5,744 matches
-
septembrie 1887, Blaj) a fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi). Și-a făcut toate studiile la Blaj, cele gimnaziale între (1816-1820), urmate de cele filosofice (1820-1822) și de cele teologice (1822-1825). Între 1825 și 1827 a fost profesor la Gimnaziul din Blaj. În 1828
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
Române" (1866), viitoarea "Academie Română", fiind ales mai târziu vicepreședintele ei. A fost membru al "Societății Germane de Orientalistică".<br> A publicat o foarte lungă serie de studii asupra limbii române și a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român și originea sa romană. Influențat de Școala Ardeleană, a fost unul dintre adepții latinismului și ai ortografiei etimologice, fapt pentru care a propus folosirea predilectă
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
mama, Margarete (n. Dreier). Școala primară a urmat-o la Periam, iar liceul la Sânnicolau Mare. În timpul liceului a publicat primele lucrări în presa de limbă germană din România. Apoi a urmat studiile de anglistică și germanistică la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1971-1975), pe care a absolvit-o în 1975. Din anul 1972, ca student, a fost membru în Partidul Comunist Român. În 1972 a fost cofondator al Aktionsgruppe Banat (Grupul de Acțiune Banat), o grupare a tinerilor
Richard Wagner (scriitor) () [Corola-website/Science/309716_a_311045]
-
Bacani, județul Tutova (1945-1949), continuându-le pe cele elementare și liceale în Bârlad (Școala nr. 4, 1949-1952); Școala Medie Tehnică de Mecanică, 1952-1954; Colegiul Național „Gh. Roșca Codreanu”, 1954-1956, iar cele superioare, la Iași (Universitatea „Al. I. Cuza”, Facultatea de filologie, Secția Limba și literatura română, 1960-1965). I-au fost învățători părinții, iar, dintre profesorii de liceu și universitate, i-a avut ca mentori pe Vasile Dumitrache și Gheorghe Gâlcă, la Bârlad, și Gh. Agavriloaie, Al. Andriescu, Constantin Ciopraga, Al. Husar
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
(n. 28 noiembrie 1957, satul Cornești, raionul Ungheni) este un diplomat și om politic din Republica Moldova. A candidat la alegerile prezidențiale din Republica Moldova (1996). A absolvit cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității de Stat din Chișinău (1982), apoi Facultatea de Drept a aceieași universități (1990). A urmat stagii de pregătire în Rusia (Sankt Petersburg), SUA (Sacramento-1992 și Orlando-1994), Franța (Nice-2000), Elveția (Geneva-2001). A lucrat ca profesoară începând din 1975, inspector
Iuliana Gorea-Costin () [Corola-website/Science/318154_a_319483]
-
Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiești (1960-1965) și apoi la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). A beneficiat de o bursă de specializare la Paris (1974), iar în anul 1981 a obținut titlul de doctor în filologie al Universității din București cu teza "Proza lui Tudor Arghezi", ce a fost constituit baza cărții "Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul", publicată în același an. A lucrat ca redactor (1970-1998) și redactor-șef (1998-2003) la Editura Eminescu din București. A
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
încă îndestulător titlu pentru a concura la o catedră, secundară sau chiar universitară.”" După terminarea Facultății de Litere, Anghel Demetriescu începe activitatea sa didactică și publicistică. Totuși, în 1878 obține prin concurs de la Ministerul Cultelor o bursă de studii de filologie în străinătate, și pleacă la Berlin pentru a-și completa studiile literare și istorice. Dacă studiile în Germania au avut ca rezultat cizelarea modului său de gândire și eliminarea din lucrările sale a unor exagerări care existau în publicațiile sale
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
fără să îți lase în suflet o trăsătură de lumină, cum îți lasă cel din urmă Cicerone din Florența”". La Berlin, Anghel Demetriescu a studiat cu o parte din somitățile vremii: Johannes Vahlen și Adolf Kirchhoff, specialiști în literatura și filologia antică, Theodor Mommsen și Ernst Curtius, specialiști în istoria antică și Heinrich von Treitsche specialist în filozofia istoriei. El a lucrat la o teză de doctorat despre Catullus, pe care trebuia să o susțină cu profesorul Johannes Vahlen, autorul unui
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
