3,224 matches
-
glumele ei. PÎnă și Sánchez Concha pufni În rîs o clipă, dar Îndată văzu că Fernandito asista la scenă furios și adoptă repede masca numărul douăzeci și șapte. Necazul cel mare fu la o săptămînă după aceea, cînd Del Castillo, fotograful, aduse pozele gata și Sánchez Concha descoperi că Fernandito pozase fericit, rîzÎnd cu gura pînă la urechi, cum nu-l mai văzuse nimeni și el, pe rîndul din mijloc, mai Înalt decît toți ceilalți, dar cu o mutră de parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîmpla ceva; cumpărau cu toții poza ca să i-o arate lui mămica și să nu creadă că i-am cerut banii degeaba, cumpărau cu toții poza, În afară de Fernandito, care nici măcar nu și-a dat osteneala să se uite la ea. Del Castillo fotograful se apropie și Fernandito Îi azvîrli În față un nu mai uscat decît pustiurile de pe coasta peruviană. În cîțiva ani, dacă o ținea tot așa, Fernandito avea să ajungă printre cei care o luau de dimineață cu băutura, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de pe coasta peruviană. În cîțiva ani, dacă o ținea tot așa, Fernandito avea să ajungă printre cei care o luau de dimineață cu băutura, Într-o cîrciumă de mahala, departe de San Isidro, așa socoti În sinea lui Del Castillo, fotograful care le făcea poza de amintire din școală. „Totul pregătit pentru mutare“, spunea telegrama arhitectului. Juan Lucas i-o citi lui Susan, În apartamentul de la Hotel Ritz din Madrid. Veniseră Într-o călătorie fulger, mai Întîi au petrecut o săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lastarria i-a furat-o pe Peggy! Darling!“... Julius vru să se ia la harță cu Rafaelito Lastarria, dar la ce bun, dacă fratele lui mai mare făcea primii pași de dans la Cazinoul din Ancón și-i mituia pe fotografi ca să-l fotografieze dansînd cu fata doamnei marchize. A renunțat deci să-l mai burdușească și rău a făcut, fiindcă, odată Încheiată solidaritatea cu Bobby, Îi veni În minte o altă idee și vru să strige un ura! care din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucuria. Uite-o! Uite-o că vine! Trecea prin fața lor ținîndu-se după ceilalți, prinși În horă și le făcea semn cu mîna, fericită, topindu-se de fericire; le făcea semn cu mîna saltimbancilor, lui Juan Lucas, lui Susan, blonzilor voinici, fotografilor care se țineau după ea, fiindcă dispărea din nou dansînd, sărind, cîntînd... Julius profită de zarva asta ca s-o Întrebe pe Susan cine erau blonzii cei voinici. Erau asociații lui Juan Lucas de la Tingo Maria, Atilio și Esteban... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Esteban... Dar uite-o că venea, trecea din nou fetița foc de drăgălașă, toți voiau să-i vadă fața dar nu puteau, rîdea, sărea, se Învîrtea, tot părul blond Îi cădea pe ochi, se Împiedica de rochia largă de tul, fotografii o orbeau, acum pleca, dispărea chemîndu-l să vină, pe Julius Îl chema, să intre și el În horă, În trenulețul lor, vino, băiatule!, prinsă În horă dispărea spre fundul curții, unde-o fi, caut-o, Atilio și Esteban mureau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se exprimă prin momentele sublime pe care le oferă marile spectacole sportive, festivitățile de deschidere sau închidere a Jocurilor Olimpice, competițiile sportive, întrecerile etc. Educația fizică și sportul reprezintă o sursă de inspirație pentru artiști de diferite expresii (muzicieni, scriitori, cineaști, fotografi. 3.3. Obiectivele educației fizice și sportului Obiectivele sînt priorități instructiv-educative ce realizează funcțiile educației fizice, anticipează rezultatele educației în termeni competiționali, prescriind răspunsul subiectului la parcurgerea unei secvențe sau etape de învățare. Precizarea obiectivelor demonstrează caracterul programat pe etape
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
fiind de 70 % sau mai mult în domeniul editorial [Ministerul Culturii, 2004]. Suprareprezentarea este mai accentuată în ceea ce privește meseriile propriu-zis creative. "Dintre cei 6 000 de creatori cu statut de autori (scriitori, autori dramatici, autori-compozitori de muzică, realizatori de cinema, ilustratori, fotografi) suficient de profesionalizați pentru a beneficia de regimul specific de protecție socială la care au acces, 75,5 % locuiesc în aglomerarea pariziană, iar 51 % chiar în Paris." [Menger, 1993] Noile forme de creație sînt, de asemenea, foarte prezente: din cei
