2,868 matches
-
-i lega pe politicienii care decideau războaiele de bravul instructor care ținea prelegeri asupra modului în care trebuiau purtate, de soldații care aveau să moară sau să se înfățișeze goi sub forfota mâinilor noastre înmănușate. Iar eu n-aveam scuza firavă a umanistului de serviciu, căci adesea îngrijeam doar pentru a trimite înapoi, în același lanț. Ideea de a da năvală în sală și de a-i tăia beregata militarului în fața auditoriului său îmi trecea adesea prin minte. O scenă de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să-și declanșeze o criză de misoginie: cum putem crede Într-o Înviere al cărei singur martor e o femeie mitomană și fantezistă? Reacția violentă a istoricului agnostic ne pune dintr-odată În fața imensei responsabilități pe care o poartă umerii firavi ai acestei „mironosițe”: ea a fost martorul privilegiat al Învierii, temelia pe care stă Credo-ul creștin. Căci, așa cum va spune apostolul Pavel, În Prima Epistolă către corinteni, dacă Isus n-a Înviat, zadarnică este credința noastră. Învierea trimite așadar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
altceva decât lipsa de credință, Îndoiala, scepticismul sau pur și simplu oboseala În credință. * Apocrifele propun cu dezinvoltură o serie de inovații dintre care, unele, vor marca imaginarul european. Iuda apare În culori sumbre. Există unele tradiții mai Îngăduitoare, dar firave. În general predomină diabolicul. Voi Încerca să urmez cât de cât o ordine cronologică, deși, În cazul acestor texte, fără origine și autor precis, datarea pune probleme. În Evanghelia arabă a copilăriei, versiune din secolul al V-lea, probabil, Iuda
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de viituri. De fiecare dată însă erau din nou puse pe măsele și, în sporul vorbelor cu tâlc, moara uruia iar. Când prăbușiri de trăsnet tunau adânc și fulgerele spintecau cerul cu zarea luminată, porneau ploi ce umflau gârla. Apa firavă creștea prăpăstios, prăvălind creste tulburi și năboind din matcă. De sus se prăbușea potopul. Pe mal arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu-i cu rădăcinile către cer. Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina iar apele făceau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
liștească soțul, a cărui voce răsună printre blocuri. Culmea, ce adversar redutabil poate deveni propriul tău copil la trei ani! ... pentru un bărbat atât de înalt... sau înălțimea nu contează?... în orice caz era ca un pisc lângă o floricică firavă... Indiferent că avem sau nu dreptate, dacă un copil plânge, suferă din vina adulților sau a educației, tot noi trebuie să descoperim cauza, chiar și soluția. Tăticul iese de pe scenă, ducându-se la magazin, lăsând toată libertatea de acțiune soției
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dispariției ierbii, văcuța a rămas în grajdul bunicului. Petronela mergea numai pentru a aduce laptele, în restul timpului stătea pe lângă mama ei, ajutând la treburile casnice. După sărbătorile de iarnă, mama a observat că fata, care era destul de slăbuță și firavă când se stabilise la noi, acum se împlinise binișor și arăta, așa cum se spune în zona Olteniei despre o fată numai bună de măritat: grasă, frumoasă și devreme acasă. Mamei mele i s-a părut curios că după sărbătorile de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Îmi depăn povestea și, cu cât mai lung este firul, cu atât mai puțin Îmi rămâne de spus. Luați-o pe fir În jos și o să ajungeți iar la Începutul gogoașei, pe când era doar un nod micuț, o primă buclă firavă. Urmând firul povestirii mele până ajung Înapoi, În locul unde am Întrerupt-o, văd vaporul Jean Bart andocând În Atena. Îi văd pe bunicii mei din nou pe uscat, pregătindu-se pentru un alt voiaj. Le sunt Înmânate pașapoartele, li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iertători ai unei fiice, trebuie să recunosc: tatăl meu n-a arătat niciodată bine. La optsprezece ani era Îngrijorător de slab, ca un tuberculos. Fața Îi era plină de coșuri. Avea deja pungi Întunecate sub ochii triști. Bărbia Îi era firavă, nasul supradezvoltat, părul dat cu briantină la fel de masiv și de strălucitor ca un tort de gelatină. Cu toate acestea, Milton nu era conștient de nici una dintre lipsurilor sale. Era Înzestrat cu o Încredere de sine de nezdruncinat, care Îl proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de avocado puși la Încolțit pe pervaz, tapetul În culorile curcubeului. Ce mai era? A, da: fratele meu Încetase să folosească deodorant. ― Puți! am obiectat eu Într-o zi, când stăteam lângă el În camera cu televizorul. Capitolul Unsprezece ridică firav din umeri. ― Sunt om, spuse el. Așa miros oamenii. ― Atunci oamenii put. ― Ți se pare că put, Meg? ― Nici pomeneală. Și-i adulmecă subsuoara. ― Mă excită. ― Ce-ar fi să vă cărați de aici? Eu chiar urmăresc emisiunea asta. ― Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care mergea la biserică și Zoë băutoarea de vin, Încât Îmi făcusem un obicei să o privesc atent pe parcursul liturghiei. În majoritatea duminicilor, când mama o bătea pe umăr În semn de salut, mătușa Zo răspundea doar cu un zâmbet firav. Nasul mare Îi părea umflat de necaz. Apoi se Întorcea, Își făcea cruce și se așeza la locul ei unde rămânea Înțepenită până la sfârșit. Deci: biserica Adormirii Maicii Domnului În acea dimineață de iulie. Tămâia ridicându-se cu un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca să vadă peste volan. Capitolul Unsprezece le aruncase pe bancheta din spate. În mașina aceea nepotrivită, cu aerul condiționat oprit și cu trapa de deasupra capului Închisă, am pornit spre casă. Am trecut pe lângă imensul cauciuc de la Uniroyal și pe lângă firava pădure Inkster. ― La ce oră e Înmormântarea? am Întrebat. ― La unsprezece. Tocmai se lumina de ziuă. Soarele se ridica de undeva, poate de după fabricile din depărtare sau de după râul Întunecat. Lumina creștea În intensitate, infiltrându-se, năvălind ca o maree
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ci numai frunzele și tulpinile ierburilor care au fost lăsate să crească în voie și care încercau să acopere intrarea în rețeaua subterană de tuneluri care exista de mai bine de două decenii. Deși părea destul de masivă, structura clădirii era firavă, căci plantele, încercând să-și caute suport pentru a se înălța și mai mult, pătrundeau chiar și printre cele mai fine crăpături ale zidurilor, lărgindu-le, făcându-le să slăbească pereții cândva de nepătruns. Singurul lucru prin care nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mă mișcam mai greu. Degetele le simțeam greoaie și neîndemânatice. Mă dureau. În fiecare celulă a corpului meu, mii de ace își găsiseră calea. Mă dureau încheieturile din cauza frigului. Îmi simțeam corpul rece, arctic. Ochii îmi erau sticlă, iar unghiile firave, casante. Eram o statuie fragilă din gheață. Eram speriat! Când credeam că lumea a ajuns cât de nemișcată ar fi putut ajunge, precum mă cuprinsese, gheața ce m-a împietrit se topi sub căldura unui soare inexistent și totul reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
seama că statu quo-ul se schimbase! Am simțit încercarea lor de a mă încarcera din nou, dar voința mea era prea puternică. Respinsesem barele reci ale singurătății și pustietății și mă năpustisem asupra tuturor. Erau slabi și neajutorați. Erau prea firavi pentru voința mea. Eram stăpânul lor! La picioarele mele stătea el, cel care câștigase sprijinul tuturor. Părea un aristocrat din Secolul Luminilor. Mustața roșie, învârtită în mod caracteristic foștilor baroni, nu făcea decât să-l ridiculizeze și mai mult. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sau ajutați-l pe Mihail. Ajungând în pod, ne-am întâlnit cu Soliteraj, care arbora un zâmbet cât toate zilele. Fii binevenit, zise el bucuros. Privește! spuse arătând spre o bucată de acoperiș care se sprijinea doar în patru șuruburi firave. Ce-ar trebui să văd? Chiar nu înțelegeam. Ce trebuia să văd? Băieți, deschideți trapa! Câțiva flăcăi de lângă el își luară uneltele în mână și începură să-și facă de lucru în jurul celor patru șuruburi. El explică: Am tăiat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
arde magia nopților. În curând, tot ce rămâne din cerul magnific de iarnă, portocaliul maiestuos punctat de fulgii căzători de zăpadă, este un murdar și monoton cenușiu în care apare pe undeva un slab și banal disc alb de lumină firavă. Ăsta a fost răsăritul și el face această zi specială, pentru că nu a mai fost una ca ea și nici n-o să mai fie. Prima zi din noua ordine! La vreo jumătate de oră după ce ziua a început, Velail pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se întoarce precipitat lângă ea. Își plimbă insistent mâinile pe bustul și spatele ei. O simte moale, supusă. Atingerea îl reconfortează și-l încălzește în același timp. Sângele îi pulsează din nou prin trup. E încă viu. O strânge în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
