5,981 matches
-
, Daniel (pseudonim al lui Ion Tanasă; 7.IV.1953, Târgu Neamț), poet și critic literar. Este fiul Casandrei și al lui Ioan Tanasă, țărani. A absolvit Liceul din Roznov (1976) și cursurile fără frecvență (secția română-franceză) ale Facultății de Filologie din cadrul Universității din București (1983). Între timp a practicat, pe rând, meseriile de operator chimist, laborant, profesor suplinitor, instructor de teatru și metodist, corector, consilier cultural și director al Casei de Editură Panteon din Piatra Neamț (1993-1997). Începând cu 1998 este
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
6.X.1943, Țifești, j. Vrancea), publicist, critic și istoric literar. Este fiul Anicăi (n. Cioarec) și al lui Vasile Coroiu, țăran. Urmează școala generală în comuna natală, apoi Liceul „Unirea” din Focșani, terminat în 1961. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967) și a unui curs postuniversitar de jurnalistică, s-a dedicat presei scrise și vorbite, devenind redactor la Studioul Iași al Radiodifuziunii Române; desfășoară totodată o susținută activitate publicistică, uneori sub pseudonimele C.
COROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286429_a_287758]
-
e fiul său. Urmează școala primară la București, Liceul „Traian” din Turnu Severin (1913-1920) și este student la Universitatea din București (Facultatea de Litere și Filosofie, 1920-1923, și Facultatea de Drept, pe care nu o termină). Își continuă studiile de filologie romanică în Franța (1926-1928), la Sorbona și la École Pratique des Hautes Études. Frecventează cursurile profesorului Abel Lefranc, specialist în literatura renascentistă din secolul al XVI-lea, și ale profesorului Fortunat Strowski. Se înscrisese, la acesta din urmă, cu o
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
lucrat la o gazetă din Bălți, „Pământ sovietic”. Din 1947 a devenit colaborator științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din Republica Moldova, concomitent ținând cursuri de istorie a literaturii române la Universitatea din Chișinău. Doctor în filologie din 1974, C. s-a manifestat ca un cercetător activ al moștenirii literare românești în Republica Moldova, prin monografiile Vasile Alecsandri. Viața și opera (1957), Dimitrie Cantemir - scriitor umanist (1973), Creația lui M. Eminescu în școală (1980). Sub îngrijirea sa au
COROBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286428_a_287757]
-
, Anton (4.V.1940, Tiur, j. Alba - 17.XI.1991, Târgu Mureș), critic și istoric literar. Este fiul Aureliei (n. Berghian) și al lui Augustin Cosma, notar. După clasele elementare și liceale parcurse la Blaj, urmează Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, absolvită în 1963. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la Dumbrăveni, județul Sibiu. Din 1981 a fost redactor la revista „Vatra”. Debutează publicistic în 1969, în „România literară”, iar editorial în 1977, cu Romanul
COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
Andrei (pseudonim al lui Andrei Hoișie; 15.XII.1951, Iași), germanist, comparatist și traducător. Este fiul Silviei și al lui Beno Hoișie, medici. C. urmează cursul secundar la Liceul „C. Negruzzi” din Iași. În 1970 se înscrie la Facultatea de Filologie, secția limba germană-limba și literatura română, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, pe care o va absolvi în 1974. Profesor o vreme la câteva școli ieșene, frecventează în paralel și Facultatea de Istorie, obținând licența în 1979. Un an
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
, Calistrat (pseudonim al lui Costinel Costin; 30.I.1942, Bacău), poet și prozator. Este fiul Emiliei (n. Bălăiță) și al lui Alexandru Costin, subofițer. A studiat filologia la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, între 1960 și 1965. A fost asistent universitar la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș și la acela din Bacău, redactor la cotidianul „Informația Harghitei” și la revista „Ateneu”; este director al Teatrului „G.
