3,883 matches
-
o zi pe mâna mea, i-aș fi venit de hac...” Auzindu-l, vecina A Își spuse: „Ia să vedem...”. Și Într-o bună zi, când omul dârz tocmai Înhăma caii ca să meargă la târg, aceasta Îi ieși la poartă gătită În haine de sărbătoare, toată numai zâmbet, rugându-l s-o repeadă și pe ea până-n oraș, unde ar fi avut, cică, de rezolvat niscaiva treburi pe la judecătorie. Bărbatul se Învoi, fără să știe ce-l așteaptă. Pe drum, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Aceștia îl acceptară. De atunci, tânărul a știut care-i este soarta și privea de departe casa fără a se apropia, pentru că mai trebuia să aștepte. Ajunși la vremea sorocită se uniră pentru totdeauna. A fost sărbătoare mare. Fata era gătită cu podoabe și tatuaje. Era măruntă, isteață și foarte frumoasă. La început și sfârșit tamtam-urile izbucniră în rugăciuni de mulțumire către Marele Siprit al Soarelui. După nuntă, singuri, își făcură din trestii, o locuință a lor, după modelul celorlalte. Se
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
tablou): Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam’mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București... Foarte de dimineață, dumnealor, (poftește cu mic gest pe cele trei cucoane și pe Goe), frumos gătite împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le ducă la București. Goe este foarte impacientat. Goe (pe un ton de comandă): Mam’mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Dar, pentru frumusețea sa, Mama vitregă o ura. Și-ar fi vrut s-o vadă moartă. Ce necaz pe biata fată! Cred că v-ați dat bine seama , Este Albă ca Zăpada... Albă ca Zăpada: Casa este aerisită, Mâncarea este gătită, Rufele-s toate spălate, Paturile aranjate, Cozonacu-i la crescut, Ce mai este de făcut? A... poate prin curte, cumva Să mai dau cu mătura! Împărăteasa: Spune-mi , oglindă, oglinjoară, Sunt cea mai frumoasă din țară? Oglinda: Frumoasă ești crăiasă, Ca
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
șapte pitici m-au învățat Cu străinii să nu stau la sfat. Împărăteasa: Eu nu-s străină, sunt chiar mama ta, Cea vitregă, e drept, dar chiar așa, Acum n-am să te mai otrăvesc, Vreau de carnaval să te gătesc. Prezentatorul 2 Să vedem acum de n-ați uitat Cu cei doi ce s-a-ntâmplat... A cântat o vară-ntreagă la chitară Greierele indolent Dar se trezi deodată din visare Când frigul se simți prezent. Greierele: -Hei, tușică, mătușică
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
la carnaval Unde este mare bal. Prezentatorul 6 -Zice-se c-a fost odată Alt moșneag și-o babă rea, Moșneagul avea o fată Baba tot la fel și ea. Fata moșului: Eu de muncă nu mă sperii Curăț, mătur și gătesc. Mama vitregă și sora Tot mereu mă necăjesc! Eu fac toată treaba-n casă Și muncesc mereu -mereu. M-au gonit acum de-acasă Și-o să muncesc din greu. Însă tata m-a-nvățat Să fiu harnică și bună. Sfatul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să mă ierți, fata mea! Abia acum mi-am dat seama Că pe nedrept te-am judecat De-acasă când te-am alungat. Văd că fără zahăr și miere Se poate oricând trăi, Dar niciodată fără sare, Bucatele nu poți găti. Împărăteasa: Lui Dumnezeu îi mulțumesc! C-așa noră mi-a fost dată Tocmai de neam împărătesc, Și frumoasă și-nțeleaptă. Prezentator 8: Concluzia e clară, Mai bun trebuie să fii, Chiar de nu-i Crăciunul În fiecare zi. Fiecare întâmplare
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
a pus la tot felul de încercări grele. Și pentru că i s-a făcut foame a poruncit să scrie ce mâncăruri dorește să mănânce. Toderiță a scris:’’Fript-ura laptedulce ciorbă de pește ardei mpluți plăcintă cu brânză’’. Bucătarul: Cum le gătesc, Măria Ta ? Amestecate? Punct-împărat: Amestecate, căci așa îi plac oaspetelui nostru. La invitația Împăratului, Toderiță se repede să guste din bucatele aduse, dar rămâne cu lingura în mâna . Toderiță aș vrea să știu ce bucate sunt astea? Punct-împărat: tocmai ce
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
