4,010 matches
-
de simbolistică solară. Coborâsem din mașină la câțiva pași dincolo de curtea aflată în discuție și, îndreptându-mă spre poarta de intrare, în partea dreaptă a acesteia, privirea mi s-a oprit pe o troiță sculptată. Mi-am pregătit aparatul de fotografiat și m-am apropiat s-o examinez. Era așezată pe un soclu de beton împrejmuit de același stil de gard către interiorul curții față de linia drumului, ca model, material și culoare, de o frumusețe sobră, mai înaltă de aproape trei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
existentă lângă troiță, aducându-i binecuvântarea sa, apreciind că ea simbolizează sângele Domnului, viața însăși. Se întâmpla în ziua de 24 septembrie 2009... Mergând în lungul gardului, am lăsat poarta în urmă pentru a mă opri să admir și să fotografiez, în stânga acesteia, o altă lucrare în lemn, la fel de înaltă și monumentală ca troița, lucrată dintr-un trunchi de copac din a cărui scoarța groasă meșterul păstrase o bună parte, lateral și în partea de sus a sculpturii, care să vorbească
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
păr cu o brunetă el spadasin ea pe trepte asistentă pas în doi mereu în ceartă acum alți actori doar buzele și le duelau pe scări el o privea cu nesaț în pelișor culcată în patul regal nici aparatul de fotografiat nu surprindea emoția dintre ei iubirea rostogolită până în iarbă ochii lor negrii tăciunii cei mai arzători părul împreunat cel mai neastâmpărat în setea sărutului înroșit de zmeură și fragi uitaseră de tren erau doar gară pentru doi sipet al aceleiași
PAS ÎN DOI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376243_a_377572]
-
1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te vedeam cu ochii-nchiși, Uneori, deschizându-i, Să mă gândesc la tine, Altfel părându-mi-se clipă, Surâzând parfumului tău, Adus parcă de vântul toamnei, Scăldat de stropi veniți din Univers, Fotografiindu-i, cântând pe streșini Plini de rugina, colorând chipul vieții, În nuanțe neștiute de mine, Luminate de lampadare vechi, Pe străzi înguste și puștii, Coborând pe trepte lunecoase, Mirate și ele, de gândurile mele, Vrând, parcă, să mă oprească, Să
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]
-
acest carnet și să-l trimită celor dragi, chiar voiam să ajungă în mâinile Agnetei să vadă și ea prin ce iad am trecut. În carnet mai aveam și trei fotografii, una în care eram eu cu Agneta, în civil, fotografiați la Dej în scurta noastră fericire, în a doua era Agneta, călugăriță, și în ultima tot ea, se fotografiase special pentru mine, era îmbrăcată într-o bluză albă, cu fața plină de lumină, zâmbind așa cum numai ea știa să zâmbească
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
prin ce iad am trecut. În carnet mai aveam și trei fotografii, una în care eram eu cu Agneta, în civil, fotografiați la Dej în scurta noastră fericire, în a doua era Agneta, călugăriță, și în ultima tot ea, se fotografiase special pentru mine, era îmbrăcată într-o bluză albă, cu fața plină de lumină, zâmbind așa cum numai ea știa să zâmbească, lăsând ușoare umbre pe obrajii ei în dreptul gropițelor; prin păr parcă i se jucase un vânticel și i-l
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
îmbrăcată într-o bluză albă, cu fața plină de lumină, zâmbind așa cum numai ea știa să zâmbească, lăsând ușoare umbre pe obrajii ei în dreptul gropițelor; prin păr parcă i se jucase un vânticel și i-l răscolise. Aceasta îmi era fotografia cea mai dragă pentru că era cea mai apropiată de firea ei, în cea în care era călugăriță părea îmbătrânită, probabil din cauza hainelor negre. În fotografia în care era cu mine stătea prea țeapănă, sub emoția gestului de-a sta lângă
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului femeia frânează brusc în mijlocul străzii poartă o fustă prea scurtă ( ca s-o poți denumi fustă! ) își scoate un picior impecabil afară apoi pe celălalt între cele două secvențe ne fotografiază privește spre mall și pe buze-i apare-o grimasă „iar se dă ceva la ofertă băga-mi-aș!” se holbează și bărbatul cu fața de muscă care coboară din dreapta „tigăi” femeia își scapă poșeta din mână se-apleacă unduios
FEMEIE LA MALL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375732_a_377061]
-
cel puțin o mai grea înțelegere, de fapt un farmec al încordării simțurilor, s-ar putea crede că bătând în retragere spre simplificare, dar nicidecum: „Ne surâde de pe ecran/ ne salută/ cu mâna pe inimă/ cu partea interioară a ochiului/ fotografiază vederea noastră/ conform tehnicii alb-negru// Pentru sărbători/ stă împreună cu noi/ și ridică toast/ pentru toți cei care nu mai sunt/ în mijlocul nostru// Cu sete/ trece/ dincolo de fluviu// Ne conduce în labirint/ și ne prinde de mână/ când privim cu capul
