19,543 matches
-
lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la capăt, ne frapează de la primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum i s-a spus, asemenea frază îl solicită direct pe cititor, asociat parcă la producerea ei și angajat să suplinească imaginativ spațiile albe, colaborînd direct cu autorul. La toți pașoptiștii, problema limbii, precum și implicațiile estetice legate de viziunea lor lingvistică, s-au aflat în centrul operei
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
l-ar fi îndrumat propria sa cultură, Russo s-a aflat mereu în căutarea fondului nostru ancestral, pe care era convins că nu-l poate găsi decît în folclor, după cum demonstra în Cugetări și în articolul Poezia poporală. Așa cum spuneam, fraza românească a lui Russo vizează decis registrul autohton, căutînd o "autenticitate" aproape demonstrativă. Exemplul cel mai clar este furnizat de Cîntarea României, o proză poetică pînă de curînd considerată drept operă emblematică a autorului, în realitate o compoziție greoaie și
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
de o incredibilă și nemeritată glorie europeană, poema lui Russo rămîne astăzi notabilă doar printr-o anumită performanță stilistică. Deși preia schema simetrică și obositoare din Paroles d^un croyant, Russo o umple cu substanță locală, apelînd la turnuri de frază arhaice, la regionalisme, și prezentîndu-și opera drept un manuscris "găsit într-o mînăstire": încă o dovadă de arhaitate! în contrast cu fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
preia schema simetrică și obositoare din Paroles d^un croyant, Russo o umple cu substanță locală, apelînd la turnuri de frază arhaice, la regionalisme, și prezentîndu-și opera drept un manuscris "găsit într-o mînăstire": încă o dovadă de arhaitate! în contrast cu fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
sunt un transfer direct al realului în narațiune. O singură linie a evenimentelor, un singur personaj. Acesta nu este însă el, autorul, e mai degrabă prefigurarea cu accent mitic a eului său, mai subtil e mai concret decât originalul." În frazele lui Drieu se resimte șocul produs în epocă de propulsarea unui rival imprevizibil. Dincolo de năvala faptului, de care autorul nu se separă, cum comentează Drieu, se distinge semnificația atribuită verosimilului. Se înșela, cred, când deplângea lipsa de aderență a autorului
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
impostor, că luptând sau scriind despre revoluție el n-a fost în parte prezent, activ cu o contribuție remarcabilă. Ulterior se va repeta ipostaza din convorbirea cu Mao Tze-Dun: trimis ca delegat al generalului De Gaulle, Malraux a colectat câteva fraze de curtoazie diplomatică. Pe baza acestei rezumări, scriitorul a confecționat un lung capitol din Antimemorii, din care va rezulta un dialog între Europa și Asia. Nu mai conta suportul existent, el lăsa loc fanteziei autorului. Încă din cele dintâi scrieri
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
rescriere drastică a pasajelor, cu eliminarea a sute de greșeli evidente. Compararea celor două ediții are în continuare rolul de util exercițiu didactic. Multe pasaje stîngace și chiar de neînțeles în prima versiune a traducerii au fost reformulate. De exemplu, fraza "Din cuvintele celor doi conducători științifici, care garantează asupra calității (sau asupra defectelor) lucrării scrise, și din capacitatea pe care candidatul o arată în susținerea opiniilor exprimate în scris se ivește judecata comisiei" (2000, p. 9; sublinierile în text, aici
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
mult mai maturi" (2000, p. 17); în noua traducere: "E vorba despre subiecte care îi pun în încurcătură și pe cercetători mult mai în vârstă" (2006, p. 27). Greșeala cea mai răspîndită era aceea a alegerii lexicale improprii. În rescrierea frazei "Ajunge ca orice membru al comisiei, frunzărind sumarul, să releve trei omisiuni că studentul a devenit ținta unei rafale de denunțuri care vor face ca teza sa să apară o listă de divagații" (2000, p. 18), cuvintele subliniate sînt înlocuite
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
felul cum sunt rostite, într-un amestec ce se ia la întrecere cu diversitatea produselor expuse. Limba aici este vie, concretă. Nu spun că o greșeală gramaticală îl costă pe vânzător, ca în presă, radio, televiziune, parlament. Și nici că frazele ar angaja cine știe ce urmări. Piața-i piață. Corect vorbești, corect vinzi. Cumpărătorul se ia, instinctiv, și după modul cum i se adresează "țăranii". Din tarabă în tarabă, ajungi și în partea stângă, cum privești pavilioanele Amzei. Acolo unde ciobanii își
