92,267 matches
-
noțiune cel puțin incomodă? I.C.: Marginalitatea nu este un indiciu de calitate inferioară, ea poate reprezenta o șansă, la fel ca și centrul. Multe culturi marginale sunt mai avantajate din anumite puncte de vedere decât cele centrale. Minoritățile suferă în general din cauza marginalității lor. Eu susțin în cunoștință de cauză teza că marginalitatea e o formă interesantă și bogată de schimb cu tot ce se află în vecinătate. De aceea, pentru mine, granița e un loc de întâlnire între vecini și
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
la televiziune, în mod regulat pe această temă. M.P.M.: Ai scris și literatură epistolară. I.C.: Da, un fel de joc între ficțiune și realitate. O carte despre iubirea de câine la Dante e o problemă de ficțiune. Dar dragostea în general e o ficțiune. Ultima carte, Graziendinst (În serviciul grațiilor), apărută în martie 1999, este un elogiu adus frumuseții, o viziune estetică a acestei lumi. M.P.M.: Ești un scriitor foarte productiv, la mai puțin de doi ani scoți o nouă carte
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
acolo 52 de studii "Blitz", de 2-3 pagini fiecare. Cartea se citește ușor, e un impuls pentru cititor de a se ocupa cu fenomenul artistic. Mai înainte voiam să văd ce este specific retoroman - idiomul, tradiția etc., azi mă interesează generalul. M.P.M.: Orice lucru poate fi privit din diferite puncte de vedere și legăturile lui sunt multiple. I.C.: În toamna anului 2000 sper să-mi apară cartea pe care o scriu acum și care este dedicată prieteniei. M.P.M.: Tu ai o
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
un autor fenomenal. M.P.M.: Ai darul de a-ți face mulți prieteni... I.C.: Da, am contacte intense cu scriitorii și cu muzicienii deopotrivă. La Academia Germană mai ales mă întâlnesc cu scriitori și critici. Îmi plac mult scriitorii, muzicienii, în general artiștii liber-profesioniști. M.P.M.: Ce relații ai cu România și cum au început ele? I.C.: Sunt vicepreședintele unei fundații elvețiene angajată pentru contacte culturale în Europa de Est (Budapesta și București). De fapt contactele cu România au început prin Wissenschaftskolleg zu Berlin. Rezultatul
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
intrarea în Uniunea Europeană, lucrurile se vor schimba radical. M.P.M.: Deocamdată asta este doar în stadiu de vis... I.C.: Poate voi veți ajunge în Europa chiar înaintea noastră, a elvețienilor. Pentru noi toți e necesară integrarea europeană, căci cultura europeană în general trebuie să se apere de valul de noncultură modernă. Prin integrare înțeleg să menținem ceea ce este specific, deși o apropiere constructivă între tinerii europeni nu poate fi decât binevenită. Românii au cu ce contribui la tezaurul european, am văzut că
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
în anulare împotriva sentinței de condamnare la moarte a acestuia. Persoana lui Pacepa a fost discutată și la posturi de televiziune, precum Tele 7 sau la Prima t.v., dar a fost mai puțin prezenta în dezbateri de presă scrisă. Generalul Pacepa, care a trădat Securitatea lui Ceaușescu, alegînd America, mai poate fi considerat un trădător dacă a) luăm în serios ideea că în România a avut loc o revoluție împotriva vechiului regim și b) România accepta să ia în serios
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
resentimentului) pare a staționa că forma cristalizata îndeosebi la primul nivel. Cu alte cuvinte, transformarea invidiei în resentiment corespunde în bună măsură unei treceri de la individ la colectivitate și de la o condiție benigna și reversibila la una malignă și în general stabilă. O atitudine comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
lexicului limbii române (terminologie militară, eclesiastica, administrativă etc.), ca și de capacitatea de a integra în textul românesc expresii din limbi străine. Autorul poate oricând să descrie un sat din Olanda sau o gară din Germania, să reproducă limbajul unui general canadian sau al unui ofițer de Securitate român, să reconstituie modul de viață dintr-o mănăstire din evul mediu sau dintr-o închisoare din epoca stalinista. Dacă îi citim cu atenție biografia, constatăm că el a ajuns la acest enciclopedism
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
