12,882 matches
-
la restaurant! Acum mai am o oră până să mă pregătesc și-mi spun ce-o fi cu noi, să ieșim, așa, din casă - mai e și frig -, ca să ne ducem la restaurant!? Primesc de la Sorin Vieru o carte de filozofie scrisă în doi, concepută ca discuție între cinci personaje. Un cititor ca mine, nu destul de exersat, simte rigoarea însă o descoperă numai parțial. Așa, se creează un spațiu de ezitări și presupuneri care, cum mi s-a întâmplat și cu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
scări de bloc sau în lugubre cafenele labirintice. Așadar, acestor cititori, activi și inteligenți, se adresează cărți precum Lisboa para sempre. Autorul, Mihai Zamfir, născut la București, este moștenitorul unei tradiții nobile a culturii române, aceea care îmbină literatura cu filozofia. După modelul lui Lucian Blaga și Mircea Eliade, Mihai Zamfir dovedește și el o legătură strânsă cu Portugalia în special și cu lumea lusofonă în general (îndeosebi cu Brazilia); în cazul lui, ea este mai profundă decât a precursorilor săi
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
Monciu-Sudinski părăsește România în iulie 1978, la un an după căsătoria cu Dina Niculescu, stabilindu-se la Stockholm, unde va primi azil politic. Înainte de a începe greva foamei, scriitorul primise o invitație de la Angela Graffman (fostă colegă de la Facultatea de Filozofie, emigrată în Suedia), și făcuse o cerere - respinsă - pentru pașaport turistic. După protestul din 15 mai 1978, este rechemat la Direcția Generală de Pașapoarte și, prin metoda deja clasică a autorităților de a împinge în exil opozanții regimului, i se
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
el nu credea că între Dante și Abu-l Ala’ al-Ma’arri (care descrisese cu câteva sute de ani înainte călătoria unui poet prin Infern și Paradis) ar fi putut exista o legătură directă, în mod cert tomismul păstrase amprenta filozofiei arabe, iar Dante era un știutor al acestuia. Și considera probabilă ideea că, datorită lui Brunetto Latini, Dante ar fi cunoscut Liber Scalae, despre ascensiunea la cer a Profetului Muhammad, care circula într-o versiune latină. M-am bucurat deci
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
lașități» să se fi ivit și consolidat cea mai puternică școală interpretativă modernă, cu cei mai serioși poeticieni, structuraliști, hermeneuți, textualiști din această parte a Europei, unde «critica», împovărată cu sarcini noi, s-a simțit obligată să se deschidă și filozofiei, și esteticii, care nu aveau cum să se dezvolte la vedere și la locul potrivit” (pp. 130 - 131). Nu cred că greșesc reproducând, din întreaga carte, tocmai acest paragraf. (Care, după părerea mea, servește de minune interesele unei cronici literare
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
alături de o organizație pregătită pentru această schimbare. Ne puteți prezenta câteva măsuri concrete pe care le-ați adoptat în cadrul Assa Abloy România, ca parte a Sistemului de Management Kaizen? Prima măsură a fost înțelegerea clară, comună și coerentă a principiilor filozofiei KAIZEN (în măsura în care o cultură europeană o poate face) și, în acest sens, aplicarea programului KAO (KAIZEN pentru angajați si organizație) cu sprijinul KAIZEN Institute România. A doua măsură importantă a fost adoptarea unei strategii în care s-au pus bazele
Sucursala din România a unui lider mondial, model pentru filialele din întreaga lume by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50048_a_51373]
-
în 1938 se întîmplă metamorfoza: Celibidache pleacă în Germania, dă examen de admitere la Hochschule für Musik din Berlin, reușește cu brio, și pentru a-și răscumpăra parcă deriziunea vieții pe care o dusese în București, se înscrie concomitent la Filozofie și Matematică, la aceeași Universitate din Berlin, astfel că în 1945, la sfîrșitul războiului, absolvă nu doar studiile muzicale, dar pe deasupra își dă doctoratul în filozofie și matematică. Alăturarea unor discipline, ce rareori se împacă în firea aceluiași om, este
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
răscumpăra parcă deriziunea vieții pe care o dusese în București, se înscrie concomitent la Filozofie și Matematică, la aceeași Universitate din Berlin, astfel că în 1945, la sfîrșitul războiului, absolvă nu doar studiile muzicale, dar pe deasupra își dă doctoratul în filozofie și matematică. Alăturarea unor discipline, ce rareori se împacă în firea aceluiași om, este indiciul cel mai sigur al naturii teoretice a dirijorului. La Celibidache vocația muzicală trece prin intelect, nu doar prin suflet, de aici voința de a înțelege
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
