4,554 matches
-
pe Sine ca Început și Sfârșit al cuvintelor insuflate către profeți. Sub formă de paradox, figura comprehensiunii ne aduce, inevitabil, la misterul cvadraturii cercului. „Cercul hermeneutic” reproduce raportul dintre parte și întreg pe care Scripturile sfinte o întrețin cu istoria genezei și a receptării lor. Redactate pe rând, carte după carte, Scripturile sunt citite - cel puțin în tradiția Bisericii - ca un întreg ivit din mariajul lui Dumnezeu cu istoria. Cuvântul nevăzut se naște din membrana amniotică a Duhului. Hristos nu vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o oarecare conjunctură personală; dar faptul fără relevanță. Mai clar apare conținutul cărții Pasiunea lui Pavel Corceaghin din partea a doua a cronicii: „Câteva notații intitulate cu justă prudență «fișe pentru o discuție În jurul realismului», oferă interesante delimitări istorice relative la geneza filonului realist, la particularitățile și deformațiile sale, realism popular, burghez etc. Credem Însă că aici prezentarea suferă de unele lipsuri. (Ă). În primul rând, noi când vorbim de realism nu-l numim curent literar, ci o concepție artistică și facem
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spune „pusă pe roate”. (Ă). O astfel de construcție gigantică seamănă cu legendara facere a lumiiă Și aici, pe locul gol, Începe ca printr-o voință demiurgică agitația vieții. (Ă). Drum fără pulbere e tocmai istoria unei astfel de noi geneze: La Început a fost pustiul se intitulează primul capitol. (Ă). Petru Dumitriu s-a străduit să Înfățișeze activistul de partid, În trăsăturile lui scriitorul a căutat să sublinieze hotărârea și perseverența, puterea de a desluși, peste greutățile momentului, perspectivele viitorului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
8. Bunăoară un recenzent al lucrării, mai sus amintite, a Marciei W. Baron scrie: „Oricine respinge etica lui Kant drept iremediabil rigoristă și lipsită de sentimente trebuie mai întâi să citească lucrarea îngrijită a lui Baron”. 9. Vezi Ioan Humă, Geneza conștiinței morale, Editura Academiei Române, București, 2004, p. 30. 10. Ibidem, p. 31. 11. Immanuel Kant, Critica rațiunii practice, pp. 163-164. Pentru a obține un spor de claritate am introdus unele modificări în textul traducerii lui N. Bagdasar. 12. Cezi I.
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sistemele sunt așa cum sunt, de ce au ajuns adică să explice lumea așa cum o explică. Către o asemenea înțelegere însă nu se pot îndrepta ei decât numai pe o singură cale - pe aceea, anume, a unei reconstituiri amănunțite și documentate a genezei sistemelor în chestie, care ar porni de la structurile sufletești ale filosofilor respectivi și a ține seama de influența tuturor împrejurărilor, de tot felul, în care au trăit și au lucrat.31 Negulescu observa, totodată, că istoricul filosofiei ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
condițiilor de posibilitate, de căutarea răspunsului cum este posibil ceva care există. Această nouă orientare a gândirii filosofice, orientarea transcendentală, s-ar exprima cel mai pregnant în distincția pe care a trasat-o Kant între problema empirică a originii și genezei cunoștințelor și tema filosofică a legitimării lor obiective. Kant a distins anterioritatea în timp de a priori-ul care întemeiază, chiar dacă, remarcă Florian, el nu a făcut întotdeauna deosebirea „dintre a priori genetic și a priori logic”43. Ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
realitate, abordarea transcendentală le respinge pe amândouă în măsura în care ele nu disting între problemele de fapt, empirice, și cele de drept care privesc condițiile de posibilitate. (Vezi Op. cit., p. 374-5.) Pe de altă parte, fiind independentă și neutră în raport cu cercetările empirice asupra genezei structurilor minții noastre, filosofia transcendentală va fi compatibilă cu rezultate din cele mai diferite ale unor asemenea cercetări, de exemplu, și cu darwinismul. (Vezi p. 378.) 45. Ibidem, p. 378. 46. Vezi Mircea Florian, „Immanuel Kant”, în Istoria filosofiei moderne
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în H. Lenk (ed.), Zur Kritik der wissenschaftlichen Rationalität, Verlag Karl Alber, Freiburg/München, 1986, pp. 282-283. 10. W. v. Humboldt, Op. cit., Bd. VI, p. 179. 11. L. Blaga, Știință și creație, Humanitas, București, 1996, p. 203. 12. L. Blaga, Geneza metaforei și sensul culturii, Humanitas, București, 1994, p. 107. 13. Ibidem, p. 122. 14. Ibidem, p. 119. 15. Ibidem, p. 123. Blaga insistă asupra peceții pe care o imprimă sensibilității și gândirii creatorului de cultură matricea stilistică a comunității căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
progresivă a neamului omenesc 12. Ca și Kant, Lessing a considerat creștinismul drept cel mai de seamă pas care a fost făcut spre adevărul lăuntric pe care îl exprimă parțial și imperfect toate religiile revelate. În notele sale privitoare la „geneza religiilor revelate” această idee va fi exprimată cu o claritate ce nu lasă nimic de dorit: Toate religiile pozitive și revelate sunt, așadar, în egală măsură adevărate și false. În egală măsură adevărate deoarece pretutindeni a fost în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