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
de activitatea și funcțiile politice, un domeniu de afirmare profesională, în 1990 ajungând șef al Catedrei de literatura română, iar din 1993 până la pensionare (1996), decan, continuând să funcționeze ca profesor consultant. În 1971 a obținut titlul de doctor în filologie. Paralel cu activitatea universitară, între 1952 și 1964 a fost director general în Ministerul Culturii, a condus succesiv (de la vârsta de douăzeci și nouă de ani) Direcția Teatrelor și Instituțiilor Muzicale, Direcția Generală a Editurilor, Studioul Cinematografic București, a fost
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
CORNIȘ-POP, Marcel (14.II.1946, Arad), critic literar, eseist și traducător. Tatăl său, Gheorghe Corniș-Pop, a fost profesor și, în perioada interbelică, editor al revistei „Școala noastră” din Zalău. În 1968 C.-P. a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, cu o lucrare de licență despre poezia lui Robert Frost. În 1968 și în 1971 urmează cursuri postuniversitare la Oxford și Birmingham. Își dă doctoratul în 1979, cu o teză despre romanul simbolic al lui
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
își încropise, se pare, o mică „bibliotecă”, dând astfel, celor doi copii ai săi și primul imbold spre lectură. Între 1951 și 1962, urmează primele patru clase primare, ciclul gimnazial și liceul în localitatea de baștină. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, trece, ca suplinitor, prin Hrip, Călata, Izvorul Crișului, Călățele (1968-1974), Nușeni, Bozieș (1974-1975), pentru a se stabili, în cele din urmă, în ținutul natal, ca profesor titular de limba și literatura română, la un liceu
COTUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286454_a_287783]
-
, Dumitru (6.VI.1939, Sângeri, j. Iași), jurnalist, istoric și critic literar. Este fiul Agafiei (n. Rotaru) și al lui Vasile Coval, țărani. După absolvirea, la Chișinău, a Facultății de Filologie din cadrul Universității de Stat din Moldova (1961), lucrează la cotidianul „Moldova socialistă”. Doctor în filologie, între anii 1986 și 1992 activează ca decan al Facultății de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova, iar din 1989, ca șef al Catedrei
COVAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286459_a_287788]
-
j. Iași), jurnalist, istoric și critic literar. Este fiul Agafiei (n. Rotaru) și al lui Vasile Coval, țărani. După absolvirea, la Chișinău, a Facultății de Filologie din cadrul Universității de Stat din Moldova (1961), lucrează la cotidianul „Moldova socialistă”. Doctor în filologie, între anii 1986 și 1992 activează ca decan al Facultății de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova, iar din 1989, ca șef al Catedrei de teorie și practică a presei la aceeași universitate. C. cercetează îndeosebi fenomenul jurnalistic din
COVAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286459_a_287788]
-
director adjunct de programe la Televiziunea Română (1972-1977), redactor la Teatrul Radiofonic (1977-1985), din nou redactor la Radiodifuziune (din 1985), director al Editurii pentru Turism (1991). Este președintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (din 1990). A obținut doctoratul în filologie cu teza O istorie a literaturii române la microfon (1973). Prin cărțile Manuscrise și voci (1977), Confesiuni sonore (1980) și Scena undelor (1980), C. scoate la lumină din arhiva Radiodifuziunii Române, mai ales din fonoteca ei de aur, pagini literare
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
CREȚU, Vasile Tudor (17.III.1938, Macoviște, j. Caraș-Severin - 5.II.1989, Timișoara), etnolog. Este fiul Anei (n. Grebenceanu) și al lui Arsenie Crețu, țăran. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1967). Lucrează ca reporter la Studioul de Radio Timișoara, ca asistent și apoi ca lector la Catedra de folclor a Universității din Timișoara. Obține titlul de doctor în litere cu lucrarea Ethosul folcloric, sistem deschis (1978
CREŢU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286489_a_287818]
-
, Igor (21.III.1922, Vladimirovka, j.Cahul), traducător. Este fiul Verei (n. Birincov) și al lui Constantin Crețu, intelectuali. A făcut studii la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1945-1951) și la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1957-1958). A fost redactor la revista „Nistru” și consultant la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. După ce debutează cu poezii, se dedică în exclusivitate traducerilor, în
CREŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286490_a_287819]
-
Pindului stabilit în România în 1938, nepot al poetului Zicu A. Araia, și a Taisiei, basarabeancă refugiată dincoace de Prut după invazia sovietică din iunie 1940. C. face școala primară și liceul la București, tot aici urmează și Facultatea de Filologie, luându-și licența în 1971. Este o vreme redactor la „Livres roumains”, apoi la revista aromânilor, „Deșteptarea”. Mai lucrează, ca redactor-șef adjunct, la „Universul cărții”, după care se încadrează redactor-cercetător la Biblioteca Națională. Debutează în „România literară” în 1971
CRAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
acestuia pentru „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale”. Este nevoit să lucreze ca factor poștal (1958), frezor (1959), asistent de farmacie (1963). Datorită relaxării politice din 1964, se poate înscrie din nou la facultate, de această dată la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, pe care o va absolvi în 1969. A fost redactor la Agerpres (1970-1989), redactor-șef la Rompres (1990-1992), director al Editurii F.F. Press (1993-1999). Este membru al Uniunii Ziariștilor din România din 1974
COVACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
al lui Ion Avasilinei; 28.III.1940, Coșula, j. Botoșani - 15.VIII.2003, București), poet și prozator. Este fiul Mariei și al lui Mihai Avasilinei, țărani. După absolvirea Liceului „August Treboniu Laurian” din Botoșani, C. a urmat cursurile Facultății de Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și la Universitatea din București, luându-și licența în 1964. Debutează în „Contemporanul” (1958), iar editorial în 1962, cu volumul Anotimpurile Griviței. Tributară clișeelor ideologice ale epocii, placheta de debut al lui C.
