Winkler, născută Wildholz, era urmașa unei familii din Brodi, din Galiția. Bunicul matern, Josef Wildholz a fost un cunoscut profesor de germană la gimnaziul german din Brodi, iar unul din învățăceii săi a fost Dov Sadan, ulterior însemnat filolog și critic literar israelian. Familia a locuit o vreme, în anii 1930-1932, la Cernăuți, si s-a întors la Putila. După școala elementară la Putila, în 1936 Winkler a fost trimis de părinții săi la rude din Cernăuți, unde a
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
Lajos Kántor (n. 20 septembrie 1890, Dej - d. 19 aprilie 1966, Cluj) a fost un pedagog, filolog și autor de manuale maghiar din România. El este tatăl istoricului literar și publicistului Lajos Kántor. După absolvirea gimnaziului în orașul natal (1910), a urmat studii la Colegiul Eötvös József din cadrul Universității din Budapesta, unde a obținut o diplomă de
Lajos Kántor (filolog) () [Corola-website/Science/335562_a_336891]
-
au parte de suferințe fizice, ca și cum ar fi oameni, fiind bătuți cu nuiaua pe spate în văzul întregului sat precum elevii obraznici în școlile din vremea autorului. Personajele poveștii vorbesc și se comportă precum țăranii moldoveni din vremea lui Creangă. Filologul francez Jean Boutière afirma de altfel că Ivan Turbincă nu este decât un țăran din Moldova. Limbajul popular pitoresc este folosit nu doar de oamenii simpli, ci și de personajele fantastice ale poveștii. Spre exemplu, chiar și Dumnezeu se adresează
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
inclus „Ivan Turbincă” într-un cadru larg de povestiri folclorice din Europa de Est în care Moartea sau "Samodiva" sunt antagoniști. De asemenea, potrivit lui Pamfile, povestea soldatului ce scapă de fatalitate într-un mod similar cu Ivan este prezentă în folclorul ucrainean. Filologul francez Jean Boutière a evidențiat unele asemănări ale acestei povești cu creații populare portugheze („O soldato que foi para a cieo”), maghiare („Szent Péter és a katona”) și ruse („Soldat i smerti”). Descoperirea legăturilor dintre poveștile lui Creangă și literatura
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
totuși capabili să-i păcălească pe diavoli. Povestea a fost descrisă de către influentul critic și istoric literar interbelic George Călinescu ca una din scrierile lui Ion Creangă cu o morală transparentă, adică dovedește în acest caz că „prostul are noroc”. Filologul francez Jean Boutière a evidențiat unele asemănări ale acestei povești cu creații literare din folclorul universal precum „Hans cel norocos” din colecția fraților Grimm, „Les trocs de Jean Baptiste” din "Contes populaires de Lorraine" de Emmanuel Cosquin, basmul bașchir „Ivanco
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
asemenea, „câteva studii foarte documentate cu privire la francmasonerie”. De asemenea, el a participat la crearea Cercurilor catolice de muncitori. Inspirat de opera fraților Grimm, el a dezvoltat o pasiune pentru basmele populare europene. A corespondat cu mai multe specialiști străini, precum filologul Theodor Benfey, și a susținut teoria împărtășită de acesta din urmă că poveștile erau invariabil de origine indiană. Pentru el, „răspândirea s-a făcut în maniera unei inundații regulate, plecând de la un rezervor unic și împingând mereu înainte în toate
Emmanuel Cosquin () [Corola-website/Science/335619_a_336948]
-
(n. 16 noiembrie 1944, Galați) este un filolog român, profesor universitar titular în departamentul de germanistică din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București. De asemenea, este director al Centrului de Cercetare și Excelență „Paul Celan” și al Programului de Masterat „Strategii comunicaționale interculturale - literare și
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
absolve un liceu. În urmare, Gray, bine învățat în limba greacă și latină, a ales medicina ca obiect de studiu. După ce nu a reușit să se califice ca medic, el a lucrat mai întâi (1793) ca asistent al clericului și filologului englez Robert Nares (1753-1829) la editarea jurnalului acestuia conservator „British Critic”, iar în anul 1794 s-a căsătorit, împotriva voinței unchiului său, cu Elizabeth Forfeit (1777-1852). Apoi, de la 1797 până 1800, Gray s-a stabilit ca chimist farmaceutic la Walsall
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
alcătuirea și editarea împreună cu Nicolae Lungu a manualelor școlare de muzică; Pandora (n. 1983, Perlepe - d. 1970, București, măritată cu Nushi Tulliu, doctor în filologie, colecționar de picturi și cărți valoroase); Marica (n. 1896, Perlepe - d. 1982, București, soția academicianului, filolog, folclorist și numismat Pericle Papahagi); Mihail Magiari (n. 1901, Salonic - d. 1983, București) și Constantin (Cociu) Magiari (n. 1907, Salonic - d. 1927, București). În anul 1913, ca urmare a celui de al doilea război balcanic și a anexiunii de către România
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
d. 30 septembrie 1865 la Padua) cunoscut sub acronimul său ebraic Shadal שד "ל, a fost un teolog, filosof și poet evreu italian, care a scris mai ales în limbile ebraică și italiană, exeget al Bibliei ebraice și al Talmudului, filolog, pedagog și traducător, reprezentant al mișcării iluministe evreiești Haskala și unul din cei dintâi reprezentanți ai curentului „științei iudaice” - „Wissenschaft des Judentums” (Hohmat Israel). A activat în timpul dominației austriece în patria sa și a fost unul din principalii profesori ai
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
este scriitor român, contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Pitești. S-a născut pe 16 aprilie 1977 la Pitești, fiind fiul poetului și filologului Mircea Meleșteu. A debutat cu poezie, în data de 8.XII.1998 în „Săgetătorul”- supliment cultural al ziarului „Argeșul” , dar cele mai mari succese le-a cunoscut în proză, pentru care a primit importante premii literare. În studenție a frecventat
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
Noul institut funcționează sub auspiciile viceregelui Egiptului Said Pacha: mai mulți dintre membrii săi sunt foarte importanți, ca botanistul german Georg August Schweinfurth și egiptologii Auguste Mariette și Gaston Maspero. Mai târziu, fac parte Ahmed Kamal, primul egiptolog egiptean și filologul Ahmad Zaki Pasha. Institutul revine la Cairo în 1880, își reia vechiul său nume, Institut d’Égypte, prin decret regal, în 1918 și este plasat direct sub protecția palatului regal. Clădirea "", care data de la începutul secolului al XX-lea și
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
Orientalist din Praga, a participant la crearea ziarului intitulat „Archiv orientální” și a organizat prima expediție cehă - sau mai bine zis cehoslovacă - în Orientul Apropiat. În perioada șederii sale în Viena, Hrozný - care la acel moment se considera mai degrabă filolog - a participant la excavările organizate de Universitatea din Viena în Taanek, Palestina. După crearea Cehoslovaciei și plecarea sa din Viena, Hrozný a primit postul de profesor în Praga, înființând Seminarul de Studii Cuneiforme și Istorie a Orientului Antic și organizând
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
stăpâni anumite forțe considerate oculte. Astfel, magicianul Suren Bose ce realizează un ritual sacru reușește să tulbure percepția temporal-spațială a profanilor aflați în spațiul de acțiune al forțelor pe care le declanșează, făcându-i să asiste la o iluzie. Potrivit filologului și orientalistului Sergiu Al-George, numele soției stăpânului casei, Lila, este o trimitere în metafizica indiană la ideea de iluzie, nu ca o practică magică, ci ca un joc al divinității ce vizează un caracter ambiguu al lumii (existență și nonexistență
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]