119,707 matches
-
Gîndirea captivă a lui Czeslaw Milosz, în sfîrșit tradusă în românește la Editură Humanitas. Laureatul premiului Nobel din 1980, Milosz e, acum, un venerabil scriitor de 88 ani (născut în 1911), cu o prodigioasa opera literară romanesca și eseistica. E fiul unei familii dintre care tatăl era lituanian și mama poloneză. Acest binom originar l-a marcat profund. Copilăria a petre-cut-o - frecventînd, apoi, liceul și universitatea - la Vilnius. A și debutat, ca poet, la Vilnius, primind în 1936, primul său premiu
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
avem înainte o ediție solid elaborată, traducerea (după ediția Bekker), cuvantul înainte și notele fiind asigurate de Constantin Noica. Din grijă și eforturile căruia se pot adăuga trei comentarii - cel personal: "Comentariu din perspectiva modernă", precum și cele ale lui Ammonius, fiul lui Hermeios și Stephanus, filosoful (cel al lui Ammonius tradus doar parțial). De prisos a intra în amănunte referitoare la celebrul opuscul al Stagiritului, o fac mult prea temeinic cei trei exegeți. Pe de altă parte, îmi pare foarte interesanta
Comentând Despre interpretare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17712_a_19037]
-
toate aici - terminase preotelul,- si tare-i bine cînd se descurcă omu'. Dacă așa l-a facut Dumnezeu..." Aici preotelul se opri, se închină cît putu de repede, scuipa ușor în cele patru vînturi și declara: "Din cînd în cînd, fiule, ca să învingem în cele pămîntești, trebuie să ne facem neapărat frate cu... ptiu!... Să-l căutăm pe cel viclean și să ne aliem cu el pînă trece primejdia, amin!" și se închină repede că papistașii, de-andoaselea. (Să fi fost trecut
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
maicile catolice din Lipova, unde e îndrăgită mult de maica econoama, Acgidia. Persida e o fată frumoasă, fermecătoare, care atrage sentimentele tinerilor. Se îndrăgostesc de ea studentul în teologie Codreanu, cu certe gînduri matrimoniale, dar și tînărul Natl, măcelar și fiu de măcelar. Acest din urmă amor are ceva de predestinare, din momentul tulburătoarei întîlniri nocturne nevorbite, ea în fața geamului spart de la mănăstire, el în stradă. Această întîlnire a fost o fulgerare reciprocă, ce le-a marcat viața. Persida renunța la
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
bine sînt păstrați la ea. Acest capitol de final al românului poartă titlul dulceag: "Pace și liniște". Dar poate pentru a elimina edulcorarea prea apăsata, autorul a ținut să introducă, la sfîrșitul capitolului, scena uciderii lui Hubăr, prin sufocare, de către fiul său nelegitim, Bondi, copil abandonat, trăind de pripas, din mila altora, pînă ce Persida l-a strîns de pe drumuri, ocrotindu-l. Acest epilog putea să lipsească din român, ratînd tocmai finalul. Ediția d-lui Constantin Mohanu folosește textul (tot de
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
cu adevarat chip al lui Dumnezeu, întrupare a firii lui Dumnezeu, aceasta Doctrina, temelie a demersurilor ideatice și pragmatice care dau personalitate distinctă Centrului Internațional Ecumenic, nu poate fi desprinsa de rigorile moralei determinate de conștiință că toți oamenii fiind fiii lui Dumnezeu, șunt astfel și frați (...) Iată de ce Doctrina pe care se întemeiază Centrul Internațional Ecumenic este, în aceeași vreme, o doctrină a înaltelor rigori morale, a unor exigente care ne cer să începem să lucrăm noi înșine, primii asupra
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
-și pierde sufletul?" Unul dintre cele mai reușite capitole - narațiuni este "Muntele Măslinilor" unde sunt afurisiți arhiereii Sinedriului ce "se purtau că orice putere politică, chemând în sprijinul lor poliția politică" pentru a-l răpune pe cel ce se declară Fiul lui Dumnezeu. Demnitarii Templului nu pregeta să-l trateze pe prizonier că "într-un gestapou avânt la lettre..." Răstignirea lui Iisus "părăsit pe cruce" rămâne până în zilele noastre o enigmă multiplă. Ipotezele avansate de Ion Murgeanu sunt nu numai captivante
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
a melodramei habotnice. Cartea despre Iisus a lui Ion Murgeanu oferă nu numai o lectură priincioasa ci și un prilej de primenire spirituală sub imperiul oferit de "Legământul noii Legi". Un ex-voto al unui scriitor român în anul Jubileului nașterii Fiului Omului. Ion Murgeanu, Iisus, Ed. Crater, București, 1999, 196 pag., fără preț.