preconștient, fiind deci ușor de rememorat. După cum scrie Vaillant (în Werman, 1985), „se spune în acest caz: «Am să mă gândesc mâine», iar în ziua următoare ne și amintim să ne gândim”. Totuși, studiul efectuat de Freud (1894/1974) asupra genezei isteriei la mai multe dintre pacientele sale lasă să se înțeleagă că afecțiunea poate fi provocată de o uitare voluntară. „Bolnavele, scrie el, își amintesc cu toată precizia de eforturile lor de apărare, de intenția lor de a «alunga» acel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se încheie printr-o constatare: „Absența unei teorii coerente asupra sublimării rămâne una dintre lacunele gândirii psihanalitice” (Laplanche și Pontalis, 1967). Exempletc " Exemple" Principala referință este O amintire din copilăria lui Leondardo da Vinci (1910/1987), în care Freud studiază geneza, oscilațiile și particularitățile sublimării la acest pictor. Viața altor artiști sau scriitori, celebri sau nu, poate furniza numeroase exemple de sublimare. Cele pe care le vom prezenta în continuare ilustrează succesiv cele două sensuri date acestui mecanism de apărare. Sublimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de un capital cultural Înrădăcinat istoric, care nu excludea, bineînțeles, acest atribut esențial constituit de capitalul politic datorat apartenenței la Partid. Întrebările legate de rolul nomenklaturii În formarea capitalismului postcomunist pot fi așadar rezumate prin două opțiuni tari. Prima explică geneza acestui fenomen printr-un calcul anticipativ (Staniszkis) sau prin pragmatismul politic (Hankiss). Cea de-a doua ajunge, prin intermediul anchetelor asupra mobilității, la evaluarea ponderii reale, dar nu preponderente, a acestui grup În cadrul noii elite economice (Szelenyi, Mateju etc.). Cele două
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
este salutată revista lui N. D. Cocea „Era nouă”. Paginile de beletristică sunt nesemnificative. Semnează versuri (o traducere din Ady Endre) George Popa, Dan Mureș, N. Stănescu-Udrea, Elefterie Bleoca, o proză scurtă aparținând lui Andrei Botin. Se publică recenzii la Geneza formelor culturii, cartea lui P. P. Negulescu, și la volumul de versuri Năvodar de stele al lui Constantin Salcia, cărora li se adaugă un eseu despre Heinrich Heine semnat de Iosif Halpern. Paginile sunt înviorate de câteva elemente grafice datorate
BUHA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285919_a_287248]
-
În Soarele și Luna, Dumnezeu, constrâns de răzvrătirea celei mai mândre dintre făpturile sale, hotărăște, pentru a nu se nega pe sine, să nimicească lumea și să o rezidească, încorporând în noua izvodire fapta contestatoare. Reunind o apocalipsă și o geneză, dramaturgul subliniază coincidența și continuitatea simbolică dintre sfârșit și început, moarte și înviere, și conferă, totodată, jertfei un sens activ. Dacă descinderea Soarelui în Infern este o călătorie inițiatică în căutarea luminii ce sălășluiește în întunericul sinelui, refacerea de către sora
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Mircea Eliade, București, 1998; Momentul Eminescu în cultura română, București, 2000; Literatura și limbajul, București, 2002. Ediții: Balade eroice, București, 1965; M. Eminescu, Icoane vechi și icoane nouă, introd. edit., București, 1974 (în colaborare cu Al. Melian). Traduceri: Alain Guillermou, Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu, Iași, 1977. Repere bibliografice: Perspessicius, Alte mențiuni, III, 338-343; Nichifor Crainic, O carte despre Eminescu, „Glasul patriei”, 1971, 39; Al. Mitru, „Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare”, RL, 1971, 18; Piru, Varia, I, 158-160
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
succesiv, câte trei, spre a clădi sistemul său filosofic original. Astfel, pe lângă Eonul dogmatic, Trilogia cunoașterii va cuprinde Cunoașterea luciferică (1933) și Cenzura transcendentă (1934), iar Trilogia culturii va fi alcătuită din Orizont și stil (1936), Spațiul mioritic (1936) și Geneza metaforei și sensul culturii (1937), în timp ce Artă și valoare (1939), Despre gândirea magică (1941), contopită apoi cu Știință și creație (1942), Religie și spirit (1942) vor constitui Trilogia valorilor. Cheia de boltă a acestei ambițioase construcții, care trebuia să se
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
spațială „ondulată”, o predispoziție de „retragere din istorie”, o împăcare cu destinul, văzut ca succesiune a unor „suișuri” și „coborâșuri”, ca năzuință formativă geometrizantă, temperată. Spațiul mioritic aduce și alte observații originale, referitoare la ortodoxie, influențe spirituale străine, ornamentică etc. Geneza metaforei și sensul culturii îi dă prilej lui B. să reevalueze, în comparație cu știința, și manifestând vădit o simpatie superioară pentru ele, metafizica, mitologia, gândirea magică, mistica, sub raportul importanței lor. Strădania sa speculativă e de a „anonimiza”, dacă se poate