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
cu lacrimile și cu chipul înnobilat de apropierea morții. - Mai ții tu minte când erai mic și făceai întreceri de somn? Oftă din greu, părând că șovăie între veselia prefăcută și împăcare. Hai, Repetentule, cine adoarme ultimul..." Citită ca întrebare, fraza finală contează mai puțin. La fel ca și titlul cronicii mele. Pentru o mai bună înțelegere a prozei lui Bogdan Popescu și pentru binele următoarelor sale cărți, ar fi mai indicată o interogație sceptică și în toate ale ei americănească
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
refuta e înregistrat în DEX, dar și mai drept e că nu sună la fel de bine în română ca în franceză. Distinsul autor al articolului, Radu Negrescu-Suțu, care trăiește de multă vreme la Paris, precis nu-și dă seama de ce o frază precum aceea în care își exprimă convingerea că românii "vor refuta cu determinare acest pseudo-raport care nu-și justifică existența și sfidează cele mai elementare reguli ale bunului simț" ne face să rîdem. Un balon dezumflat Ziarul Ziua a publicat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
atunci cînd predai toată ziua filozofie, simți la un moment dat nevoia să compensezi uscăciunea conceptelor cu doze cumpănite de dulceață lexicală. Numai că Mureșan cade în extrema cealaltă, devenind obositor de artificios, ca un navigator care înoată în propriile fraze. Paradoxul lui Vianu Mureșan este că, deși manierist în exprimare, filonul din care îi ies frazele e autentic. Are sensibilitate cît muntele, numai că sunetul la care ajunge, deși e unul de calitate muzicală, lasă o impresie estetică care nu
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
cu doze cumpănite de dulceață lexicală. Numai că Mureșan cade în extrema cealaltă, devenind obositor de artificios, ca un navigator care înoată în propriile fraze. Paradoxul lui Vianu Mureșan este că, deși manierist în exprimare, filonul din care îi ies frazele e autentic. Are sensibilitate cît muntele, numai că sunetul la care ajunge, deși e unul de calitate muzicală, lasă o impresie estetică care nu e pe măsura sunetului. E ca atunci cînd un muzician, al cărui fler sonor e indubitabil
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
ar face tenabilă univocitatea atribuirii de sens, căci ceea ce întreține constanța referințelor de sens este centralitatea convergentă a obiectității, în abstracție de fluxul temporal ce divide identicul făcînd imposibile și observația, și sensul, și denumirea." (p. 130) Iată genul de frază care, făcîndu-și knock-out cititorul, îi dă convingerea că acesta e sunetul firesc al filozofiei și că, în consecință, filozofia e bună de pus la naftalină. Dar Vianu Mureșan știe foarte bine că nu așa stau lucrurile. Măcinarea jargonului e doar
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
regulile stilului administrativ sau după principiul lexiconului. Ceea ce la nivelul formal de fond al construcției epice (hard-ul romanelor și prozelor scurte, dacă se poate vorbi de așa ceva) pare de un schematism dezarmant, se complică fundamental la nivelul stilului, al frazei propru-zise (soft-ul romanelor). Totul se transformă într-un foc de artificii, cuvintele și expresiile stilistice explodează, verva lingvistică devine de nestăvilit, autorul execută cu măiestrie fandări și piruete verbale, calambururile, jocurile de cuvinte, coq-a-l'âne-urile sunt la ele acasă
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
Superficialitatea, îngăduința, delăsarea care puteau apărea visuri blânde din disciplina fanatică și plină de cruzime a dogmei, erau piedici și găuri negre în realitatea democrației în curs de a se naște și de a-și inventa criterii și rigori. Celebra frază potrivit căreia comunismul românesc va fi Stalin plus Caragiale, frază aparținând lui Belu Zilber, care se pricepea bine și la Caragiale, și la Stalin, nu se voia decât un sarcasm, dar a fost de fapt strania descoperire a unui fascinant
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
fanatică și plină de cruzime a dogmei, erau piedici și găuri negre în realitatea democrației în curs de a se naște și de a-și inventa criterii și rigori. Celebra frază potrivit căreia comunismul românesc va fi Stalin plus Caragiale, frază aparținând lui Belu Zilber, care se pricepea bine și la Caragiale, și la Stalin, nu se voia decât un sarcasm, dar a fost de fapt strania descoperire a unui fascinant paradox și chiar a unui noroc. Acest paradox subtil, și