FIINŢĂ: INIMĂ, SUFLET, LUMINĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375786_a_377115]
-
mai trezi și vor fi din nou capabili să vadă ceea ce este de văzut, îi va cuprinde iarăși dorul de vis metafizic. (Dorul de vis metafizic) • O fi creierul aur cenușiu cu însușiri electrochimice și electromagnetice, ochiul un aparat de fotografiat ori video, dar gândurile, ideile, emoțiile, intuițiile ce sunt? Intre formele materiale ale realității și cele invizibile, non-corporale, există o prăpastie dar și un pod al imaginației metafizice. Orb lângă orb ținându-se de mână, toți pot cădea în prăpastia
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
rău și încercă din puținul sau s-o ajute și pe Veronica, trimițându-i din când în când câte 50 de franci. Cum nu venea nici în vizită, Veronica îi cerea măcar o fotografie. Dar Mihai obiecta că nu se fotografiază, căci avea fața umflată "ca de orbalț" din cauza bolii. 1883-11-25 Veronica află că Eminescu se simțea foarte rău și este internat la sanatoriu. Pentru că nu avea bani iar pensia de pe urma soțului ei, Ștefan Micle, încă nu se aprobase îi scrie
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
un târziu când spiritele se potoliră, studenții trecură la culcare. Dimineața următoare anunța o zi minunată, plină de farmec. Peisajele de basm ale brazilor împodobiți cu zăpadă și ale crestelor ce străluceau în soare au fost imortalizate de aparatele de fotografiat. În ajun grupul de turiști se ocupă în exclusivitate de pregătirea revelionului. Spre seară, turiștii făcură o bătaie cu zăpadă și modelară trei omuleți. Era un joc inocent, de copii, uitând de tumultul vieții citadine, de aglomerație și stres, de
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
construiește sub glorioasa conducere a partidului nostru comunist, cu fermitate și în unire, un viitor liber, socialist și comunist, în deplină libertate și independență". Mulțimea aplaudă și scandează "România, stima noastră și mîndria", "Ceaușescu eroism, România comunism". Șeful statului este fotografiat alături de Elena Ceaușescu zîmbind unor pionieri care aduc flori. Se înmulțesc telegramele de omagiu trimise de brigadieri, de cooperative agricole, de comitetele județene care anunță propria autonomie energetică. Acest stil emfatic este contrariul declarațiilor sovietice care acceptă să vorbească despre
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care sunt receptate detaliile creează o lume rigidă, spectrală, vidată, din care lipsește orice sentiment. Lucrurile rezonează între ele, duplicitar, fiind percepute la nivelul unei "lucidități reci" (Novalis) a unui intelect în situația de martor ecran, ca un aparat de fotografiat care scoate la infinit, fără nici o triere, imaginile din fața lui. Lipsește exuberanța evenimentului unic, palpitul vital. În peisajul eminescian, golit, devitalizat se simte însă o presiune a timpului exterior asupra timpului interior, ca o scurgere a vaselor comunicante, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ceea ce este astfel sfâșiat, prin sfâșierea sa, este deschis invaziei absolutului". 4. "Eresul" din ochii iubirii. Dacă pentru un pictor (precum Cezanne) e important "când vederea devine gest", pentru Eminescu este important ca "vederea" să devină gând. Ochiul său nu "fotografiază"/surprinde liniile trupului, cât surprinde în evoluție, în timp caracterul femeii. De la înger, la demon e o artă de a "surprinde" nu atât trupul, cât cifrul caracterului feminin: Ochii tăi, înșelătorii! A ghici nu-i pot vreodată, Căci cu două
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
va reuși să stîrpească flagelul, ne-am putea gîndi la fatalitate? Să fim optimiști și să sperăm că Chirac n-o fi auzit de drăgălășenia rostită de Briand (la un pahar de Beaujolais...). Luvru. Sala Giocondei. Nu-i voie de fotografiat, dar blițurile spintecă scurt de sub mîneci, de sub chimonouri, burnuzuri, foiala continentelor e înmărmuritoare, nu se-aude-o vorbă, doar respirația... Te afli într-un cîmp electric. Nu-ți dai seama ce se-ntîmplă. Contemplare? Fie ea și extatică? Nu. E un halucinant fetiș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a perechilor tinere, biologic triumfătoare și dezinvolt elegante, pe străvechile bulevarde! În tren. Un Fifi Înaripatu, un Olandez Zburător, în perpetuă neliniște. Mai mult păsăroi decît om. Se tot ridică de pe locul lui de la fereastră, își ia minusculul aparat de fotografiat, iese pe culoar și, maniacal, își fotografiază locu-i rămas gol, pe care odihnește-un ziar cu scandalul Truțulescu. Ronțăie delicat și calm niște biscuiți care par din dotarea unei nave cosmice. Privindu-ne hipnotic, lung, cu ochii lui mari, nocturni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
