51,126 matches
-
amîndoi reușind să facă față dificilului duet final. Baș baritonul Berczelly Istvan a fost cu Hagen, într-o formă vocală mult mai bună decît în celelalte opere, dovedind încă o dată talentul interpretării și înțelegerii textului muzical. Spectacolul este măreț prin final, o cădere a Walhalei impresionantă, mai ales prin momentele dramatice speciale: moartea lui Siegfried și marșul funebru. Orchestrea a fost la o înaltă ținută sub baghetă sigură și nuanțata a lui Iurij Simonov, un dirijor wagnerian care a știut să
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
o moarte lentă a tuturor virtuților lor omenești: "pe lînga mării răstigniți au mai fost micii răstigniți, cu micile lor cruci din minuscule boabe de porumb, pe care erau puși să îngenuncheze de dimineață pînă seara (...) Mării răstigniți", continuă autoarea (finalul românului) "erau bătuți, înfometați, omorîți, azvîrliți în gropi comune, în timp ce ei, ceilalți, e adevărat, erau liberi, dar dacă ar fi avut cineva curajul, ori curiozitatea să le desfăca palmele și să smulgă de pe ei zdrențele "pe puncte" le-ar fi
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
debut este una cutremurătoare asupra condiției omului în univers: "după o stâncă/ tăul încrețit de vânt/ conține spațiul", scrie Constantin Severin, pentru că Șerban Codrin să-i replice "pentru-a clatină munții/ arunc măcese-n apă", iar această tensiune este menținută până la final. Cele două poeme au fost publicate inițial în volumul lui Codrin O sărbătoare a felinarelor stinse (Ed. Midas & Ed. A, 1996), Turnul astrologilor purtând titlul Bufnita din turn, alături de O petala pe coardă Sol, scris de Codrin, Valentin Busuioc, Constantin
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
la picioarele duhovnicului meu, înțeleptul părinte Vasile...") Evident, prietenul lui Bobîrcă, ascultînd-o, citează din evanghelia lui Ioan pasajul cu întrebarea lui Iisus "Care dintre voi este fără de păcat să arunce cel dintîi piatră asupra ei". Totul se conciliază tacit și finalul vestește o împăcare dintre dr. Taifun și amantă lui, viitoare soție. Românul e, estetic, un eșec și criticii epocii n-au pregetat să o spună. Pompiliu Constantinescu găsea neizbutita eroina românului iar celelalte personaje perfect artificiale. În Istoria... Călinescu aprecia
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
1998) al lui Horia Pătrașcu, cei cinci muncitori (patru bărbați și o femeie, purtând toți nume biblice - Ion, Luca, Matei, Marcu, Maria), chemați să repare o conductă de gaze în Piață Română. Cei patru evangheliști de circumstanță (care rămân, în final, doar... doi, Luca dovedindu-se a fi securistul, teroristul, întruchipare a diavolului care o pângărește pe Maria, iar Ion fiind lovit de un glonte rătăcit) nu vor reuși să eludeze realitatea de care par rupți. Ei refac, simbolic, apocalipsa pe
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
produc psihopați, ci doar le stimulează creativitatea!" Afirmație caustica prin care scenaristul-regizor-producător-actor-monteur își susține o mai veche opinie conform căreia el perseverează în a face "serii" chiar și atunci cînd pare că a pus punct (vezi Freddy^s Dead: The Final Nightmare, după care faimosul erou cu degete-cutit, Kruger cel născut în 1984 în Coșmarul de pe Strada Elm, revine în bombasticul Wes Craven^s New Nightmare), pentru că "e singura modalitate de a împiedeca Răul să se manifeste în viața reală!" Subiectul
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
va veni nimeni altul decît Gene Hackman într-un rol pereche celui celebru de electronist specializat în supravegheri, înnebunit de proliferarea microfoanelor. Acolada peste 25 de ani nu face decît să potențeze aberația tragicomica la care s-a ajuns. dar finalul remontează prin salutul cordial pe care personajul lui Will Smith îl trimite camerei ascunse din tavan prin care FBI-istul în retragere alias Hackman îi asigură protecție. O salutara virare spre parodie, întotdeauna binevenită. Fiindcă Thomas Mann are dreptate: "Doar
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
să căști (că în Patterns al irlandezei Kirsten Sheridan) sau care te-amuză de-a dreptul (că în Surveiller leș tortues al belgiencei Inès Rabadan). Alteori filmul promite (La Réserve al franțuzoaicei Pascale Breton), dar "demonstrația" durează prea mult și finalul își pierde din forța. Dacă adaug acestora un film din programul italian (Clermont-ul a fost gazda Italiei în ^99), anume Senti amor mio? al Robertei Torre - poate cea mai frenetica joacă formală din Festival -, aș putea conchide că femeile-cineast au