episoade din biografia să. El insistă asupra perioadei în care a luptat, în Olanda, alături de forțele din Rezistență, împotriva hitleriștilor, până în momentul în care țara a fost eliberată de trupele aliate. Este prilejul cu care voluntarul român îl cunoaște pe generalul canadian J.P.E. Bernadotte. Rememorarea labirinticelor aventuri din timpul războiului (care îl transformă de multe ori pe erou din subiect în obiect, ca pe personajul lui Virgil Gheorghiu din Al 25-lea ceas) și, în continuare, a persecuțiilor suferite în anii
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
noastră contemporană, ca Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Drăghici, Nicolae Ceaușescu, Gheorghe Apostol, Ana Pauker, Mihai Beniuc, Silviu Brucan și alții. Legătură cu povestea lui Ștefan Predescu se face în felul următor: Securitatea interceptează la un moment dat o scrisoare trimisă de generalul canadian J.P.E.Bernadotte cetățeanului român Ștefan Predescu, prin care acesta este invitat să participe, în ziua de 8 mai 1955 la aniversarea foștilor luptători pentru eliberarea Olandei, programată să aibă loc la Utrecht. Destinatarul scrisorii este suspectat de spionaj și
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
în lumină roșie a imaginației sale poetico-cabalistice, existența unei organizații secrete care creeaza istorie. Ajungând în Italia, cu un corp expediționar de simpatizanți ai lui Garibaldi, Alexandru Bota îi pierde în luptă pe aproape toți tovărășii săi și intră în legătură cu generalul Türr și cu un consilier aflat în corespondență cu Dinu Brătianu - Marc-Antonio Canini. Aceștia îl inițiază în obiectivele unei misterioase organizații transnaționale: "Bota nimeri, sau așa trebuia să fie, între Türr și Canini, era probabil o obișnuință a ceremonialului de
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
care la Consiliul Național al partidului său le-a declarat susținătorilor săi că a făcut și greșeli. Printre ele, CVTudor a enumerat afacerea Rona Hartner, una dintre cele mai murdare înscenări care au apărut în presă de la noi. Dacă, în general, ziarele au privit cu sarcasm, ironie acidă sau cu superioritatea ipotezei confirmate, ca în situații care presupun curaj "tribunul" se comportă lamentabil, COTIDIANUL îi dă poză la rubrică șut în bară, cu următoarea explicație: "Pentru capitularea politică în urmă ridicării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
S-au emis acte neoficiale, s-au creat structuri neoficiale, autorități neoficiale. Restul este natura. În al doilea rînd - banii. Pentru a menține o astfel de situație paralelă este nevoie de bani și complicitate. Minoritatea albaneză din Șerbia este în general mai bogată decît albanezii din Albania și întotdeauna s-a bucurat de libertate de mișcare, ca toți iugoslavii. Aplicîndu-se o tradițională "zeciuire" a veniturilor albanezilor care trăiesc și muncesc în Occident, cît și a celor care trăiesc în Kosovo, modelul
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
bogată decît albanezii din Albania și întotdeauna s-a bucurat de libertate de mișcare, ca toți iugoslavii. Aplicîndu-se o tradițională "zeciuire" a veniturilor albanezilor care trăiesc și muncesc în Occident, cît și a celor care trăiesc în Kosovo, modelul este general islamic și este întrebuințat cu succes de kurzi și palestinieni, s-a ajuns la acumularea de fonduri importante care au susținut toată structura paralelă albaneză din Șerbia. La acești bani se adaugă alții provenind din afacerile necurate ale clanurilor mafiote
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
biserică lor. În consecință, au distrus memoriul. Prea tîrziu. Securitatea aflase de el, arestîndu-i pe cei trei redactori.Gestul poate părea de o sublima zădărnicie. Nu era. Pentru că exprimă irepresibila nevoie de a comunica Occidentului destinul tragic al României în general și al Bisericii greco-catolice în special. Era o datorie înaltă de conștiință. Și ea trebuia mărturisita într-un document, chiar dacă lumea Occidentului nu mai putea, atunci, în 1955, interveni în imperiul țărilor din estul Europei, subjugate sovieticilor, din 1944-1945, cu
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
Cele trei sferturi din Amintirile... lui Mircea Ștefănescu suferă însă de o pedanterie explicativa plictisitoare. Atît călătoriile sale, cît și creația teatrală dramaturgul le îneacă în episoade fie romanțioase că în Ionel Teodoreanu, fie într-o minuțiozitate descriptiva exagerată. În general, însă, în cartea lui Mircea Ștefănescu e interesant de urmărit cum indivizi concreți s-au topit în personaje umplute apoi de actori. Sau cum apar neașteptate corespondențe și chiar - este și titlul unui capitol - "coincidențe" între viață și literatura.