În general foarte bine, deși... Probabil propaganda care se făcuse la ei În timpul războiului... Se cam temeau de ostașii sovietici. Preferau deci să ne găzduiască pe noi dacă tot trebuia să găzduiască pe cineva. Dădeam proviziile noastre femeilor să ne gătească mâncarea. Domn’e așa sunt de gospodine și de curate femeile din Ungaria, e lucru mare! În orice caz În Ungaria am fost primiți cu multă simpatie și bunăvoință. E adevărat că femeile nu se dădeau În lături să... erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
desprinde tot timpul din modul lui de a povesti. Ceva neștiut și nebănuit se strecoară pe sub, printre, pe deasupra cuvintelor lui. Cum stăteau ei, odată, Într-o seară, erau șapte femei, ei câți vor fi fost, ce discutau, ce mâncăruri le găteau cele șapte unguroaice? Iată câtă poezie, ce atmosferă În câteva cuvinte și ce brusc și cu ce efect vine unul și trage câteva focuri În aer Înainte de a se prăbuși peste o sobă Încinsă! „În satele maghiare nu era casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la bucătărie, dar aici totul era curat și ordonat, căci avusese mama grijă de cu seară. Atunci, se gândi că ar trebui să facă ceva de mâncare pentru când vor veni mama și tata osteniți de la muncă. Dar ce să gătească? A! Da! Îi sclipi o idee. Porni spre grădină, se urcă în corcoduș și începu să culeagă fructele care i se păreau mai galbene și mai coapte. Când își umplu sânul cu corcodușe plecă înapoi în curte, intră în bucătărie
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
când în când cântecul cu mormăituri morocănoase, spre amuzamentul copiilor. Mie îmi place căprița, e tare drăgălașă și jucăușă! Tata intră în rol, imitând căprița prin joc și cântec. „Ța! Ța! Ța! Căprița me, Că eu bine te-oi țâne! Gătită cu flori pe cap Te-oi juca astăzi prin sat! Îți dau grâu și fân de munte, Ia mai stai într-un genunche Și te pune-ntr amândoi, C-așa-i jocul pe la noi, Uite-așa și uite-așa, Joacă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
am omorât ceea ce trebuie să fi fost cea mai mare insectă din partea asta de lume. Am comandat mâncare vietnameză, dar am aruncat-o când mi-am amintit că citisem despre un local vietnamez de pe lângă mine care a fost Închis pentru că gătea câini, așa că acum mă pregătesc să mănânc niște orez reîncălzit cu fasole și un pachet vechi de biscuiți Twizzlers. O, Doamne, parcă aș fi din reclamele alea cu produse dietetice, nu-i așa? Ea se mulțumi să râdă, neavând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
martini-ul, ca să toarne Încă două pahare de șampanie. Deadline-ul e de-abia la douăsprezece noaptea. De ce aș face ceva până la zece seara? Ce sărbătorim? M-am afundat În salata mea Gorgonzola, recunoscătoare că mănânc ceva care să nu fie gătit pe stradă și am luat o gură de șampanie. Dacă aș fi reușit să mă strecor cumva să mănânc aici În fiecare seară, fără să par cea mai mare ratată din lume, aș fi făcut-o fără să stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fie interesat de patiserie, dar mi s-a părut drăguț că avea și alte interese. Până la urmă, În afară de exaltarea nocturnă a egoului produsă de respingerea oamenilor exclusiv pe baza imaginii lor, Îmi imaginam că devenea destul de plictisitor. —A, da? Interesant. Gătești mult În timpul tău liber? Întrebam doar din politețe, ceea ce, din păcate, a reieșit foarte clar din tonul meu. Adică, asta e una dintre pasiunile tale? —Pasiune? Rânji din nou. Nu sunt sigur că s-ar putea numi „pasiune“, dar, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
liber? Întrebam doar din politețe, ceea ce, din păcate, a reieșit foarte clar din tonul meu. Adică, asta e una dintre pasiunile tale? —Pasiune? Rânji din nou. Nu sunt sigur că s-ar putea numi „pasiune“, dar, da, Îmi place să gătesc. Și sunt oarecum obligat, pentru slujbă. Aoleu. Nu-mi venea să cred că mă taxase pentru că folosisem cuvântul acela ridicol, pasiune. —Ești obligat? mi-a scăpat, de-a dreptul țâfnos. Îmi pare rău, n-am vrut să sune așa. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Și sunt oarecum obligat, pentru slujbă. Aoleu. Nu-mi venea să cred că mă taxase pentru că folosisem cuvântul acela ridicol, pasiune. —Ești obligat? mi-a scăpat, de-a dreptul țâfnos. Îmi pare rău, n-am vrut să sune așa. Unde gătești? — Studiez ca să devin bucătar, ca să-ți spun drept, zise el, ferindu-și privirea de a mea. Asta era o evoluție nouă și interesantă. —Bucătar? Serios? Unde? — Păi, sincer, nicăieri deocamdată. Deja am terminat CIA și fac câteva cursuri noaptea. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
