2,730 matches
-
de utilități absolut necesare, precum apeductul ce aproviziona cu apă palatul și garnizoana. Totuși perioada maximă de dezvoltare a reședinței voievodale o cunoaște sub domnia lui Matei Basarab care dublează practic grosimea zidurilor, reface șanțul de apărare, ce urmează traseul fortificațiilor lui Petru Cercel. Acest nou șanț, cu o lățime și o adâncime de 3m, era dublat de un val de pământ pe o lungime de 5km peste care se ridica o palisadă de bușteni. Pe zidul de piatră au fost
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
cu deschiderea de 5m. În ziua de azi se menține în elevație numai Poarta Dealului, iar porțile Câmpulungului și a Bucureștiului fiind descoperite din întâmplare cu ocazia unor lucrări edilitare, ultima fiind reconstituită. Din nefericire primul care a testat calitatea fortificațiilor a fost însuși Matei Basarab care, în timpul revoltei seimenilor din 1653 "[...]i-au închis porțile și i-au ieșit inainte la șanțul cel mare[...]", voievodul fiind nevoit să ia cu asalt cetatea. Urmașul acestuia, Constantin Cârnul, prin soția sa, face
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
clădirile din interiorul zidurilor. Dar, după revolta lui Mihnea al III-lea, la cerința expresă a Înaltei Porți, domnitorul Gheorghe Ghica (1659-1660) începe pocesul de demantelare a curții voievodale și demolare a palatului, în dorința de a distruge orice orice fortificații ce ar fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Țării Românești. Dezvoltarea impresionantă a construcțiilor și a arhitecturii din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a atins și . Cu încuviințarea otomanilor, marele voievod, reface parțial fortificațiile, dar, în special
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
distruge orice orice fortificații ce ar fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Țării Românești. Dezvoltarea impresionantă a construcțiilor și a arhitecturii din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a atins și . Cu încuviințarea otomanilor, marele voievod, reface parțial fortificațiile, dar, în special, se reconstruiesc și dezvoltă palatul voievodal (1695), bisericile (1699) și clădirile utilitare sau decorative (foișorul de piatră din interiorul grădinilor domnești). Cu această ocazie sunt construite în afara zidurilor două dependințe ale palatului: "Casa iazagiului" și "Casa coconilor
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
căci boltnițele palatului se surpă în 1785. Un nou incendiu și cutremur în anul 1803 duc ansamblul arhitectonic la o definitivă ruinare. În 1821, în timpul revoltei Eteriei, Alexandru Ipsilanti, conducătorul eteriștilor, destupă șanțurile de apărare și încearcă a reface vechile fortificații. Tentativa acestuia de a readuce vremurile de glorie ale cetății medievale se spulberă penibil la auzul veștii că armatele otomane se îndreaptă spre Târgoviște când, "[...]au început cu toții a se căpui cu fuga[...]" (Colecția Academiei Române, document CCXCII/1). Aceste șanturi
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
trecerea timpului și cu dezvoltarea urbană șanțurile, ca și zidurile incintei, sunt astupate, fiind construite peste aceste vestigii clădiri aducând pagube ireparabile sitului. Ultimele lucrări importante de restaurare și conservare a ruinelor se fac în anul 1961, când, rămășițele vechilor fortificații, sunt date circuitului turistic cu actualul aspect. După această dată nu au mai avut loc decâ acțiuni de sondaje arheologice și minore lucrări de conservare și amenajare. Prima construcție ce ar fi putut sluji drept reședință domnească este ridicată în jurul
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
refaceri și transformări. Acesta face un colidor-racord ce unea cele două clădiri și construiește un etaj parțial pe aripa veche. Din nefericire palatul este afectat puternic de evenimentele tragice din anii 1559-1560, când domnitorul Gheorghe Ghica, sub presiunea otomană, demolează fortificațiile și, parțial, palatul. Ultima perioadă de înflorire a vechii reședințe a domnitorilor munteni se derulează între anii de domnie ai marelui Constantin Brâncoveanu. Acesta renovează palatul, adăugând încăperilor picturi și stucaturi după moda epocii. Pe fațada dinspre răsărit a palatului
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
fost, și de această dată, de partea bizantinilor, care l-au capturat chiar pe Boris al II-lea, în timp ce armata rusă, înfrântă, s-a adăpostit în cetate. Bătălia, însă, nu avea să se oprească aici, deoarece trupele imperiale au atacat fortificația în care se retrăseseră adversarii lor. În vreme ce se petreceau toate acestea, mulțimea romanilor (bizantinilor), aflată în mișcare în afara zidurilor, izbi cu putere și zdrobi balamalele și ușorii porților, pătrunse în interiorul cetății și săvârși un măcel nemaipomenit în rândurile lor (rușilor