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
mai grea decît toate/ te fac să înveți să trăiești/ fără cîntec/ și începi să iubești neantul/ și farmecul indiferentei? ("Ușor și greu"). Iubirea neantului, farmecul indiferentei sînt premisele construirii abstracțiunilor, ale legăturii dintre tristețe și metafizica; ele duc, în finalul volumului la geometrizarea spațiului poetic: "Din toate florile încep să iasă peste tot/ cercuri și numere/ în care se înscriu petale/ Și reapare întrebarea curioaselor urme de galaxii/ în roua întunericului" ("Primăvară abstractă"). Geometria nu limpezește, ea doar subliniază o
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
care acesta dezvăluie o structură internă, altminteri poate insesizabila, a culturii occidentale. Schmitt mărturisește, pe parcursul volumului, nedumeriri alături de descoperiri, nu doar ale sale personale, ci ale cercetătorilor la modul general: povestiri cu mai multe chei de lectură, sau alteori fără final, inscripțiuni șterse de timp pentru a ne lasă parcă pe veci într-un suspense de policier al istoriei, sensuri lesne de confundat, ambiguități insolvabile. Tot acest cuantum de nedeterminare existent în magma altminteri extrem de bine închegata a cărții are un
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
și Axenti Marfă este nu doar multifuncțional - camera lui Teibele, sinagoga - dar marchează împreună cu muzica lui Vasile Spătărelu și cu luminile pătrunderea în fantastic și revenirea în real. Multe din tablourile de grup zborul eliberator al lui Teibele, copacul din final cu oameni-păsări, cromatică folosită par o expozitie Chagall în continuă mișcare și transformare. Verva inventiva a lui Chagall se întîlnește cu cea a lui Hausvater în tablouri vii și vivante, ciudate și provocatoare, în același timp. Ce este acest spectacol
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
nostalgie. Însă Jankélévitch nici nu avea nevoie să spună, explicit, mai multe pe această temă, pentru ca întreg volumul e infuzat de o teorie crescîndă a nostalgiei, subcutanata în toate aforismele și speculațiile despre ireversibil și irevocabil. Cele cîteva pagini din final nu fac decît să rezume această teorie. După știința mea (justificată de un interes propriu, pe care l-am pus în slujba unei oarece investigații), Jankélévitch este între puținii, foarte puținii, autori ai unei teorii despre nostalgie. De altfel, termenul
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
decât amenințarea maghiară: trăise la Pesta, profesorii care ar fi trebuit să slujească limba maghiară trădau maghiară în folosul germanei. Pesta era sub ocupație. Așa că "românii sub ocupație" nu erau altfel decât maghiarii siliți să-și asculte pedagogii germanofili. Către finalul "studiilor" Slavici ajunge la concluzii surprinzătoare pentru Junimea, dar și pentru timpurile ce vor veni: "Pentru germani însă este firească pătrunderea în Orient și nimicirea maghiarilor și românilor... Un rezultat este sigur: pentru români râul vine din Apus, deocamdată maghiarii
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
greaua misiune a povestirii. Naratorii din toate cele trei cărți sînt oameni obișnuiți, lucru foarte important: ei mijlocesc glisarea de la realitate la imaginar, dînd glas propriilor lor nedumeriri, lamentîndu-si neputința, avertizînd precaut asupra felului în care au reconstituit evenimentele. În final abia își deconspira complotul la fabulație, ori se demască drept fapturi la fel de bizare ori neobișnuite că și protagoniștii povestirilor lor. Sau cel puțin așa procedează călugărita din Cavalerul inexistent, naratoarea care e de fapt și personaj, o războinica îndrăgostită de
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
de cea bună pentru a o seduce și păcăli să consimtă. Dar față pricepe trucul, si pentru a se feri de păcăleală accepta căsătoria direct cu Cel Rău. Desigur, deznodămîntul nu e doar același, uniunea celor doi, ci chiar clasicul final de basm: sacrificiul ei, în cele din urmă, va duce la anihilarea Celui Rău și triumful Celui Bun. Important mi se pare însă altceva: felul în care o lume fantastică și una realistă se întîlnesc în românele lui Calvino și
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
simplu simptom de balcanism politic, rezolvabil în cele din urmă, poate fi privită de un observator care nu poate lua acest simptom drept un șperaclu al crizelor politice de tot felul, ca o situatie primejdioasa pentru stabilitatea guvernului și, în final, a României.
