29,920 matches
-
tehnica lui romanescă a fost printre primele care au dat de bănuit că narațiunea se pregătea să treacă de la incident la psihologie. Scurtele lui schițe (pregătiri ale viitoarelor personaje din romane) ne arată clar că experimenta fluxul conștiinței. Până spre finele veacului al XIX-lea, scriitorii se plictisiseră să tot aștepte ce se va întâmpla în final și își căutau deja o nouă direcție, fie că scriau încă picaresc ori jonglau cu alte abordări narative. Viitorul pierdea teren în economia romanului
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
deapănă sub nas o colecție de probleme care și-au pierdut interesul științific, dovadă că acum sunt livrate publicului în forma lesnicioasă a adevărurilor rumegate. Aici o analogie, dincolo un exemplu intuitiv, apoi o anecdotă menită a înlătura crisparea, în fine o vorbă de duh din partea vreunui fizician, și gata: ambalajul înțelegerii ușoare e confecționat. Potrivit acestei logici, un cititor deschizînd o astfel de carte, chiar dacă nu are nici un dram de pregătire în domeniu, va înțelege totul de la sfîrșit la început
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
problematicilor ședințelor de tot felul, erau specifice climatului redacțional foarte relaxat de la "Viața studențească". Apoi, aceste texte permit o trecere în revistă (fie și în cheie parodică) a procedeelor tehnice specifice postmodernismului românesc din faza de început (perioada textualistă). În fine, recitite astăzi, textele din O sută de ani de zile la Porțile Orientului, Epopeea spațială 2084 sau Planeta Mediocrilor pot fi interpretate ca momente ale rezistenței anticomuniste din perioada finală a dictaturii. Sarcasmul coroziv al acestor texte poate fi pus
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
cu ușurință în tiparul pe care Jacques Byck l-a numit, cu decenii în urmă, "dezagreabilul ca mijloc de întărire". A folosi termeni negativi pentru intensificare (teribil de frumos, groaznic de bun etc.) e, probabil, un fenomen lingvistic universal. În fine, pentru că tot veni vorba de reclamele pentru produsele cosmetice, cred că ar trebui remarcată și o particularitate care nu mai aparține traducerii, ci chiar originalelor: o stranie tendință actuală de a concretiza metaforele, de a transforma efectul poetic în mitologie
Îmbunătățiri dramatice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8580_a_9905]
-
capacității ei de invenție. Categoric, arta literară, poezia cu deosebire, e un act de profundă intimitate, cu "destin interior", precizează Nichita, însă ea se oferă lumii și, de aceea, se supune estimării mai ales prin oglinda cititorului avertizat/profesionist. În fine, critica literară, conclude Nichita, este "un act de intelectualitate și de recepție", judecă valorile și, din acest motiv, trebuie să aibă "un profund calm al valorilor": "critica nu e o stare de nervi, ci o aură semantică. De aceea ea
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
antipodul celui hispanic (o comparație între fado și flamenco e elocventă în acest sens). Cine își închipuie însă că s'ar putea refugia aici, spre a scăpa de amenințările Big Brother-ului globalist, se livrează benevol decepțiilor. Avui această revelație către finele anului trecut: conduceam o mașină pe autostrada spre Porto și, grăbit de obligații profesionale, depășeam pe alocuri viteza maximă admisă. Abia pe la jumătatea voiajului am obsevat că, la intervale nu prea mari, pe margine erau instalați stâlpi subțiratici din metal
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
profesorul univ. dr. Peter Wunderli (Düsseldorf), membru în comisia de acordare a premiului, "un reprezentant tipic al etnografiei comparate, care, contrar multor colegi de ai săi din spațiul balcanic, a înțeles să evite primejdiile unor perspective naționalist-șovine de falsificare", în fine, dar nu în ultimul rând, fiindcă "se arată tot mai evident profunda înrudire a gândirii lui Vrabie cu cea a lui Herder, a fraților Grimm și a urmașilor lor direcți", că în acest sens s-a arătat "un reprezentant ideal
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
tânjire misterioasă" (p. 109), "smocuri de clarobscur atârnând peste sfială", "tufăriș de închipuiri și fierbințeli mereu suspendate" (p. 109), "singurătatea este o formă de năprăsnicie" (p. 113), "o spumă de gânduri și tânjiri și reacții" (p. 114). Și aici, în fine, lista de monstruozități se încheie. Am ajuns la Postbărbați. Rizibilă, literalmente, în tentativele ei de fantasmare, cu o "lenjerie spirituală" ce fâlfâie la comandă, dar nu prea ademenitor, autoarea se dovedește ceva mai credibilă artistic în secțiunea aceasta de portrete