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
pentru drum și să le asigure, pe viitor, vechile privilegii comerciale cu Bizanțul. Acest eveniment, petrecut în anul 971, a scos la suprafață o informație extrem de prețioasă referitoare la existența autohtonilor din Dobrogea și din nordul Dunării, care dispuneau de fortificații puternice și se puseseră în slujba lui Sviatoslav după victoriile repurtate de acesta în Peninsula Balcanică. Documentarea se găsește la cronicarii bizantini Skylitzes și Kedrenos care ne spun că: au venit la dânsul (în fața împăratului) din Constanția și din alte
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
deosebită dacă, în cazul cetăților de mai sus, situația de consolidare a apărării zonei a fost ușurată de faptul că bizantinii au refăcut construcțiile din perioada de glorie a Imperiului Roman, trebuie spus că noii stăpâni ai zonei au construit fortificații noi, ca cea de la Păcuiul lui Soare, într-un ostrov dunărean la circa 20 km în aval de Silistra - punct naval avansat pentru apărarea Dorostolon-ului, zidit de bizantini după tehnici constructiv-arhitecturale specifice lor. În primele decenii de existență, cetatea de la
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
regal, se reface rapid și la cea de-a doua invazie din anul 1285 reacția comunității bistrițene va fi mult mai bine coordonată. Prezenta ca reprezentant al regalității a unui comite, atestat documentar la 1274, presupune și existența unei mici fortificații în care acesta își avea reședința, documentele înregistrând un „turn de piatră” care era situat cel mai probabil în extremitatea de nord-est a așezării medievale, nu departe de mănăstirea franciscana, si care va fi inclus mai târziu în sistemul de
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
de către regale Sigismund de Luxemburg, în anul 1366, prin care locuitorii Bistriței primesc dreptul la alegerea anuală “ după deopotrivă lor învoire a tuturor, judele și jurații”, orașul având dreptul la pecete și stema proprie , simboluri caracteristice unui oraș liber. Ridicarea fortificației de zid se apreciază a se fi demarat după 1349, data la care Bistrița figurează în documente cu titlul de civitas, fiind definitivate sub forma unei incinte continue de zid după 1400. În acest mod Bistrița se alătură celorlalte orașe
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
în privința acestei etape a sistemului de apărare al orașului. Singurul document care vorbește de zidurile și turnurile orașului, muri et aedificia fortalitii, datează din anul 1438, prin care regina Elisabeta atrăgea atenția asupra stării de ruină în care se găsea fortificația, solicitând lucrări de reparații și întărire a incintei. Aflați sub protecția și grijă reginei Ungariei, bistrițenii devin cei mai importanți negustori din zona intermediind comerțul dintre Transilvania și Moldova. În acest sens, regele Ludovic de Anjou a acordat Bistriței la
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
cetății care nu era dublată de mlaștini și heleștee era practic zona dintre cele două porți din partea de vest a orașului unde însă existau un sistem de două rânduri de canale cu apă care îngreuna un acces frontal spre zidurile fortificației. Apărarea orașului cădea în sarcina cetățenilor, porțile având câte un paznic care avea misiunea de încasare a taxelor și supraveghere și semnalizare a evenimentelor. Aceștia locuiau de obicei în turnul porții. În caz de război sarcina supravegherii și apărării zidurilor
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
om din fiecare centurie. Pregătirea cetățenilor pentru apărare era asigurată prin desfășurarea unor exerciții militare. Erau organizate trageri cu armele de foc, anual de Rusalii. Aceste trageri au fost stabilite a se desfășura în sântul dintre cele două ziduri ale fortificației, între Poartă Ungureasca și Spitalului. La adăpostul acestor ziduri bistrițenii construiesc începând din 1480, în Piața Centrală, unul dintre cele mai lungi ansambluri arhitecturale medievale din estul Europei, cu arcade la parter, ansamblul Sugălete (Sub galete). Cele 13 case au
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
Mataraua este un sat în comuna Belciugatele din județul Călărași, Muntenia, România. La recensământul din 2002 avea o populație de 84 locuitori. În imediata vecinătate a localității arheologii au descoperit rămășițele unor fortificații ce datează din perioada Latène. Acestea au statut de monument istoric și au codurile "CL-I-s-B-14560", respectiv "CL-I-s-B-14559". Biserica ortodoxă din localitate cu hramul "Sf. Împărați" datează din 1810 și este monument istoric (cod: "CL-II-m-B-14690").