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
post-ceausiste - Țigareta ÎI (despre care, în paranteză fie vorba, continuă să se tacă apăsat. Felul în care au fost date verdictele poate convinge doar niște idioți că în România s-a făcut dreptate). Numai într-o asemenea instituție încrengăturile de fii, nepoți și alte rude pot face legea. Rezultă cu claritate, cel puțin pentru mine, ca într-o țară balcanizata precum România o instituție a privilegiului absolut (pentru că președintele deține, pe lângă alte avantaje, si imunitate!) nu-și are rostul. Cu atat
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
-l separă, de altminteri, de câțiva preferați ai săi: Nerval, Novalis, Edgar Poe... Mai anevoie explicabil, căci scandalos prin definiție, este apelul lui Ion Barbu, spre finele lui ^40 și în răstimpul Rebeliunii, la suprimarea prietenului Vianu (fapt explicat de către fiul acestuia prin "gelozia" poetului față de Ralea, cu care se legase Tudor): enormitate evidență și într-atâta de grotesca, încât fu luată-n zeflemea. E drept că și Baudelaire ceruse, pe ulițele insurecției quarante-huitarde-e pariziene, executarea tatălui său vitreg, solemnul general
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
lui Ion Barbu, ba chiar și exegetul sau, iar nu un tată abuziv (în mintea, baremi, a lui Charles. - Trimis al Franței la Sublima Poartă, generalul le-a fost foarte favorabil, în zile negre, pașoptiștilor valahi... În rest, în cimitirul Montparnasse, fiu putativ și tata vitreg își dorm somnul de apoi alături, sub una și aceeași piatră. Ce-i drept, inscripția funerară a generalului o depășește cu mult pe-a vitregului fiu: Charles Baudelaire, poet, 1821-1867. De menționat, însă, și faptul că
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
în zile negre, pașoptiștilor valahi... În rest, în cimitirul Montparnasse, fiu putativ și tata vitreg își dorm somnul de apoi alături, sub una și aceeași piatră. Ce-i drept, inscripția funerară a generalului o depășește cu mult pe-a vitregului fiu: Charles Baudelaire, poet, 1821-1867. De menționat, însă, și faptul că Charles primește, până astăzi, mesaje, de la cititori, de dragoste și devoțiune,- că sfinții, în biserici, ex-voto-uri). - Șaisprezece ani mai tarziu, în octombrie 1956, apărea în "Viața Românească", poezia "Bălcescu trăind
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
locul în care Alexandru Darie s-a simțit mereu provocat ca artist. O provocare a fost și gîndul la marele artist Giorgio Strehler, un personaj obsedant și pentru Alexandru Darie, pe care il numise cu puțin timp înainte de a muri "fiul său spiritual". Încărcat de această șansă, Alexandru Darie și-a motivat echipa de apropiați și constanți colaboratori, precum și trupa Teatrului de Comedie, care l-a invitat să lucreze, fiind protejat și înnobilat de aripă lui Strehler. Accentul marcant vizual și
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
și pe acestă cu luciditate, știind de pildă că el a apărut pe lume ca urmare a căsătoriei unui Ilie Cantacuzino cu o servitoare - mezalianța din categoria nenumăratelor mezalianțe promovate de regimul comunist pentru compromiterea familiilor boierești. Cristian este un fiu de țăran, care nu s-a adaptat la stilul de viață din Canada, ci doar s-a resemnat să trăiască departe de țară lui. Cu un dispreț duios, Ruxandra povestește cum își exprimă el uneori, stângaci, deznădejdea: "din când în
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
multicolor și divergent și sfîrșitul mereu altfel și altcînd proiectat. Dacă și momentul începuturilor e nesigur, cum putem să știm, cu certitudine, cînd e sfîrșitul? Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl." (Matei 24, 36) Cît privește spațiul, aparent e simplu. E crucificat spre cele patru zări. Meridianul zero cade perpendicular pe Ecuator. Sau așa credem, aici, printr-o convenție și de aceea sîntem condamnați la șocuri. Acum cîțiva
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
atunci a început sfîrșitul. Începutul. Iar Marat, tot fără să-și dea seama, încearcă, la rîndul său, să asigure un fel de continuitate. Paralel cu declanșarea și perpetuarea iadului, el scrie române proaste în mansarda să. În rest, Einstein e fiul lui Darwin și nepotul lui Diderot. Însă nici iluminiștii - cu sau fără Enciclopedie - nu sînt generație spontanee. Eu cred ca se trag din niște iezuiți generici. 4. Pentru Prospero, după cortina, postmodernitatea este singura scăpare și probabil că o știe
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