mărturii filtrate de memoria autorului? (și povestite într-un interviu oferit in articulo mortis.) Dar memoria funcționează aleatoriu. Putem crede orbește în ea? Dacă a omis ceva fundamental? În plus, pentru Mircea Ivănescu, pentru care adevărul ajunsese să reprezinte o filozofie a compoziției în toată regula, nu cumva toate poemele se supuneau aceleiași norme a sincerității? (Așa încât a disocia între unele și altele nu e tocmai la îndemână.) Soluția facilă pentru o astfel de discriminare ar fi fost aceea tematică. Din
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
deprovincializării” pariziene la Cioran și Ionesco. Dar și conexiunile pe care le face între Cioran și Caragiale (tatăl și fiul) sau între Cioran și iraționaliștii spanioli ai generației de la ’98 (Ramiro de Maetzu, Miguel de Unamuno...) cu paralele comparatiste de filozofia culturii și considerații briante despre „miturile vinovăției” (Miorița și Don Quijote), fără a mai vorbi de comparațiile cu duct psihanalitic și implicații multiple dintre „pivnița lui Kafka” și „mansarda lui Cioran”. În treacăt fie spus, s-ar putea specula mult și
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
de bravură al cărții, asupra căruia nu pot insista îndeajuns, este cel intitulat Epigonul lui Iov. Gînditorul privat, unde, fără a fi cu totul negată, mult-invocata identitate de „scriitor” a lui Cioran e subordonată celei - definitorii - de „gînditor personal”, ostil filozofiei impersonale de catedră și cabinet. În acest sens, el aparține de fapt și de drept liniei Lichtenberg- Kierkegaard-Nietzsche- Șestov-Gabriel Marcel. Inevitabil, e atins și statutul de „gînditor privat” al lui Nae Ionescu. În chestiunea concepției acestuia despre originalitate și plagiat
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
e atins și statutul de „gînditor privat” al lui Nae Ionescu. În chestiunea concepției acestuia despre originalitate și plagiat, perspectiva autorului clujean e convergentă celei a Martei Petreu. Rămîne, totuși, loc și pentru nuanțe, întrucît „Ca «profitor și șmecher al filozofiei» (formula îi aparține), Nae Ionescu a angajat această generație în aventura lui politică nefastă (...); în schimb, ca gînditor personal, oral, chiar și numai prin simulările sale, el a dezinhibat-o spiritual, impulsionîn- du-i creativitatea îndrăzneață, fără complexe, pe cont
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
e, de bună seamă, cum se naște o revistă, ci cum trăiește ea, pe mai departe. Însă continuitatea, revenind la specificul de care vorbeam, nu e de natură să ne intereseze... Așadar, descoperă Caragiale, avant la lettre și fără multă filozofie, că „vinovat e tot făcutul...”. Temerea permanentă, în schițele și cronicile lui, că e vorba de oameni, că e vorba de societăți de amici, e aceea de naștere grea, după un precedent care ar îndreptăți-o. Mai niciodată nu se
Începuturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4630_a_5955]
-
gîndirii franceze din secolul trecut pe momente (cărțile despre 1900 și 1960 au apărut deja), fie că avem de-a face cu o reinterpretare a structuralismului privit din perspectiva mai largă a întregului secol XX, fie că vorbim despre pătrunderea filozofiei analitice, prin cîteva nume mari precum Jacques Bouveresse, Pascal Engel sau Vincent Descombes, cîmpul intelectual francez este la fel de viu, dar mult mai puțin polarizat ca altădată. În literatură, după epuizarea treptată a așa-zisei Școli de la Minuit, scriitori precum Pierre
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
a integraților cu funcții și mai ales cu notorietate, cea a marginalilor impetuoși, apoi, bașca suita de combinații dintre ei? Un BHL, pe care toată lumea îl înjură, dar de care toată lumea știe, un cerc al Noilor filozifi, care au transformat filozofia în jurnalism, ținînd-o însă în atenția publică, un cerc al noilor literați, post-avangardiști (ca Chevillard) și de masă (ca Amélie Nothomb: ambii semnează rubrici săptămînle în Le Monde des livres), dar și un cerc al „vechilor” (Dominique Fernandez este unul
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
mare parte. Sub unghi filosofic, Schelling e un Fichte fără jargon propriu și fără o idee obsesivă cu rol de cheie interpretativă. E un Hegel în variantă îmblînzită, omenesc în expresie și posedînd destul bun-simț în aprecieri. Numai că în filozofie bunul-simț e un cusur fatal, fiind expresia unei atitudini de conformare la normele în uz, adică tot ce poate fi mai dăunător pentru exigența unei gîndiri piezișe, aflată neapărat în discrepanță față de clișeele modei. Și cum moda e atributul plebei
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