Mataraua, Călărași () [Corola-website/Science/301119_a_302448]
-
care se desfășurau conflicte: frontieră dunăreană atacată de goți și frontieră orientală atacată de sasanizi. Constantinopolul a fost mai ușor de apărat, fiind înconjurat de apă din trei părți, fiind ușor accesibil pe uscat doar dinspre vest, împărații construind multe fortificații pentru apărarea orașului, ca Zidul lui Teodosius al II-lea sau Zidul lui Anastasius, cu scopul de a-i respinge pe barbarii dinspre Dunăre să pătrundă în oraș. Mutarea centrului de greutate și stabilirea reședinței imperiale de la Roma în alte
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Cornul de Aur. Un alt perfect al pretoriului, Constantin, în urma unui cutremur, a reparat zidul și a construit în jurul lui un alt zid cu turnuri și protejat cu un șanț adânc, plin de apă. Constantinopolul avea o line triplă de fortificații, cele două ziduri fiind separate de o terasă și șanțul adânc care înconjura zidul exterior. S-au mai construit noi ziduri de-a lungul litoralului sub administrația perfectului Cyrus. Attila a invadat Imperiul Roman de Răsărit, devastând Peninsula Balcanică, și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
la tron marchează înlăturarea influenței gotice anterioare cu cea a isaurienilor. Isaurienii ocupau cele mai înalte posturi. Conștientizând de faptul că erau oameni din anturajul său care complotau împotriva sa, a înăbușit revoltă izbucnită în munții Isauriei și a dărâmat fortificațiile. În 475 a fost alungat un scurt timp de la Constantinopol, Basiliskos domniind un scurt timp până în 476, atunci când a revenit Zenon la conducere. Între timp, în vest, Imperiul Roman de Apus își încheiase existența, în 476, Odoacru, căpetenia ostrogotilor, inlaturandu
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
venit, care nu a fost însă destul de suficinet încât să amelioreze situația financiară precară a imperiului. Articolele bizantine din mătase au ajuns și în Europa de Vest, împodobind palatele regilor apuseni și negustorilor bogați. Iustinian a ridicat fortărețe și limes-uri protejate, fortificații "castella" la granițe, în nordul Africii, pe malurile Dunării și Eufratului, în Munții Armeniei și în peninsula Crimeea, refăcând și lărgind un sistem de apărare. După cum scria Procopius în "Despre edificii", Iustinian a "salvat imperiul". Iustinian avea datoria de a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ÎI au lansat asediul final asupra orașului Constantinopol.Constantin XI,ultimul împărat bizantin,avea la comanda să 10 000 de oameni,pe când Mahomed avea la comanda să 150 000 de soldati.Turcii au transportat pe uscat 70 de corăbii,ocolind fortificațiile dinspre mare ale Constantinopolului,pentru a ataca prin suprindere.Aparati de zidurile solide lungi de 6 kilometri și vechi de aproape un mileniu,bizantinii au rezistat 54 de zile până când,în final,trupele de elită ale lui Mahomed au ocupat
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Savoia fusese trimis să lupte în Italia. Cu toate acestea Marlborough a decis o ofensivă în Țările de Jos Spaniole. Francezii, sub comanda mareșalului Villeroi, erau concentrați într-o linie lungă de la Anvers la Namur, acoperind orice punct vulnerabil cu fortificații. Ludovic al XIV-lea, care la rândul său era hotărât să lupte și să răzbune înfrângerea de la Blenheim, a ordonat mareșalului Villeroi să-l caute pe "Monsieur Malbrouck" Deși Marlborough a a străpuns liniile Brabantului la Elixheim și voia să
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
și prelucrat pentru prima dată cuprul și aurul), apoi "Epoca de bronz", "Epoca Fierului" și - în sfârșit - "Epoca Dacă". Toate aceste culturi au lăsat urme ca nicăieri în altă parte a lumii. Sarmizegetusa Regia, capitala statului dac și complexul de fortificații din jurul "muntelui sfânt" (Kogaionon) se aflau în Munții Orăștie, în apropiere de prezenta localitate Grădiște, lângă Hunedoara. În secolul XIII, Hunedoara devine un comitat, iar în secolele ce urmează au loc multe lupte pentru evitarea cuceririi de către populațiile vecine (printre
Județul Hunedoara () [Corola-website/Science/296661_a_297990]
-
de Jos, Berghin. Noile colonii au ajuns în scurt timp la un nivel ridicat de bunăstare și cultură. Urmele arheologice descoperite la Stremț, în locul „După vii” atestă existența unei colonii, așezată în N-E-ul actualei vetre a satului în apropierea vechii fortificații „Cetățele”, plasată pe traseul drumului roman Apulum-Napoca. Era un punct militar și vamal. Substrucții de clădiri din piatră romane au fost găsite în vatra satului. Din acest teritoriu provin fragmente de vase aflate la muzeul din Aiud (inv. 3411, 3511
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
continentală a ocupat pentru prima dată West Point în data de 27 ianuarie 1778, astfel acest punct a devenit cel mai vechi post al armatei americane. Locul a fost ales de George Washington pentru construirea unui fort. Între anii 1778-1780, fortificațiile au fost proiectate de inginerul și eroul militar Tadeusz Kościuszko. Generalul Washington a considerat West Point unul dintre cele mai importante poziții de pe continent. Terenul înalt, făcând o formă de „S” permitea Armatei continentale să controleze traficul de pe râu. În
Academia Militară West Point () [Corola-website/Science/317737_a_319066]