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Procopiu și Pavel Mirto, care țineau legătura cu tipografia, aflată în aceeași clădire, lungită ca un vagon uriaș spre fundul curții, își luaseră răspunderea gazetei, așa că plecau ultimii. Un ciocănit îi făcu să ridice deodată capul din hârtii. Intră Marwan, fotograful. Era un eveniment, fiindcă poze în Universul nu prea vedeai. Ilustrații erau zilnic, însă desenate. — Ce ne-ați adus? întrebă direct Procopiu și se sculă să strângă mâna fotografului. — Încă nimic, dar am fotografiat câteva scene de stradă cum n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ciocănit îi făcu să ridice deodată capul din hârtii. Intră Marwan, fotograful. Era un eveniment, fiindcă poze în Universul nu prea vedeai. Ilustrații erau zilnic, însă desenate. — Ce ne-ați adus? întrebă direct Procopiu și se sculă să strângă mâna fotografului. — Încă nimic, dar am fotografiat câteva scene de stradă cum n-ați mai văzut, pe onoarea mea. Azi am stat ore întregi în zăpadă, cu aparatul instalat, să pândesc. Iar ieri am ieșit pe fereastra de deasupra intrării Teatrului Național
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
țigară de foi și-și luă și el una. Cu discreție, domnul Procopiu întredeschise fereastra, prin care năvăli aerul rece. — Ce-o să citim în ziarul de mâine? întrebă Marwan, cu interes real pentru tot ce ținea de viitor. Se făcuse fotograf din dorința de a fi măcar cu un picior în timpurile noi. Spre deosebire de frate-său, Peppin, care vorbea tare și melodios - lucru apreciat de director, signor Luigi, un italian care ducea dorul vocilor frumoase din țara lui -, Pavel Mirto fuma
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
meseria cumnatului fusese visul vieții lui. — Te pomenești, zise încet colegul Pavel, că toate lucrurile care au fost și or să fie sunt și acum, în prezent. Pe această frază auzită numai pe jumătate, „toate lucrurile care or să fie“, fotograful își luă rămas bun. Tocmai plecase, când, spre surpriza celor doi redactori, se auzi iarăși un ciocănit la ușă, ferm și politicos, nu ca al băiatului de la tipografie. Amândoi ridicară iarăși deodată ochii. Intră Șeful siguranței publice, domnul Costache Boerescu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un expert: în 2008, obținuse o suspendare a condamnării, pentru vicii de procedură, dar, cu o lună în urmă, familia victimei ceruse revizuirea. În octombrie 2002, Laleh Saharkhizan fusese găsită înjunghiată în reședința din Ketabi. Crima și o serie de fotografii înfricoșătoare au ținut prima pagină a jurnalelor mai bine de două luni. Avea treizeci și șapte de răni adânci de cuțit pe tot corpul, în timp ce legistul a confirmat că, înaintea masacrului, a fost violată. În vaginul ei s-a găsit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fiind deseori înfrânți (vezi Ștefan cel Mare). Uneori, domnitorii Moldovei au recunoscut suzeranitatea regilor poloni, fără ca acest lucru să afecteze politica internă sau religia țării. Pontul Euxin - nume dat de greci Mării Negre. Popp de Szathmary Carol (1812-1887) - pictor transilvănean. Primul fotograf din Regatul României. Fotografiile sale sunt reprezentative pentru cunoașterea epocii. populații migratoare - populații războinice, organizate în triburi, care nu erau sedentare, ci s-au deplasat dintre Est spre Vest și dinspre Nord spre Sudul Europei, pe parcursul a 1000 de ani
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
brună, foarte zveltă, cu bucle paj și un obraz mic triunghiular contempla cu atenție concentrată ceva ascuns altor priviri. Ceva care nu intra în cadrul imaginii și care nu se aflase probabil acum 25 sau 30 de ani nici în atelierul fotografului. Melania Lupu simți, cu o strângere de inimă, că femeia nu mai există ― un sentiment cert, deși inexplicabil. Chipul acela n-avea nimic dramatic, nimic care să sugereze că buclele n-au ajuns coc sur, că n-ar fi putut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care moare ucis în luptele din vara lui 1945, Pike devine, odată cu fiecare poveste pe care o istorisește, vocea ce evocă laconismul poetic al lui Hemingway din textele sale de proză scurtă. În marginea câmpului de luptă, singur sau alături de fotograful ce caută să salveze clipa trecătoare, Pike constituie memoria pe cale de-a se naște a secolului XX. Evitând grandilocvența și atașamentul găunos pentru patrie și sânge, Pike străbate un teritoriu al umbrelor, umbre pe care le convoacă interogând conștiința celor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
anticipat întrebarea lui Tintin, președintele-mareșal excla mase volubil, cu aceeași jovialitate pe care nu o abandona niciodată : „Aș fi bucuros să vedeți cu ochii voștri rodul muncii noastre ! Centrala de la Bulundi îi așteaptă pe Tintin și pe prietenii săi”. Un fotograf oficial tâșni ca din pământ, spre a imortaliza momentul în care, cu zâmbetul său larg, președintele-mareșal strângea cu putere mâna lui Tintin, pe fundalul vizionar al machetei din cabinetul prezidențial. Capitolul 6, în care Tintin începe să țină un jurnal