Mocanu, cântăreața de operă Svetlana Strezev, privighetoarea sudului, interpreta de muzică populară Maria Sarabaș, conducătorul artistic al formației de muzică populară „Lăutarii” Nicolae Botgros, filologul și pedagogul Ion Osadcenco, Dragoș Vicol prozator de mare talent, romancier și publicist, doctor în filologie, șef de catedră la ULIM, nominalizat Om al Mileniului (Institutul de Biografii din Carolina de nord), Eugeniu Hrișcev - doctor habilitat în științe economice, membru corespondent al Academiei de Științe din Moldova. În prezent, orașul Cahul este un important centru social-economic
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
a fost maestru al ordinului Santiago și una dintre persoanele cele mai influente din epoca sa. A murit din cauza unui cancer, care i-a desfigurat chipul, în 1476. Mama sa a murit pe când poetul era doar un copil. a studiat filologie și artă militară. Unchiul său, Gómez Manrique, a fost de asemenea un bun poet și dramaturg, iar din familia lui Jorge nu lipseau și alți bărbați de Litere sau buni militari. Familia Manrique de Lara, una dintre familiile nobiliare cele
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
predă un curs de "Logică a colectivelor" - nu a fost litografiat. 15 martie - începe să colaboreze la revista "Vestitorii" (redactor: Gh. I. Ciorogaru), cu articolul "Roza vânturilor" (nesemnat; ulterior, titlu de rubrică). În următoarele numere, publică: "Cine face istoria"; "Puțină filologie" (1 aprilie); "Sofisma cea Mare" (12 aprilie; nesemnat);"Ești rumân..." (12 aprilie); "Cum se „construiește" o formă istorică" (28 aprilie). În anul universitar 1936-1937 predă cursul "Probleme de metafizică". ianuarie 1937; stenografiat și dactilografiat în ianuarie 1937 și editat de
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
își semnează deja primele tablouri, reproduceri după peisagisti sicilieni din sec. al XIX-lea sau pictori francezi, ca Jean-François Millet. În timpul adolescenței frecventează și studioul pictorului futurist Pippo Rizzo și cercurile artistice din Palermo. În capitala Siciliei studiază Dreptul și Filologia clasică. În 1931 se mută la Roma și se dedică exclusiv picturii. Participă la prima "Quadrienală" din Roma (1931). Începuturile picturii sale poartă pecetea unui realism impresionist și descriptiv. Influențat inițial de Carlo Levi, este atras de expresionism. În anii
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
filolog. Profesor de Limba și Literatura Română la Universitatea din Florența. A fost bursier al Școlii Române în anii 1933-1935. 4. Teodor Onciulescu (1907-1981), lingvist și filolog. Profesor la Instituto Universitario Orientale di Napoli. Autor al unor importante contribuții de filologie romanică, geografie folclorică și etnografică, precum și al unor studii privind relațiile culturale românoitaliene. 5. Traian Chelariu - Aspecte finaliste și biologice în pozitivismul lui David Hume. Cernăuți, 1937.
Traian Chelariu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3375_a_4700]
-
(* 25 iulie 1864, Șcheii Brașovului - † 1 iunie 1919, București) a fost un lingvist și filolog român, autorul unor studii referitoare la limba documentelor slavo-române și creator al filologiei slavo-române. A absolvit liceul în Brașov și studiile universitare la Școala Superioară din Iași. Licențiat în litere, a studiat limbile slave la Viena, Petersburg și Cracovia. La 20 iunie 1892 a fost numit profesor la Facultatea de Litere a Universității
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
a început să studieze la Universitatea din Jena, unde s-a transformat din poet într-un om de știință. Aceasta a fost dorința tatălui său, care l-a sprijinit financiar pentru a studia acolo. El a urmat cursuri de istorie, filologie, filosofie și științe naturale (a asistat la prelegeri ținute de profesorii Fries, Lorenz Oken, Luden, Eichenstädt), a studiat cărți scrise de Johann Gottfried Herder și Johann Gottlieb Fichte, a urmărit dezvoltarea literaturii și a studiat literatura clasică. În timp ce se afla
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
literară pentru poporul slovac. În timpul Revoluției de la 1848 el s-a ocupat, în principal, cu strângerea de material pentru cărțile sale de istorie veche a slavilor. În 1848 a fost numit director al Bibliotecii Universității din Praga și profesor de filologie slavonă la Universitatea Carolină din Praga, dar a demisionat din postul din urmă în 1849 și a rămas doar șef al bibliotecii universitare. Motivul demisiei sale l-a reprezentat faptul că, în timpul Revoluției din 1848-1849, a participat la Congresul Slav
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
săi. Diomid a avut o copilărie grea. A terminat școala primară în satul natal, apoi a continuat studiile la Liceul "Mihai Eminescu" din Chișinău. După promovarea bacalaureatului, în anul 1930 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie, secția "Filologie Modernă" a Universității Iași. În perioada studenției, de multe ori sâmbăta, mergea pe jos, după mâncare, acasă, la Chirileni. A susținut examenul de licență, în anul 1935 și a rămas asistent al profesorului Ilie Bărbulescu, la catedra de „Limbi Slavice
