6,379 matches
-
S-a rătăcit spre primăvară! Loviți de umbra lui brumar Se dezgolesc toți trandafirii, Își pun petalele-n ierbar, Cuminți, respectă legea firii! Doar un cireș e plin cu flori! S-a rătăcit spre primăvară! E nins de viață și fiori, A înflorit a doua oară! O pată albă în livadă Apare acum coroana lui! Aleargă lumea să îl vadă! E pom cu flori, e pom haihui! O toamnă lungă prevestește! Nici el nu știe, ce-i cu el! Și totuși
S-A RĂTĂCIT SPRE PRIMĂVARĂ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349374_a_350703]
-
cale de îmbogățire fără prea mult efort, vânzând iluzii deșarte ( orbilor și credulilor) - drept „o salvare pentru omenire”... Indiferent de tema abordată, de îndoielile și neliniștile ce-l curtează “în amurgiri”, dincolo de “dureri și rugăciuni”, poetul se lasă sedus de fiorul cosmic al elementelor. “Îmi e ființa / o minune/ și-așa minune / curg încet /spre începutul lumii, / al vieții și al morții./ „Ochii muritori” mai cred în minune, în faptul că nu totul se transformă în pământ sterp, negru, îmbibat de
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
de groază...” La auzul acestor cuvinte, Merlin a tresărit, m-a privit cu ochii tulburi, apoi s-a întors și a luat-o, încet, pe albia râului în sus, spre Cornet. Pe mine, nu știu de ce, m-a străbătut un fior. Dar mi-am revenit iute și, până să ajung acasă, uitasem totul. Când chipul răvășit al vraciului îmi revenea în minte, îl alungam în grabă, zicându-mi: „Ei, bine c-am scăpat de el. Mă înnebunise cu însurătoarea lui. Acum
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
niște umbre ce se strecoară pe lângă trunchiurile copacilor sau fâlfâie cu aripile întunecate prin tufișuri. Din când în când se aude câte o bufniță căreia îi răspunde din depărtări cântecul huhurezului. Dintr-un copac alăturat spintecă semiobscuritatea țipătul cucuvelei. Un fior trece prin inimile tinerelor fete care se ghemuiesc tăcute, dar înspăimântate, lângă trupurile bărbaților. Ei le simt răsuflarea sacadată de spaimă și le încurajează că totul se va termina cu bine. Din moși strămoși se transmisese legenda blestemului ca nici un
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
de-adîncă încît nici ploile n-o pot îndestula Izvoare stau ascunse sub o stîncă, de tăceri și de cuvinte, doldora Toate se vor așeza la locul lor cînd n-o să mai avem regrete Nu va mai fi în noi niciun fior și nimeni nu va trebui s-aștepte Cît setea dintre noi e-așa cum este și cerul ne privește din înalt Printre rînduri nimeni nu citește, nici cît e albastrul de cobalt Însetați vom sta între morminte pînă cînd ploile
SETEA DIN NOI de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349767_a_351096]
-
stau în aer suspendate parcă / în vânt îmi răvășește gândul plin, / de toamne ce au mai trecut odată” (Liliana Petcu - „Copacul”) Timpul cu aripi largi și răzvrătite apare repetitiv în poemele lui VICTOR GH. STAN. Clepsidra ținută în mână dă fiorii timpului ireversibil și aduce discreta serbare a sufletului, care nu se teme de perspective abstracte, ci se bucură de imboldul revărsărilor albastre, ca semn al infinitului: „Când ții clepsidra în mână / Clipa se pietrifică în fulger / Peste priviri pătrunzătoare / Urmate
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
veșnic ne-nțeleasă, Dar cei ce simt ca mine, te iubesc!” (Lumina dragostei) Și, parcă pentru a se justifica de slăbiciunea manifestată față de femeie, cu siguranță și cu o anumită notă de umor, poetul descoperă cauza și o explică cititorului: Ai fiori de iad, drăcești, în tine, Care mințile îmi răsucesc, Freamătă de jind carnea pe mine, Cu ce pofte-ascunse te doresc. (Ai...) Dragostea nu este întotdeauna, ori chiar niciodată, o undă lină de lumină fermecătoare și continuă, lipsită de umbre și
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
Tour Eiffel domină orașul. Mai ales noaptea. Ziua e o grămadă de fierăraie (10.000.000 kg înșirate pe 300 m, vertical). Pe fiecare traversă scrie, de peste un secol, Fabricat la Resita. Made in Romania. M-au c-am luat fiorii, citind textele. Cu ochii mei. Nu mă așteptam la ing. Gustave Eiffel să fie atât de domn cu Gheorghe Pănculescu, inginerul român, care i-a furnizat și tehnologia necesară construirii monstrului, atât de contestat. Atunci. Azi cu o alură atât
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