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trebuit să se afle acolo acum. Ar fi închis imediat gura. Pentru că ce se întâmpla acolo lua forma unei lupte în toată regula. Față în față cu armata portocalie, izolată de un cordon subțire de polițiști la care se adăugau fotograful de la știri și un cameraman, era o altă mulțime, aproape la fel de mare și de gălăgioasă. Nu avea o culoare unică și nici atâtea pancarte ca oponenții săi. Văzu una, plasată strategic lângă echipele de știri, pe care scria pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ușa mașinii deschisă. În centru, negrul cel aiurit rânjea, privind spre ceva care părea o vacă moartă întinsă jos pe stradă. Ignatius cercetă centrul fotografiei cu ochii mijiți. — Ia privește, tună el. Ce fel de imbecil folosește ziarul acesta drept fotograf? Trăsăturile mele abia se pot desluși! Citește ce scrie sub fotografie, băiete. Doamna Reilly împinse un deget în ziar, de parcă ar fi vrut să înjunghie fotografia. Citește numa’, Ignatius. Ce crezi c-or să zică oamenii de pe Constantinopole Street? Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Club, Steele și Bumper, au ieșit din mulțimea oprită în dreptul barului și l-au atacat. Au fost și ele ridicate. Ignatius Jacques Reilly a fost transportat la un spital pentru a fi tratat în urma șocului. — Ghinionul nostru să fie un fotograf prin preajmă, care stătea ș-ardea gazu’ de pomană, așa că l-au trimis să te pozeze stând culcat în drum ca un vagabond beat. Doamna Reilly începu să se smiorcăie. Trebuia să-mi închipui eu c-așa ceva avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din Hong Kong venise îmbrăcată nepotrivit. Acum își scoseseră adidașii și își smulgeau lipitorile dintre degete, înjurând. Nici o șansă. Hagar avertizase companiile despre condițiile din Sumatra și despre cât de dificil era să filmezi acolo. Le recomandase să trimită echipe de fotografi pentru fauna din sălbăticie, experimentate în munca de teren. Nimeni nu-l ascultase. În loc de asta, trimiseseră în grabă la Berastagi echipele care se aflau cel mai aproape, iar rezultatul era că jumătate din ei își țineau reporterul pe poziție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
toată ziua. Solul junglei era umed. Frunzele erau umede. Totul era umed. Echipele de filmare din întreaga lume plecaseră de mult într-o altă misiune. Acum, Hagar se întorsese cu un singur client. Un bărbat pe nume Gorevici. Un faimos fotograf al faunei, care venise cu avionul, din Tanzania. Gorevici se instală sub un ficus mare, trase fermoarul raniței și scoase o plasă de nailon, ca un hamac. O așeză cu grijă pe pământ. Apoi scoase o cutie metalică, o deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zi, fără să știu că e el. Sau poate că m-am Întâlnit față-n față cu el undeva, cândva. Îmi Închipui că poate am luat același autobuz ca și el; poate că e profesorul cu care vorbesc după oră, fotograful a cărui expoziție mă duc s-o văd sau vânzătorul ăsta ambulant... Nu se știe niciodată. Obiectul atenției lor era un bărbat musculos, Între patruzeci și cincizeci de ani, cu o mustață subțire. În vitrina din fața lui se aflau zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rost să stai nemișcat ore În șir. Pe când se Îndrepta spre partea din spate a avionului traversând culoarul strâmt, se uita la pasagerii de pe fiecare rând, unii din ei turci, alții americani, alții de alte naționalități. Oameni de afaceri, ziariști, fotografi, diplomați, scriitori de romane de călătorii, studenți, mame cu copii nou-născuți, oameni total necunoscuți cu care Împărțeai același spațiu și poate chiar aceeași soartă. Unii din ei citeau cărți sau ziare, unii Îl urmăreau pe Regele Arthur ucigându-și dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pic distrat, Îi răspunsese tatălui Începînd cu „Stimată doamnă“ (romanul, scris la persoana Întîi, se Înfățișa ca jurnal intim al unei femei). Mult mai tîrziu, Franz Weyergraf obținuse Marele Premiu catolic pentru literatură. Se străduise să fie numai zîmbet În fața fotografului agenției Keystone. Mai apoi, de Îndată ce arbora un zîmbet crispat, copiii Îi spuneau: „Iar ai zîmbetul Keystone!“. După premiu, scrisese Fapta prințului, un roman pe care Clouzot și Visconti doriseră să-l adapteze pentru marele ecran. Se dusese să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]