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
largi "comunități". În secolul XIX, concomitent cu avansul pieței publicațiilor (cărți și ziare) pe fondul lărgirii numărului de indivizi burghezi dornici de a se informa, în Europa (în special în spațiile de limbă germană) s-a dezvoltat o ramură a filologiei cunoscută azi sub numele de lingvistică comparată. Noile descoperiri din acest domeniu, coroborate cu anumite idei ale filozofiei romantice, au avut ca efect faptul că limbile au primit o conotație politică: limba folosită în administrație este luată drept limbă de
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
de familie. Încă din timpul școlii îl legă o prietenie trainică de Theodor Gottlieb von Hippel (1775-1843). Altfel decât colegii săi, care se străduiau conform uzanțelor de atunci să-și însușească o cultură cât mai vastă, frecventând prelegeri de istorie, filologie sau filosofie, Hoffmann se mărgini la studiile de drept. După primul examen de stat el a activat ca referendar la Kaliningrad, locuind încă la bunici și dorind deja să se dedice artei. În 1796 deveni asesor al administrației de stat
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann () [Corola-website/Science/299534_a_300863]
-
-lea (probabil în jurul anului 1525) la cererea umanistului Italian Angelo Colocci. Cele șapte cântece de Martin Codax sunt cuprinse, alături de muzică ( toate înafară de un text), în "Pergaminho Vindel", probabil, un manuscris din secolul al 13-lea, unic în toată filologia romanică. În aceste "cantigas" interlocutorul este aproape întotdeauna o fată, mama ei, prietena fetei sau prietenul ei. Stilistic, ele sunt caracterizate printr-o formă simplă strofică, cu repetiție, variație, și paralelism, și sunt marcate prin utilizarea refrenului (în jur de
Cantiga de amigo () [Corola-website/Science/337061_a_338390]
-
epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia. Neoplatonismul Literatura creștină Istorii literare Studii
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
se reîntoarce în Norvegia, la Stavanger, unde începe să învețe pianul cu Jeanette Mohr. Termină liceul în anul 1906 cu nota maximă la toate materiile, cu excepția matematicii. Se duce în același an la Kristiania să studieze muzica. În paralel studiază filologia, dar întrerupe studiul după un timp pentru a se dedica total studiilor muzicale: armonie, contrapunct și compoziție cu profesorul Catharinus Elling. Își ia examenul de organist în 1909. Elling îl sfătuiește să meargă la Conservatorul din Berlin să-și continue
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]
-
gazeta școlii. În anul 1952 a absolvit școală pedagogica cu eminenta. Face practică în Cojușna, raionul Strășeni. Este pedagog de limbă și literatura română în aceeași localitate. Este admis la Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chișinău, Facultatea de istorie și Filologie. După absolvirea institutului, scrie și publică primele versuri. Pe când face practică în Cojușna, raionul Strășeni, se întâlnește cu viitoarea lui soție, Veronica Modârcă, cu care învață în continuare la Institutul Pedagogic Ion Creangă din Chișinău. Ea devine profesoară de limbă
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
de un nepot de frate (botezat tot Mihai ca să-l pomenească onomastic pe unchiul său, despre care se zvonise că decedase încă din 1957, de tuberculoză pulmonară, în penitenciarul Jilava). Își continuă, din 1967 până în 1969, studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București, prin cursuri fără frecvență, devenind profesor de limbă și literatură română. A lucrat în funcția de contabil la uzina „Vulcan” din București, până în 1969, când se încadrează ca profesor de limbă franceză la Școala Generală Nr.
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
2013, Iași) a fost un folclorist, estetician și etnolog român. S-a născut în satul ieșean Hărpășești în familia agricultorilor Gheorghe și Maria Ursache. A urmat școala primară în satul Hărpășești (1938-1943), Liceul Național din Iași (1945-1951) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1952-1956). A lucrat ca bibliotecar la Biblioteca județeană „Gh. Asachi” din Iași (1956-1958), apoi ca preparator (1958-1960), asistent (1960-1969), lector (1969-1977), conferențiar (1977-1992) și profesor (1992-2001) la Catedra de Literatură română și la
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]