toate gândurile pătimașe ce întunecă partea poftitoare a sufletului, ce o tulbură pe cea irascibilă, întunecă rațiunea și în final orbesc mintea. Adică omul poate ajunge să nu mai găsească nici un alt sens al existenței afară de acela de a experimenta fiorii plăcerii trupești, de a poseda lucruri și de a se îmbăta cu ideea că este cineva când, de fapt, doar a reușit să atingă în mod ideal statutul de consumator, care, în viziunea Părinților Bisericii, este o ființă necuvântătoare, supusă
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
prin orizont cu ceață. Pierduți în largul zării, își duc visu-n speranță. Ciobanii-și mână turma din munte la câmpie. Iar când se-așterne bruma, vin în gospodărie. Când Soare-i ascuns în nori și-ntunecată-i zare, oameni alungă fiori, cu vinul din pahare. Se strâng la gura sobei, să bea vin cu ulcica. Iar la povestea vorbei, torcănd, doarme pisica. Eu știu să torc poeme de dragoste și dor, cu prinți și Cosânzene din lumea basmelor. © Maria Filipoiu 4
ÎN TOAMNĂ TÂRZIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349814_a_351143]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > FIOR Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1389 din 20 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Din dorul tău, țese iubirea haină frigului inimii mele. Sărate îți sunt buzele de la lacrimile dorului meu. Și căntă văzduhul, se zbuciumă marea, se dezgolesc
FIOR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349834_a_351163]
-
haină frigului inimii mele. Sărate îți sunt buzele de la lacrimile dorului meu. Și căntă văzduhul, se zbuciumă marea, se dezgolesc crengi și crește încă mătasea măngăierii în toate poienile sub răsuflara-ți dezmierdării! Nici ploaia nu poate stinge sau opri, tumultul fiorului tău ajuns în cerul clipei mele. Referință Bibliografică: Fior / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1389, Anul IV, 20 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
FIOR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349834_a_351163]
-
lacrimile dorului meu. Și căntă văzduhul, se zbuciumă marea, se dezgolesc crengi și crește încă mătasea măngăierii în toate poienile sub răsuflara-ți dezmierdării! Nici ploaia nu poate stinge sau opri, tumultul fiorului tău ajuns în cerul clipei mele. Referință Bibliografică: Fior / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1389, Anul IV, 20 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FIOR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349834_a_351163]
-
culoarea corpului și a tenului. Pe neașteptate, ele au început să se miște ritmic, ajutând la alunecarea petecuțului de mătase ce anina deasupra pisicuței încinse de dorințe. Mângâierea părului ce acoperea setea sa atât de puternică de plăceri, îi transmitea fiori, care-i cutremura întregul trup, frumos sculptat de mama natură. Am abandonat fereastra larg deschisă spre splendoarea naturii, pentru a ne dedica altei splendori, aceea a naturii umane și ne-am îndreptat spre imensitatea patului matrimonial, ce trona în mijlocul camerei
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
Buzele mele fierbinți o atinseră pe gât și apoi pe gură, iar ea se pierdu cu totul, răspunzându-mi la sărut. Am coborât sărutul între sânii rotunzi, aplicând picături de răscolitoare transfigurări, plimbându-mă cu limba pe mameloanele rigidizate de fiorii plăcerii și înnebunite de poftă. Mi-am continuat drumul apoi spre ombilic, unde desenam circumferința acestuia, cu migală și pasiune. O simțeam secătuită parcă, de acel amestec straniu de fragilitate și hotărâre, acea duritate a gingășiei care o făcea să
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
Cu Ramona este altceva. - Ce este, Viorel? Ea este viața și viitorul tău alături de o femeie care te iubește. - Tu nu mă iubești? - Nu știu ce simt pentru tine. Trebuie să recunosc că mă răscolești când te întâlnesc și noaptea îmi dai fiori. Te visez numai făcând dragoste și mă trezesc udă toată. Dar acest lucru poate să dispară la fel de ușor cum a apărut. De ce să ne complicăm viața? Îmi place de Mircea, să știi că așa îl cheamă. Este inteligent, manierat, frumos
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
atât de frumos. Îl mișcase privirea lui sobră și luminoasă, curată ca a unui copil, având claritatea apei. Se oprise în fața lui și privise către cel care îi zâmbise cu bunăvoință și care îi făcuse semn să se apropie. Ce fior trecuse atunci prin inima lui... Își aminti apoi de minunea Domnului său, aceea din Canna când învățătorul preschimbase apa în vin. Ce gust avusese acel vin! Încerca să-și amintească, însă imagini răzlețe îi alergau prin fața ochilor, amestecate. Și...da