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
peste explicații. Peste performanțele acestui telescop de poveste, cu oglinda lui uriașă. Se trecu și de bariera unde nu mai există praf (decât stelar). Unde nici un fel de impuritate nu alterează viziunea. Totul fiind perfect... Dar mai este ceva. în fine... Să ne oprim la ceva de neînchipuit. Aflasem, mai de mult, ce sunt găurile negre. Stelele care se surpă, se prăbușesc în ele însele, pierzându-și greutatea, căpătând forma unei portocale, cu o pondere colosală. E vorba de materia neagră
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
de l'Aubépine. ș...ț Dl de l'Aubépine își petrece vara pregătindu-se de vizita la Victor Hugo, fără să știe dacă acesta îi va confirma datele pe care i le propusese. Surprinzătoare o asemenea încredere în viitor. În fine, unele trăzneli au și ele partea lor bună. Asta a devenit fraza pe care și-o tot repetă Lambert ca să se liniștească: tot e mai bine decât să faci fetele să urle alergând după ele cu briciul. Cel puțin, nu
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
și ale mele. Dl de l'Aubépine repetă la nesfârșit această din urmă frază. Vă închipuiți, datele mele vor fi și ale lui Victor Hugo. E ceva, nimeni nu a mai trăit un asemenea moment la castel. Se îmbrățișează, în fine, dl de l'Aubépine îl îmbrățișează pe Duplessis. Vrea să-l oprească la masă, evenimentul trebuie sărbătorit. Atunci, după cafea și lichior, a scos Duplessis din cabrioletă instrumentul acela ciudat, ca un cub mare din lemn. Îl găsise în Anglia
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Cinicii. Un om ca dumneata ar trebui totuși să-i cunoască, erau comparați cu niște câini... Trăiască câinii, Lambert... Și moarte castelelor... Văd în locul lor un uriaș adăpost pentru oameni, scăpat de toată morala noastră... Lambert, Lambert, vei fi... În fine înțeleg lumea... Mă simțeam timorat de câinii dumitale, nu pricepusem nimic... Vom fi cu toții câini, în lumea asta care va veni, Lambert... Trăiască câinoșenia... Trăiască Victor Hugo... Sunt mare... mare... O vreme o ține tot așa, din ce în ce mai puțin clar. Lambert
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
l'Aubépine spune că va dormi cu ei, că de-acum înainte va mânca și el carne crudă. Dacă ei îl vor considera demn de a fi primit printre ei... Mare... Liber... Scăpat de tot și de oameni... Fericit..., în fine fericit... Nici o teamă... Cu toții niște timorați, cu excepția lui și a lui Victor Hugo... Ce frumos, ce frumos... Se oprește dintr-o dată, se clatină, un soi de oboseală pe care nu o poate stăpâni. Se ține de bariera adăpostului, se lovește
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
tîrzii, a rafinamentelor decadente. Comentariul, ceremonialul, tot ce ține de un anume baroc, de o ritualizare care lasă deoparte individul, acoperindu-l cu ștrasurile culturii, sînt forme ale atodetiei, pe care Noica o urmărește la marii idealiști ai filosofiei. În fine, achatolia e boala civilizației, o formă de-a nega generalul, de-a-l îmbucăți și disciplina, care duce și la oboseală, și la progres. Achatolia poate fi o virtute, prin puterea ei de-a pune ordine, de-a statornici o etichetă
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
de la Operă. Apoi cei patru dansatori, Florin Tănase, Istvan Teglaș, Daniel Dobre și Andrei Ciobanu, care, fiecare într-un fel propriu, au adus în scenă un parfum de dans al străzii, dar cu măsură și în mod inspirat. Și, în fine, toate dansatoarele, Monica Ștraț, Diana Ferencz, Sorina Tiron, Violeta Dumitrașcu, Diana Petrache și Teodora Ghinea, care și-au însușit integral stilul coregrafului, făcând un salt remarcabil către zona dansului contemporan. Monica Ștraț a avut și un foarte bun duet, împreună cu
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
Antiohia, Sf. Ambrozie). 6. După zelul pentru cauza lui Hristos . 7. După apărarea Bisericii cu orice risc". Păstrez o scumpă amintire convorbirilor telefonice cu N. Steinhardt, unica noastră cale de comu-nicare, căci n-am stat de vorbă niciodată nemijlocit. La finele anului 1984 și la începutul celui următor, tatăl meu era grav bolnav. N. Steinhardt, care m-a rugat să întreb de "părintele Nicolae", atunci cînd îl caut la telefonul Mînăstirii Rohia, mă îmbărbăta vorbindu-mi între altele de propriile sale
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
fanfaronadă. Un scriitor vrea , între altele, să-i fac o relație cu o editură. Mă caută la telefon dar nu mă găsește acasă, drept care îl caut eu de mai multe ori, constatînd că telefonul d-sale e ocupat. Cînd în fine se eliberează, îmi răspunde cu condescendență că, fiind ora la care trebuie să ia masa, nu putem sta de vorbă. A doua zi dimineață, mă sună pentru a-mi rememora doleanța d-sale, conținută într-o unică frază: "vorbește cu