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
Milosevici este un impenitent, nu sufla o vorbă. Că Milosevici este exponentul national-comunismului în Europa, iarăși nu sufla o vorbă. Despre tragedia albanezilor din Șerbia, despre lipsa de drepturi a românilor din Iugoslavia tace mâlc. Ba mai mult, le spune generalilor din NATO ce filme să vadă. Bine că nu am intrat în NATO că le și făcea program de bibliotecă. Același ziarist pufăie la Clinton că acesta își apără soldații și amenință cu degetul poporul sârb. Rămâi trăznit nu altă
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
faci:/ să nu mai faci/ să nu mai faci" (Azur - elegie). Este o mare distanță între asemenea comicării și imnurile pentru orgă (chiar pentru orgă!) din anii tinereții. Bineînțeles că, din când în când, se reeditează magia de altădată. În general, însă, poemele sunt neinspirate. Iată, ca exemplu, reprodus integral, poemul Răstignire, cu o imagistică improvizată și libertina și, mai ales, cu prea multe cuvinte: "Tata, am mușcat din pâinea noastră/ cea de toate zilele/ și am găsit dinți./ De aceea
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
o referință teoretică implicită. Inventarul acestor termeni, care fie încearcă să-l circumscrie, fie denumesc sau se includ în sfere adiacente fantasticului, ar fi suficient pentru a demonstra că în toate demersurile parcursul a fost dinspre fragmentar și aspectual spre general și unitar, dinspre cum este fantasticul spre ce este el. Din pluralitatea abordărilor, tendința - evident, irealizabila - de constituire a discursului despre fantastic într-o definiție și o teoretizare pertinente s-a conturat destul de limpede. Paradoxul e că această tendință ne
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
literară. Histrionici și bufoni, scriitorii șunt infantili (prin patimă demonstrației) și ridicoli (prin orgoliul nemăsurat în care se învesmînta). Singurul ac de cojocul lor ar putea fi umorul și autoironia care, însă, au pierit de ceva vreme, desi românii, în general, se mîndresc cu ele. Varietatea acestor luări de poziție mi s-a părut, însă, întotdeauna binevenită și sanificatoare. Aciditatea face, la urma urmei, măi vie existența literară. Vehemență putea fi și ea percepută, de ce nu, ca un semn de igienă
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
mai înalt. Ion Cristoiu respinge sarcastic orice formă de mitizare a vieții politice. Atitudinea să este poate necesară după aproape o jumătate de secol de comunism în care specialiștii în propagandă au falsificat grosolan viața politică și chiar viața în general. Dar indiferent dacă este sau nu necesară, ea este legitimă, cu atat mai mult cu cât are drept mijloc de acreditare talentul literar. Totul devine până la urmă proza Indiferent dacă se prezintă în fața cititorilor că publicist, eseist sau istoric literar
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
arată foarte bine o lume rămasă doar cu aspirații, iluzii spulberate o lume neîmplinita, cu un "destin amînat" (cincizeci de ani?!). Român autobiografic (judecînd după coincidență datelor reale cu acelea ale ficțiunii), Vin americanii?...destin amînat este o poveste, în general la persoana I, a Mirinei; formarea personalității unei adolescente educate în medii diferite (Craiova și Timișoara), dar în același spirit de pension "de lux". Eminamente feminin, cercul în care trăiește personajul - narator își pune amprenta asupra evoluției sale spirituale. Începe
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
antologiei de versuri a Birgittei Trotzig (În inima de rubin, Ed. Univers, București, 1998), Gabriela Melinescu ne ofera încă o dată un fragment din lumea culturală a îndepărtatei Suedii. Pentru iubitorul de poezie din România, lirica suedeză contemporană, si nordică în general, este cvasi-necunoscută. Antologiile din 1962 (Poeți nordici, EPLU) și 1968 (Poezia nordică modernă, EPL) sunt depășite cronologic, iar autorii (Veronica Porumbacu și Tascu Gheorghiu) au operat o selecție mai degrabă irelevanta, poate și cu ajutorul cenzurii. Nu sunt numai "necesarele" concesii
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
de peretele atelierului și care imi inspiră unul din cele trei-patru sonete, încercări mai vechi din tinerețe, cînd poezia, spre dezamăgirea mea de mai tîrziu, mi se părea cel mai lesnicios mijloc de a face artă, că tot românu^, în general și fals zicîndu-se că s-ar naște poet. Aici e și dramă noastră. Să spun neseriozitatea?... Acest sonet, avînd o valoare pur personală, biografica, așadar, se intitulează MOARTEA LIBELULEI și este dedicat marelui pictor și prieten Ion sau Alin Gheorghiu
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
voi o fotografie a iubitei fără coafura ei înaltă, pentru că "în genere te iubesc în proporții cît se poate de proprii". Prima scrisoare cunoscută a Veronicăi e din 27 octombrie 1897 și începe cu vulgara apelație "Mult iubite Titi". (În general, apelațiile ei drăgăstoase sînt vulgare: "micutule iubit", "Mitule", " Mitul meu", "Eminul meu", "Micuțul meu Eminescu"). Aici i se mărturisea: "Tu mă crezi prea ușuratica spre a-mi presupune o inimă și eu îți pot afirmă că șunt o femeie sinceră
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]