noaptea. Cum ar fi cel de patiser. Râse. —Cum ai ajuns să-ți placă asta? — Nu Îmi place În mod deosebit, doar că e bine să știi. În afară de pregătitul cinelor cu omletă În copilărie, când era rândul meu, nu am gătit niciodată cu adevărat. În liceu am stat o vară În Ithaca, cu un amic, și am fost chelner la Statler Hotel, În campusul Cornell. Într-o zi, managerul general m-a văzut cum torn cafea unui client ținând cafetiera la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
plăcea foarte mult. Părinții mei se zgâiră la el, curioși. —Sammy e bucătar, am spus eu. A studiat la Institutul Culinar American și are de gând să-și deschidă propriul său restaurant Într-o bună zi. —Zău? Ce interesant. Acum gătești undeva În oraș? Întrebă tata. Sammy zâmbi timid, privi În jos și spuse: De fapt, am Început să fac brunch-ul de duminică la Gramercy Tavern acum câteva luni. A fost o experiență foarte reușită. Am simțit cum mă străbate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
idee! O să fim doar noi patru. Dă-ne o șansă să-l cunoaștem cum trebuie pe tânărul ăsta, interveni Simon. În mod evident, marea mea relație secretă cu Sammy nu era deloc așa ceva. Oricât de grozav ar suna, băieți, Sammy gătește brunch-ul duminica la Gramercy Tavern, așa că nu poate veni cu noi. Poate altă dată, am adăugat, când i-am văzut așa dezamăgiți. Ei, poate ajungem noi acolo, spuse Will, nu prea convins. Am auzit că se mănâncă decent. Și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Povești ale doamnelor din București, Ed. Vremea, București, 2004, pp. 69-97 și 121-126. unui congres internațional de agricultură: „Avea o peluză în fața casei, o splendoare, înconjurată de trandafiri pitici, nu știu câte mese... și, obligatoriu, a zis unchiul meu, doamnele să fie gătite în costum național... Taraful de lăutari era de cea mai bună cali tate, cel care a fost și la Paris și la New York, s-a creat o atmosferă de nedescris... Personalul de la Capșa servea băutura, vinuri vechi româ nești, a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de la Paris mă fascinează de fiecare dată, ca atunci când am aterizat pentru prima oară în această capitală, venind dintr-o țară în care se prefigura infernul.“ IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile?“ „Vai, zice dânsa, tot sălbatică ai rămas!“ Pe de altă parte, săraca de ea, când gătea un pui, mâncarea trebuia să dureze o săptămână. Mai întâi fierbea pasărea, pe urmă din ce rămânea făcea supă, apoi prepara oasele, pentru ultimele trei zile. — Așa găteam și noi în anii „de aur“ ai comunismului. În vremea aceea, de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tot sălbatică ai rămas!“ Pe de altă parte, săraca de ea, când gătea un pui, mâncarea trebuia să dureze o săptămână. Mai întâi fierbea pasărea, pe urmă din ce rămânea făcea supă, apoi prepara oasele, pentru ultimele trei zile. — Așa găteam și noi în anii „de aur“ ai comunismului. În vremea aceea, de sărăcie lucie, când rareori găseai carne în magazine, circula un banc despre cum să faci supă de pui când n-ai nimic în casă. Spune-mi-l și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îmbracă superb și vine unul ca vai de lume! S-a întâm plat în Italia, nu știu care principe a sosit în haine de golf, tocmai terminase de jucat și venea de pe teren. Gazda, care era și ea principesă, printre altele, se gătise ne voie mare, așa cum se cade pentru o recepție de 40 de per soane. Când l-a văzut pe principe apărând așa, l-a dat afară. — Bine i-a făcut. — Dar principele nu s-a mai ostenit să-și schimbe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]