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
lunii mai încoace, lumea ozeniștilor e în sărbătoare: Vaticanul a recunoscut existența extratereștrilor! Emisiunile TV celebrează generos evenimentul, specialiștii domeniului se întrec în comentarii entuziaste, se îmbrățișează și se felicită între ei cu o vervă de zile mari. Iată, în fine, că și Vaticanul... Te pui cu Vaticanul?... Astronomul Vaticanului... De bună seamă, n-a vorbit unul ca el fără aprobarea directă a Papei! Nimeni nu va cuteza de acum încolo să mai nege existența extratereștrilor. Pe nimeni nu-l va
Morsa și ornitorincul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8385_a_9710]
-
era absolut necesară: pentru prima oară, după 50 de ani, putea fi auzită Cantata Gurre-Lieder de Arnold Schönberg, în versiunea Corului și Orchestrei Filarmonicii bucureștene, sub bagheta lui Leo Hussain - înlocuitorul de ultim moment al lui Bertrand de Billy! În fine, la 22,30 urma să te instalezi confortabil, în fotolii, sau...studențește, pe scările Ateneului Român, ca să savurezi până târziu, după miezul nopții, povestea lui Orfeu și a Euridicei, ascultând drama muzicală L´Orfeo, de Claudio Monteverdi, în viziunea ansamblului
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
pe deplin înțeleasă abia de generațiile viitorului, nu ne rămâne decât să sperăm că Festivalul va continua să existe, cu aceeași ritmicitate și sub aceleași asupicii binevoitoare. Și poate că, într-o eră nu prea îndepărtată, Muzica va reuși, în fine!, grație personalității emblematice, profund umaniste și pacifiste a lui George Enescu (”sunt un pacifist convins”, declara el), ”să stingă urile, să potolească patimile și să apropie inimile într-o caldă înfrățire.”
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
că o vor trimite în țară în vederea unei noi expoziții. Și o duceau cu vorba de vreo două-trei săptămâni, în vreme ce slabele ei economii se duceau pe hotel și restaurant. 4 aprilie Telefon de la L. Se pare c-a găsit, în fine, un job interesant: scenografia la un spectacol regizat de un român (de care n-am auzit) pentru teatrul Lucernaire. Încă nu e sigur, dar e optimistă. O întreb de Magdalena, cum s-a întâmplat. Nu stie mai nimic. Doar cele
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
lui George Enescu). Dar mai ales, i-am fost confident la durerea interzicerii operei Oedipe de către oficialii comuniști după premiera din 1958, când am luptat - alături de colegul Micu Brediceanu - la reluarea în repertoriul primei noastre scene a acestei capodopere. În fine, de câte ori urc pe scena Ateneului Român, îmi revin în minte acele recitaluri ciudate ale pianistului Constantin Silveștri, care în partea a doua a programului invită publicul să-l provoace la inegalabilele sale improvizații à la Chopin , à la Liszt, à
Constantin Silvestri Un secol de nemurire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83953_a_85278]
-
o bere în mână, asta chiar nu a contat. Nu a contat pentru că cine a trebuit să-i asculte erau acolo: melomani cultivați, profesori, muzicologi, critici, impresari, de aici sau din lume. Și aplaudau, se entuziasmau, lăcrimau, se emoționau, în fine, trăiau momentul. Nu a contat nici căldura sau frigul, ploaia sau vântul ce făcea să danseze, de fapt chiar să zboare de-a dreptul partiturile sau stimele, pentru că cine a trebuit să-i asculte erau acolo și i-au admirat
Frumuse?ea ?nceputului by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84002_a_85327]
-
patria și să voteze cu români la concursuri internaționale ridicole de cântat. Dacă n-ai votat cu... Ouatu ar trebui să ți se ridice cetățenia. Iar despre perfizii ăia de moldoveni nici n-avem cuvinte! Zic c-a venit, în fine, momentul să le declarăm război. Am ascultat melodia cântărețului nostru cu nume predestinat: Cezar Oautu. Am ascultat-o și am râs de mi-a ieșit lapte pe nas când a început să se pițigăiască. Nimeni nu o să asculte melodia asta
Votul, eterna poveste... by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/83973_a_85298]
-
pentru că în 2012 am luat hotărârea să cânt din nou, am și făcut o formație care s-a numit „Ordean”, am început să revin în muzică și în calitate de chitarist, nu doar de compozitor. Totul s-a încununat, la finele anului, cu revenirea alături de foști colegi în trupa care se numește PACT by Leo Iorga & Adi Ordean. Am făcut împreuna cu ei acest PACT, aceasta înțelegere, această trupă. Pe de altă parte, anul 2012 a însemnat crearea multor piese, pentru că
Ancheta jurnalistică by Adi Ordean () [Corola-journal/Journalistic/84021_a_85346]