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
de la un om care îi spusese cum stătea treaba în Sinedriu, dar nu-l crezuse. Și iată că vorbele acelui om păreau să se împlinească. Faptul că învățătorul încăpuse pe mâna arhiereului Caiafa și a Sinedriului îi dădu lui Simon fiori reci. Îi era teamă. ,,Dar în cazul în care învățătorul Iisus este fiul lui Dumnezeu, atunci de ce mă tem? Nu este oare Domnul Dumnezeu atotputernic?”, își spuse Simon. Acum Iisus era însă prins iar el nu-și putea explica de ce
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
având imaginile vii în față, îi dădură lacrimile de durerea trădării fiindcă realizase și atunci și acum că îl trădase, tăgăduind că nu-l cunoaște pe învățătorul cel iubit. Cântatul cocoșului în acea noapte, spre dimineață, fusese pentru Simon un fior de gheață pe șira spinării aducându-și cu uimire aminte vorbele învățătorului cum că chiar el îl va trăda de trei ori, iar apoi va cânta cocoșul. O luase drept o glumă. Dar când glumise învățătorul iubit? Niciodată. Să fi
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
Care sunt picăturile de ploaie Și care sunt lacrimile mele ... Mă gândesc la adolescența mea, Destrămată prea devreme De corabia maturității Și simt că mi se face dor de ea, De primul sărut Primit cu sfială pe obrazul îmbujorat, De fiorii primei iubiri Și de clocotul nestăvilit din suflet ... Pe atunci, Orice toamnă îmi părea frumoasă, Oricât de mohorâtă, de zbuciumată ar fi fost ... Astăzi, când norii sufletului îmi plâng, Fiecare picătură parcă mă doare, Îmi lasă răni adânci, inestetice, Pe
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349948_a_351277]
-
în următoarele momente? Au simțit ce înseamnă dragostea împărtășită. O dragoste curată și plină de dăruire. Au trăit sublimul cum poate nu-l vor mai trăi niciodată. De data aceasta și Andrada a simțit ce înseamnă să fii cuprinsă de fiorii incomensurabili ai unei trăiri sexuale făcută cu plăcere și din plăcere. Când amândoi s-au întâlnit într-o explozie de senzații, cel ce ar fi trecut pe lângă ei ar fi fost foarte alarmat la strigătele fără înțeles ale celor doi
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
împietrite într-un sac se colorează instantaneu atunci știu că a mai rămas ceva din ultimul copac doborât mă faci să râd cum să scriu cu ambele suflete doar unul se pricepe să închine cu tine albul fiecare colonie de fiori îl crede simbol el e natură moartă mă crezi mă crezi? de câte ori dau stelele de pereți se înfurie ochii pe legea mea nu ofer fantomelor niciun gram de curaj descifrez mesaje dintr-o sticlă domnească hmm tu vezi trăsnetul cu
TRĂSNETUL CU DOUĂ ROŢI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349957_a_351286]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > MAMĂ, UNIVERS DE DOR ! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Mamă, univers de dor ! Mamă, univers de dor, Rădăcina mea cea tare, Mă străpunge un fior Când spun mamă și mă doare ! Galaxia mi se-nchide, Dacă tu mă lăși cu dor, Nu ceda morții perfide, Fiindcă mamele nu mor! Fă tu, Doamne, o minune, Ca toți fiii și nepoții Lângă ea să se adune Și
MAMĂ, UNIVERS DE DOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349973_a_351302]
-
și mai bătrână, unde să speli cățălu’, că e o grămadă de văduve în sat. Nu-i așa, Marioaro?! Așa e, Ioano, îi răspunse asta, cu o lumină ciudată pe față. Îi ghicise gândurile prietenei sale și o trecu un fior prin șira spinării, urmat de o mie de văpăi prin tot corpul. Era văduvă de la 38 de ani și nu se mai măritase. Da’ ce faci tu acum, domnu’ Silviu, fără pat acasă? făcu pe îngrijorata Marioara? Pe ce dormi
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
dar și, implicit, a eroinei, Carla, cea care povestește întâmplările. Vocea auctorială se face auzită la fiecare scenă sau frază, comentând evenimentele. Autoarea are un dar deosebit de a creiona caractere. Părinții Danei sunt evocați cu lux de amănunte. Un oarecare fior nostalgic este prezent permanent și aceasta și pentru că, anii trecând, autoarea se vede în oglinda copilăriei și a adolescenței, care nu diferă cu mult de cea a tuturor copiilor acelui timp. Atmosfera tulbure, apăsătoare din casa Danei, faptul că a
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]