exagerare și poftă calcitrantă, adică imbold de încălcare a normelor. Bunulsimț e forma docilă de supunere la uzanța publică, iar Schelling are uneori observații de bun-simț. Am greși însă văzînd în Schelling un comentator spășit care înnoadă banalități sub paravanul filozofiei de aparat, cînd de fapt el însuși a respins meditația de inspirație romantică a rivalului Friedrich Schlegel (de care îl separa nu atît un diferend de idei, cît un litigiu iscat de fermecătoarea Caroline Schlegel, viitoarea doamnă Schelling), meditație pe
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
Luminița Voina-Răuț Andrés Barba s-a născut la Madrid în 1975. A studiat Filologie Hispanică și Filozofie. A predat la Bowdoin College (SUA), iar în prezent scrie și colaborează la diverse publicații, inclusiv la ziarul „El País”. În 1998 scrie El hueso que más duele (Osul cel mai dureros, Premiul Ramón J. Sender), în 2001 i se
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
găsi un reper fix. În final rămîi cu impresia că epistemologia e un morb drăcesc: un joc al aparențelor menit a provoca perplexități. Despre perplexitățile ivite din analiza noțiunii de adevăr e vorba în cartea lui Simon Blackburn. Profesor de filozofie la Cambridge University, Blackburn a ținut în 2004 opt prelegeri la Universitatea din Glasgow, în cadrul unui proiect sprijinit de Fundația Gifford, al cărei întemeietor, lordul Gifford, spirit teist cu vederi liberale, și-a pus averea în slujba culturii, gest insolit
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
voințe de multe ori de neînțeles care îi domină și îi preface. Cu siguranță ar fi greu de găsit în toată opera lui Hawthorne o nuvelă mai lămuritoare decât aceasta și nici nu cunosc un exemplu mai bun din această filozofie care nouă ni se pare ciudată în încheierile ei numai pentru că noi suntem, cel mai adesea, distrați și superficiali. Gertrude Stein Era în decembrie 1945, după ce mă întorsesem în Europa. M-am dus s-o văd într-o zi cu
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
pot să mă răzbun cârtind despre Îndreptar pătimaș II, pe care tocmai mi l-a cadorisit Alexandra, câtă vreme Cioran însuși l-a executat: „Illisible - débauche ridicule de «poème».” E prima dată când cioranologii noștri își permit să-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul cugetului își pierde prospețimea în apropierea bătrânei Sortiri.” Fiorul dornic de înfiorări... Frunzarele sperării
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
singuratic, Ed. Humanitas 2006, pp.119-122 4Vădirea facultății active și raționale prin dispariția dorințelor senzuale. 5Uciderea imaginației senzuale, pentru viața spirituală. 6Prin folosirea dualului, pare a fi referire la soare și lună; soarele răsărind, unul din simbolurile des folosite în filozofia orientală. 7Cercetarea în lumina ascunsă a inteligibilelor. Oată această înșiruire de „laude aduse animalelor” vădește o bună cunoaștere a textelor indiene de învățătură, dar și a celor creștine, ale „părinților deșertului”. 8Verbul arab safara , a fluiera, denumește ciripitul păsărilor, șuieratul
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
pagini, avem puține portrete - și chiar autoportrete - în Internaționala mea. Genealogiile complexe, reconstituite până la ultima speță, afilierile politice sau instituționale, precum și „accidentele” biografice îl interesează pe Ion Ianoși mai mult decât dramele morale sau opțiunile intelectuale. E surprinzător de puțină filozofie în autobiografia unuia dintre cei mai dedicați profesori de estetică din ultima jumătate de secol. Problematizarea formării intelectuale se rezumă la inventarierea bibliografiilor critice sau a operelor frecventate. Destule pasaje nu reușesc să depășească aspectul unei statistici seci, a cărei
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
postuman, o ființă căreia toată natura, rafinată sau motorizată, avea să-i cânte osanale. Dada s-a născut pe scenă din satiră, dezgust, furie, teroare, materiale improvizate și frânturi de versuri dictate de spirite, în timp ce comunismul venea din cărți de filozofie și economie, din terorism (cu întreaga sa tehnologie în ce privește deghizarea, conspirația și explozibilul făcut în casă) și forme de sorginte bisericească pentru dogma sintetizatoare. Cine a câștigat?” Nu există, deocamdată, răspuns satisfăcător la întrebarea care încheie descrierea atât de corectă
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
ei își trădează tocmai această funciară incompatibilitate. Nu poți cere unui profesor de logică să-ți explice taina sfintei cununii, cum nu-i poți cere unui pozitivist să admită prezența transcendentului. Nepotrivirea e crasă și deznodămîntul e dinainte știut. O filozofie fără virtuți teologice e o scrîșnire amară de paradoxuri cioplite în gol. Căci, fără metafizică, filozofia ajunge o analiză a limbii, adică forma cea mai degradată pe care o poate lua lipsa harului speculativ. Bogdan Mincă se numără printre acei
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]