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
alcătuirea lor să intre apoi în alte alcătuiri cu sensuri diferite. Nimic nu este ceea ce pare în această lume, unde toate formele, culorile, sunetele, mirosurile sunt filtrate prin întreaga experiență culturală a umanității. Dincolo de jocul compunerii/ descompunerii/ recompunerii cuvintelor și frazelor, există în scrisul lui Șerban Foarță și o șaradă a semnificațiilor. Uneori, voluntar sau involuntar, scriitorul ajunge să dialogheze cu cărți, picturi sau compoziții celebre, iar sensurile acelor capodopere artistice sunt puse în relație cu experiența sa empirică. Alteori, prin
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
anume că Gabriel Liiceanu indică în ambele cazuri, în mod exemplar, sursa din care și-a extras ideile. Numai că, dacă în cazul lui Heidegger e vorba de o expresie ("omul este to deinotaton") căreia Gabriel Liiceanu îi indică în fraza imediat următoare originea (cartea Introducere în metafizică a lui Martin Heidegger), în cel de-al doilea caz e vorba de o suită de cuvinte grecești desprinse din notele pe care Gabriel Liiceanu le-a elaborat împreună cu Petru Creția la dialogul
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
extrem de puține cuvinte, Sorescu spune următoarele: ,, Victimă a folcloriștilor și a literaților! La intrarea în opera lui Brâncuși ar trebui o răzătoare, să te ștergi pe picioare de toate legendele pe care le-ai auzit despre el", pentru ca, doar cîteva fraze mai încolo, să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact ceea ce este de fapt în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
acestea nu sunt scrise de Matei Vișniec. Ele provin din mărturiile unui militar angajat în războiul iugoslav. După atâtea conjuncții adversative de care ne izbim explicit sau implicit în cărțile lui, relativizând până și clasificările de gen, în sfârșit o frază care nu admite la capătul ei decât un punct categoric: Omul-pubelă. Femeia ca un câmp de luptă e de citit cu aerul triumfal care i se cuvine - dintotdeauna - unui foarte bun autor.
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
mai deschis niciodată respectiva discuție sistematică. Perspectiva lui critică a constituit, în schimb, unul dintre modelele puternice ale studiului de față." Meritul și farmecul Sensurilor perfecțiunii vin simultan din talentul de a continua intuiții marginale. Ioana Bot nu glosează niciodată fraze celebre, ci descoperă formulări - mai degrabă empirice - uitate sau abandonate. Acestora le adaugă presupoziții proprii și de asemenea nedefinitive. Ceea ce rezultă e o tehnică a explicitărilor prudente și o artă a senzaționalului științific. Există, în bibliografia teoretică a problemei, un
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
ronsetul. (Evident, aflat la intersecția dintre sonet și rondel). Publicat în 1995, volumul său de Ronsete nu a avut, din partea criticii de la noi, șansa unei recunoașteri pe măsură. Autoarea citează, în oglindă, un fragment impresionist din Al. Cistelecan și câteva fraze aplicate ale francezului M. Dorsel. Sunt întru totul de acord cu ea. Numai că atunci când se pune problema necesarei corecții de verdict și a unei obligatorii promovări, autoarea Sensurilor perfecțiunii nu mai e la fel de convingătoare. Citatul exact și comentariul tehnic
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
dintr-un scenariu de film prost, iar portretul personajelor e simplificat pînă la grotesc, ca într-o strategie premeditată de caricaturizare. Totul e înfățișat în tușe groase și ostentative, Heidegger semănînd cu un figurant ostenit care este pus să recite fraze din propriile cursuri universitare, iar Hannah Arendt cu un procuror al Curții de la Haga însărcinat cu întocmirea unui rechizitoriu privind trecutul nazist al familiei Heidegger. Personajele sînt entități golite de individualitate, mișcîndu-se precum niște scheme abstracte și previzibile, al căror
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
caracteristicile ideologiilor: aspectul lor invaziv și cercul lor vicios, "respectiv capacitatea lor de a se multiplica indefinit, stimulându-se reciproc." Poate în acest eseu umorul lui Andrei Pleșu se manifestă cel mai savuros, culminând în final, când, apropo de celebra frază inaugurală din Manifestul Partidului Comunist, conchide: Pentru a le rezista șideologiilorț trebuie să rămâi viu, reactiv, neînregimentabil. Să-ți păstrezi umorul. Nimic nu e mai ridicol și mai neputincios decât o stafie care provoacă râsul." Umorul este, de altfel, unul
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]