Microscopul si ocheanul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18094_a_19419]
-
dori", care e esența iubirii, trebuie să rămînă, în tradiția occidentală cel putin, în chip fundamental opus lui "a putea". Poate de aici provine proastă reputație literară a căsătoriei, care dacă nu apare ca destinație dincolo de care eroii dispar, ca final fericit în comedii, cu siguranta e pretext de parodiere, privită fiind cu ochii cinici ai celui care o plasează în imediata vecinătate a adulterului, a minciunii și desfrîului. Nu e ușor să pledezi, împotriva unei tradiții stăpînite de Romeo, Julieta
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
nu poate fi altfel decît efemera, iubirea e, la rîndu-i, din naștere supusă destrămării. Odată consumat acel coup-de-foudre, care de fapt nici nu poate presupune consumare dată fiind plasarea lui în imediat, îndrăgostiții nu fac decît să se îndrepte spre final, spre dizolvarea cuplului. Don Juan-ul, seducătorul, este cel ce știe prea bine acest lucru, cel ce căuta soluția efemerității iubirii în multiplicarea la infinit a momentului inițial. Aceasta este estetică seducătorului, o proiecție în infinit a momentanului, a idealului care
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
prezintă invențiunea. Legătură nu e, evident, întîmplătoare. Eroul lui Hamsun nu e, însă, un Pygmalion, pentru că el nu e decît un inventator de duzină, mai degrabă un comis-voiajor de instrumente ciudate. Cînd "inventatorul" intra în criză de inspirație, ca în finalul românului, asta se întîmplă pentru că mașinăria s-a stricat și el nu are răbdarea de a repune laolaltă piesele. Atunci el e totodată și un îndrăgostit plictisit, neurastenic, lipsit nu doar de obiectul dorinței lui, ci epuizat de dorință însăși
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
se întrebe în ce măsură felul în care ziarul condus de el a relatat evenimentele nu a însemnat o justificare pentru Miron Cozma. * Scandalul de la Bancorex a însemnat un serios moment de profesionalism pentru cotidianele centrale. Fiindcă pînă să se ajungă la finalul cunoscut, CURENTUL a titrat mai devreme că și-a dat demisia președintele acestei bănci, Vlad Soare, și tot așa a anunțat și Cotidianul, în vreme ce EVENIMENTUL ZILEI i-a mai dat o șansă președintelui Bancorex. Faptul că o asemenea știre apare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
-si pe drum de ea, luase dintele unui câine mort. Dar repetându-si mereu că duce dintele sfanțului, ajunse în sat cu unădinte strălucitor că aurulă ). Problema rămâne fără răspuns, aderarea lui Sapiens la creștinism fiind doar de fațadă. Acest final face din el un fel de "Romulus cel Mare" al lui Dărenmatt - care se îndeletnicește însă cu meditații asupra lumii înconjurătoare. Meditații care abundă în trimiteri la clasicii latini; intertextualismul da, pe alocuri, un plus de autenticitate scrierilor. APROPIERI se
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
ale celor cinci decenii scurse de la finele ultimei conflagrații mondiale. Informații de ordin ortografic și fonetic au darul edificării oricărui cititor care s-ar întreba, descumpănit, cum Dumnezeu se va fi pronunțând un cuvant precum "Costică" sau "Tepeneag", iar notele de final îl orientează pe același cititor în geografia, obiceiurile și momentele din istorie la care povestirile trimit direct sau doar aluziv. La nivelul conținutului, materialul antologiei este dispus pe considerente de ordin tematic. În linia "tradiției rurale" se înscriu, în opinia
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
de un narator atît de neobișnuit că în cazul volumului Dispariția orașului Iași ("Institutul European", Iași, 1998) semnat de tînărul prozator Cătălin Mihuleac. Dispariția orașului Iași este povestita de "copilăria complexata a lui Boris", care dă și cîteva explicații către finalul cărții spre mai bună înțelegere a narațiunii datorată cititorului (ce a așteptat pagina cu pagina dezvăluirea misterioasei identități a naratorului): "Numai de mine, prima lui copilărie, nu reușise să se descotorosească. O copilărie pe care, daca as proiecta-o pe
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
teza revoluției atotizbăvitoare, prin formule ce s-ar cuveni antologate. Puține propoziții de critică a comunismului atît de pline de miez și de constrîngătoare expresiv găsim în literele românești. Glumind, am putea afirmă că poetul și-a ispășit păcatul compromisului final cu anticipație. Artificialitatea programului comunist, primejdia utopiei, calchiate după paradigmă religiei, sterilitatea deopotrivă estetică și morală a doctrinei apar denunțate în trăsături a caror incisivitate e grăitoare azi, nu mai puțin decît la începutul anilor '30, cînd au fost înscrise
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
bătrînului preot Porumbescu era, din plin, înzestrat cu simțul detaliului, cu aplecare spre descrierea ospețelor. Avea har de prozator și, dacă ar fi stăruit, putea scrie excelent proză de atmosferă. Și, în sfîrșit, să-mi fie îngăduit să citez, în final, o splendidă scrisoare, din octombrie 1893, către ginerele său, soțul iubitei Mariorica: "Iubite Dumitrache! Chiar bătu orariul meu 12 noaptea. Eu adormisem și mă trezii prin vis. Venii la ma D-na Nina Cionca a descoperit acest fond epistolar și
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]