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
și istoric literar. Este fiul Eufrosinei (n. Gociu) și al lui Neculai Crețu, subofițer. Urmează cursurile Școlii generale „Al. I. Cuza” (1948-1955) și ale Liceului „Gheorghe Roșca Codreanu” (1955-1959) din orașul natal. În 1964, la încheierea studiilor la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, este numit aici asistent la Catedra de literatură română. Specializat în literatura română a secolului al XX-lea și în teoria literaturii, a cultivat, didactic și publicistic, abordarea interdisciplinară și fundamentarea teoretică a
CREŢU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
CRĂSNARU, Daniela (14.IV.1950, Craiova), poetă și prozatoare. Este fiica Victoriei (n. Dancău) și a lui Petre Crăsnaru, farmacist. După ce urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova (1965-1969), va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1973). Debutează în revista „Ramuri”, în 1967, iar editorial în 1973. Din 1975 este redactor la Editura Eminescu, iar după 1990, conduce Editura Ion Creangă. Debutul, cu volumul Lumină cât umbră, se desfășoară în cea
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
V.1950, Tohanu Vechi, j. Brașov - 30.I.2007, București), prozator, istoric literar și eseist. Este fiul Mariei Crăciun (n. Letcă), funcționară, și al lui Ștefan Crăciun, inginer. A urmat liceul la Sighișoara și a absolvit în 1973 Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-engleză, cu lucrarea Teoria cazurilor lui John Fillmore. Spiritul de echipă - boală de care, după cum declară singur, scriitorul nu s-a vindecat niciodată - își face simțite simptomele începând de acum: „Până în 1973, la terminarea facultății
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
CRISTEA, Dan (10.XI.1942, București), critic literar. Este fiul Mariei (n. Manea) și al lui Neagu Cristea, funcționar. Învață la Liceul „Gh. Lazăr” din București, absolvindu-l în 1960. Urmează apoi Facultatea de Filologie din București, terminată în 1965. Devine redactor la publicațiile pentru străinătate (1968- 1969), la „Amfiteatru”, „Argeș”, iar între anii 1974 și 1985, la „Luceafărul”. În 1986 se stabilește în SUA, de unde revine în 1991, reluându-și locul în noua redacție
CRISTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286499_a_287828]
-
, Aurelia (16.IX.1934, Bazargic), poetă, traducătoare și editoare. Este fiica unui contabil. A absolvit liceul la Constanța (1951) și timp de un an a lucrat ca reporter. A urmat apoi, până în 1957, Facultatea de Filologie din București și a activat ca redactor, mai întâi la „Gazeta literară”, apoi la Editura pentru Literatură, în cele din urmă la Editura Eminescu, până la pensionare. A debutat cu versuri în revista liceului, „Flori albastre” (1950), iar prima ei carte
BATALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
1936, Stettin, azi Szczecin, Polonia - 26.I.2004, Berlin), traducătoare, editoare și istoric literar german. Este fiica Elisabetei și a lui Karl Mierke. B. face studii medii la Schwerin și Halle, iar între 1956 și 1961, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (limba și literatura română și limbi romanice). În 1971, obține titlul de doctor în filologie magna cum laude, în urma susținerii, la Berlin, a disertației despre metafora în poezia de dragoste a lui M. Eminescu (Die Liebesauffassung
BEHRING. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]
-
a lui Karl Mierke. B. face studii medii la Schwerin și Halle, iar între 1956 și 1961, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (limba și literatura română și limbi romanice). În 1971, obține titlul de doctor în filologie magna cum laude, în urma susținerii, la Berlin, a disertației despre metafora în poezia de dragoste a lui M. Eminescu (Die Liebesauffassung Mihai Eminescus im Spiegel ihrer Bilder und Metaphern). A fost cercetător științific la Institutul Central de Istorie Literară al
BEHRING. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]