celor care nu mai cuvântă continuă necruțător: — Toate câte și le conferă el însuși, cu de la sine putere, nu numai că nu vor fi spre lauda sa, ci, dimpotrivă, vor provoca invidia, bănuiala și, în cele din urmă, revolta. Umerii firavi ai bătrânului se zgâlțâie, ca scuturați de friguri. Ce mai vrea de la el, de nu i dă pace? Face un gest ezitant cu mâinile, încercând să alunge vedenia și, în același timp, s o mai rețină un pic pe Scribonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
viața publică pe... pe... Nu îndrăznește să-i pronunțe numele nici mă car în gând. Dacă-l aude Scribonia? L-a legat cu blestem de moarte să-l lase pe băiat în pace. Fără să-și dea seama un surâs firav îi înflorește pentru o clipă pe chip. I-ar putea încă patrona începuturile. L-ar îndruma cu sfaturi folositoare cum să se ferească de hățișurile vieții politice. Ar fi fără discuție acceptat imediat, că doar poartă un nume vestit. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se scutură înfiorat. Trei ani care au zgâlțâit imperiul din temelii. Probabil cel mai mare pericol la adresa Romei de la războiul cu Hannibal încoace. Slăbiciunea a fost alarmantă. Fundațiile pe care Augustus și-a construit politica lui ambițioasă s-au dovedit firave și nesigure. Poate a fost și vina lui. A subestimat rezistența răsculaților. Noroc că forțele rebele nu și-au unit eforturile de la bun început. Altminteri, întreaga poziție din Illyricum s-ar fi prăbușit. Așa, a reușit să le-o ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
viu de pretorieni s-a pus pavăză în calea mulțimii. — Noi cu ce mergem? se înviorează Paullus Maximus, privind neliniștit în jur. Acum, că a pierdut partida, pare chiar nerăbdător să ajungă mai repede acasă. Îi adresează soției un zâmbet firav: — Am venit cu un scaun purtat, unde e? Aceasta, la rândul ei, îl privește pentru o clipă cu tandrețe. Prinși în mrejele monotoniei zilnice, a certurilor cu copiii și a degringoladei bătrâneții, rare sunt momentele când Fabius îi mai amintește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
SHŪSAKU ENDŌ SAMURAIUL Traducere din Limba japoneză și note de DianaElena Tihan Capitolul I Ningea. Până spre seară, un soare firav se revărsase peste prundișul de pe malul râului. Când amurgul a învăluit cerul, dintr-o dată s-a lăsat o liniște adâncă și câțiva fulgi răzleți au început să plutească prin văzduh. Zăpada se așeza ușor pe straiele simple ale samuraiului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
măiestrie și care urma să fie terminată în curând. Apoi râse zicând că, dacă ar fi fost mai tânăr, i-ar fi plăcut și lui să meargă pe vas și să vadă Nueva España. Discuția se sfârși. Cu un zâmbet firav în colțul gurii, înalții oficiali îl petrecură din ochi pe misionar, în timp ce acesta părăsea sala însoțit de slujitorul care așteptase pe coridor. Când zgomotul pașilor săi se stinse, seniorul Shiraishi își îndreptă zeflemitor privirea către grămătic și zise: Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câțiva japonezi era și bărbatul acela cu dinți galbeni care m-a rugat o dată pe punte să-l am în vedere ca să i se dea doar lui drept de negoț cu Nueva España. Acesta mi-a răspuns cu un zâmbet firav: — Senior tălmaci, negustorii japonezi sunt gata să primească orice lucru de folos. Așa că n-o să ne strice să cunoaștem învățătura creștină cât călătorim. Am izbucnit în râs fără să vreau la cuvintele lui așa deschise. Era un răspuns tipic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pregătit pentru ei, că aveau să fie primiți cu bucurie și că toate aveau să meargă ca pe roate. Nu înțelegeau de ce numai japonezii trebuiau să rămână pe vas. Pe înserat, după apusul soarelui arzător, când în sfârșit o briză firavă sufla peste punte și un stol de păsărele zbura pe deasupra, cei trei se întoarseră. Din partea japonezilor, solii se duseră la Velasco să afle lămuriri. Nu aveți de ce să vă îngrijorați, spuse Velasco abordând zâmbetul lui obișnuit. Avea, de asemenea, obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]