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
somnului, București, 1929; Daimonion, Cluj, 1930; Cruciada copiilor, Sibiu, 1930; Eonul dogmatic, București, 1931; Cunoașterea luciferică, Sibiu, 1933; La cumpăna apelor, Sibiu, 1933; Cenzura transcendentă, București, 1934; Avram Iancu, Sibiu, 1934; Orizont și stil, București, 1936; Spațiul mioritic, București, 1936; Geneza metaforei și sensul culturii, București, 1937; La curțile dorului, București, 1938; Artă și valoare, București, 1939; Diferențialele divine, București, 1940; Despre gândirea magică, București, 1941; ed. pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1992; Poezii, București, 1942; Opera dramatică, I-II, Sibiu, 1942
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
la Lucian Blaga și D. D. Roșca, Cluj-Napoca, 1996; Ion Bălu, Opera lui Lucian Blaga, București, 1997; Titus Bărbulescu, Lucian Blaga. Teme și tipare fundamentale, București, 1997; Mihai Cimpoi, Lucian Blaga, paradisiacul, lucifericul, mioriticul, Cluj-Napoca, 1997; Corin Braga, Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, București, 1997; Nicu Caranica, Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997, 115-142; Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 29-41; Eonul Blaga. Întâiul veac, îngr. Mircea Borcilă, Cluj-Napoca, 1997; Dicț. analitic., I, 76-77, 157-159, II, 29-30, 112-113, 137-140, 241-243
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Poziția articolului Zile slăvite, e o poziție apolitică și insensibilă față de succesele poeziei”. Aici e momentul să facem o completare: în acest an, intervenția Uniunii Scriitorilor în laboratorul intim de creație este mult mai accentuată. Un soi de colectivism în geneza și desăvârșirea operei începe sau încearcă să se impună în stilul de muncă al creatorului Adică: pentru a evita eșecul sau confuziile în tratarea temelor cerute, nu întotdeauna scriitorul se poate descurca de unul singur, atunci trebuie să intervină colectivul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
TENTAȚIA LUI homo europaeus GENEZA IDEILOR MODERNE ÎN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE SUDEST ediția a III-a cu o ediție în limba engleză apărută la Columbia University Press, NewYork Carte distinsă cu premiul „A.D. Xenopol“ al Academiei Române Memoriei părinților mei, Ana și Andrei Neumann Prefață
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
vom înțelege mai exact problemele sociale ale Europei Centrale și de Sud-Est. Tentația lui homo europaeus îmbină studiul documentar cu o teoretizare a interferențelor dintre cele două arii culturale situate la răsărit de Viena, intenția fiind aceea de a identifica geneza modelului/modelelor culturale dominante. Ea este o replică indirectă la tendințele de interpretare monoculturalistă, respectiv etno-diferențialistă profesate de istoricii-ideologi ai secolelor al XIX-lea și al XX-lea. Deși fragmentar, am intenționat să dezvălui modalitățile în care s-a petrecut
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
descoperirea valențelor universale ale naționalului, fără descoperirea și afirmarea ideologiilor, a opiniilor și a minorităților politice dominante, în sfârșit, a acelor formae mentis existente în sânul colectivităților. Mi-am propus, așadar, să reconstruiesc drumul devenirii lui homo europaeus, urmărindu-i geneza prin chiar descifrarea memorabilelor crize ale conștiinței din etapa de tranziție de la medieval la modern. Desigur, familiarizarea cu mai multe epoci își are rosturile ei bine definite atunci când vrem să explicăm sensurile adânci și durata tentației lui homo europaeus. Este
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
descifrarea memorabilelor crize ale conștiinței din etapa de tranziție de la medieval la modern. Desigur, familiarizarea cu mai multe epoci își are rosturile ei bine definite atunci când vrem să explicăm sensurile adânci și durata tentației lui homo europaeus. Este vorba de geneza noului om european, în fapt, de istoria nașterii ideilor lumii moderne, cadru în care homo europaeus își motivează existența prin însuși orizontul său transcontinental. Conceptul cuprinde cele două sentimente originare ale spațiului. În demersul nostru istoric am pornit de la punctul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de inițiator”. O carte importantă pentru istoricul societății moderne este Filosofia Renașterii a lui P.P. Negulescu. O aducem în discuție pentru a releva contribuția românească: e vorba de un studiu sistematic al vieții culturale, explicând momentele de vârf ale redeșteptării, geneza noii gândiri care s-a impus în Europa odată cu veacurile al XIV-lea și al XV-lea. Discursul filosofului ne interesează în măsura în care el regândește o epocă, oamenii și instituțiile sale, societățile, religiile și metodele de guvernare a vieții social-politice; în măsura în care
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]