care e de fapt sfîrșitul perioadei de vacanță, adică de absență a sa din cîmpul istoriei, al realității) se declanșează un lanț de reacții: cele din planul epic, simple episoade materiale (arestarea tatălui pentru a-l împiedica să vorbească cu fiul, bruscarea vecinilor binevoitori, urmărirea insolenta a agenților ș.a.) au menirea de a-l împiedica să ajungă în planul memoriei interioare, adică al unei așa-zise revelații, un revelator fotografic mai degrabă pe care se reconstituie, cu mare efort și cu
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
acestui for polițienesc luminează și mesajul romanului. Nedumerit de cele constatate de când familia-i fusese deportată, băiatul întreabă „de ce pe deținuții din lagăr îi păzesc soldații, iar pe noi, elevii-nu. Câtă vreme optzeci la sută dintre noi, inclusiv eu, eram fiii dușmanilor poporului muncitor [...] - Ei sunt mai importanți. Fug întotdeauna. - Unde? Doar de-aici nu se poate fugi. - Știu și ei asta, dar vor să moară în libertate. Li se pare că dincolo de poartă începe libertatea. Ei, niște cretini!” Așadar, o
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
se mișca. Singura lui plăcere rămânea să joace șah, ceea ce i-a și comunicat adolescentului. Copilul merge acasă să și aducă puținele lucruri avute. La ușa camerei, găsește o femeie străină care-i reclamă durerea ce o stăpânea. Îi murise fiul îngropat degrabă chiar în noaptea aceea. De curând primise permisiunea să plece la Volonia în Podolia. Soțul ei, înrolat în armata lui Berling, îi înlesnise totul ca să ducă băiatul lor dincolo de coloniști, adică în libertate. Descumpănită, mama nu mai putea
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
libertate. Descumpănită, mama nu mai putea pleca nici ea, de-ndată ce nu mai avea copilul. Depeșa de eliberare era completată cu numele amândurora. Cum Petia, actualul Petia, era singur pe lume, s-a gândit să și-l declare ca fiu al său. Fără prea multe vorbe, noua sa mamă îi indică apăsat identitatea - Bednarski. Într-o reflecție creștinească, femeia se mărturisește: „numele tău mic e același cu al fiului meu. Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută între ei
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
singur pe lume, s-a gândit să și-l declare ca fiu al său. Fără prea multe vorbe, noua sa mamă îi indică apăsat identitatea - Bednarski. Într-o reflecție creștinească, femeia se mărturisește: „numele tău mic e același cu al fiului meu. Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută între ei [...] - Știu totul despre tine, îmi strânse ea mâna, ca să mă liniștească. O să ne fie bine, ai să vezi. Și eu trăiesc cum îmi spune inima”. Autorul continuă, cumva sacerdotal
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
mică la nivelul deznodămîntului pentru că ansamblul să se modifice, dat fiind că în el găsim punctul sensibil și placă turnanta" (32). De pildă, daca statuia este înlocuită cu un personaj viu (cum ar fi la Lenau, de pildă, unde apare fiul Comandorului), pentru ca întreg sistemul donjuanesc să pivoteze. Ori, excluderea din intrigă a donnei Anna, fiica a Comandorului mort. Anna este cea care îi asigură lui Don Juan iertarea păcatelor, pentru că ea întruchipează ipostază femeii virtuoase, care prin iubirea ei îl
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
debusolarea lui de pînă la călugărie se datora lenei în care se complăcuse. Treptat, găsește calea credinței. La împlinirea stagiului de ucenicie (de doi ani), Pafnutie, desi n-are harul hirotoniei, îi cere tînărului să se spovedească. Reiese că era fiul unei familii bogate de moșier, cu un tată aspru, bețiv, care își bătea cu sălbăticie soția, aproape nevorbindu-i. Nechifor a plecat în țară leșeasca la carte. În vacanțele petrecute acasă atmosferă era aceeași. Ba chiar într-o vacanță s-
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
este al treilea acolo unde nu au loc decît doi și chiar efortul de acomodare cu atmosfera, prin împrumutarea unor nume din Manualul întîmplărilor, este semnul unui impas de situare. Paternalismul lui Sorin Ilfoveanu este fundamental greșit; asociind și lucrările fiului la propriile sale expoziții, el nu numai că nu le transfera nimic din autoritatea să, ci, dimpotrivă, le inhiba viața proprie și le umbrește tocmai prin această autoritate.
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
o semnificație fundamentală: rolul și prețul teatrului, astăzi, în cetate. Utilizînd procedeul teatrului în teatru, regizorul se folosește de piesă că de un pretext pentru demonstrația să. Alcandre, magician-regizor este rugat de Pridamant să-i spună ce se întîmplă cu fiul său, Clindor. Magicianul se apucă să depene o poveste care, încet-încet, prinde viață, pe scenă. Se naște un spectacol. O cavalcada de qui-pro-quo-uri nasc confuzii, tensiuni, îndrăgostiți de iubitele altora, oftaturi și suspine, părinți duri și păcăliți, dueluri, spade, farse
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]