elegante, pe străvechile bulevarde! În tren. Un Fifi Înaripatu, un Olandez Zburător, în perpetuă neliniște. Mai mult păsăroi decît om. Se tot ridică de pe locul lui de la fereastră, își ia minusculul aparat de fotografiat, iese pe culoar și, maniacal, își fotografiază locu-i rămas gol, pe care odihnește-un ziar cu scandalul Truțulescu. Ronțăie delicat și calm niște biscuiți care par din dotarea unei nave cosmice. Privindu-ne hipnotic, lung, cu ochii lui mari, nocturni. Un soni, îmi zic. Nu. E chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se poate, ce pot ei prinde, în zona Palatului Culturii. Japonezul are un moment de maximă inspirație și, văzînd lîngă Lapidarium un grup de țigani curați și foarte decorativi, îi abordează, rugîndu-i prin mimică să-i dea voie să se fotografieze cu puradelul lor sugar. Zis și făcut. Tînăra țigancă îi întinde pruncul, japonezul îl ia atent, ca pe ceva din altă lume, și-i roagă și pe ceilalți din grup să-l încadreze. Japonezul retrocedează copilul și face temenele de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a servit freneticul artist, grăbit să spună totul pînă să-l înghită neantul, se convertesc brusc în pietre prețioase. Dali, pîndindu-ne de după o garoafă. Ochi, mustăți, favoriți: laseri hipnotici. Fascinanta și bizara Spanie. În iarnă, sînt nevoit să-mi fotografiez cîteva pînze. Apelez, ca de fiecare dată, la efebul cu nume deja vehiculat în mediile supersofisticat-postmoderne, excelent fotograf (aptitudine, de altfel, implicată demersurilor curentului la modă). Locul desfășurării: curtea atelierelor. Fulguiește. Cunoscînd ce expune efebul fotograf, ce piese îndepărate stilistic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
efebul fotograf, ce piese îndepărate stilistic de ale mele (și nu sînt singurul), menite să producă șocul neiertător al anulării "tradiționalelor", "vetustelor" armonii, simt o oarecare jenă de fiecare dată cînd îmi așez pe șevalet lucrarea ce urmează a fi fotografiată de... colegul meu. Îi surprind, hoțește, figura și nu-mi pot da seama dacă rictusul ei traduce disconfortul în fața armoniilor... vetuste sau e doar reacția la frig. Să încerc acum a spune ce simt, la rîndu-mi, în prezența pieselor expuse
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pe tătucul popoarelor îl aștepta o treabă serioasă nu numai în continentul său perpetuu însîngerat, ci și în vreo trei sferturi de glob. Jubilanta fotografie a unui secol bolnav. Cu cîtă plăcere dau curs rugăminții celor doi de a-i fotografia cu aparatul lor! De data asta, în fața Teatrului. Băiatul îmi întinde obiectul, un minuscul Nikon, explicîndu-mi sumar manipularea, îi prinde fetei talia și-o conduce sub bătrînul fronton. Sînt atît de stenici în candoarea lor de-a înfrunta împreună timpul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i lanț, gemînd, precum cuțache de la Cumpătu, de plăcere. Îmi scot carnetul, să-i fac o schiță. Se ridică, se scutură, vine pînă sub nasul meu și-mi dă una peste carnet. Ca și cum mi-ar spune: Lasă asta; aici se fotografiază. Librăria din Sinaia. Unica, dar la zi cu de toate. Intru și, după o repede ochire generală, mă îndrept spre standul Polirom-ului. Da, ultima mea carte de proză (Pretențiile barcagiului Caron) există. Două exemplare. O întreb, șoptit, pe librăriță dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe margini, în picioare, le indică chiar locurile rămase libere și nu renunță la acțiune pînă nu vede toată situația rezolvată. Din cînd în cînd, sala, ușor contrariată, aplaudă insolitul număr. În care timp, Radu Varia nu contenește să-și fotografieze ilustra soție, ca și cum ar (am) asista neîntrerupt la una din mirobolantele ei acute. Totul reintră în normal, cînd imperioasa divă începe să cînte. Ce-a fost asta? Trucul marii cîntărețe, mimînd insignifiantul om de ordine? Extazul? Inegalabila voce. Dezarmant de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
închega. Și care năzuia. Imediat sub titlul ziarului în grafica ingenuă a începuturilor, cu o bucolică țărăncuță, notînd probabil știri pe un corpolent carton e titrată, cum ar veni, tema numărul unu, scandaloasă desigur: Iadul casnic. Sub ea însă comic fotografia (cu aer de dagherotip) a Biroului Asociației Generale a Studenților din (țineți-vă respirația!) Montpellier, fiind trimiși (alt suspans) la pag. 3, pentru a afla numele celor șapte... din Montpellier. Un subiect grav, cu care nu aș încerca, nici în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]