3,734 matches
-
duminica, zile în care ne odihnim, * * vedem că putem genera o idee * * superioară-genială în fiecare * * săptămână, dacă socotim mai * * departe 50 de săptămâni * * lucrătoare pe an, lăsând deoparte * * perioada de sărbători și * * concediu sau vacanță, vom avea * * 50 de idei geniale pe an, de 10 ori * * mai mult decât un om obișnuit, ceea * * ce se traduce în faptul că avem de * * 10 ori mai multe șanse să ne * * schimbăm viața în bine decât cei care * * aleg să nu investească în * * creativitate
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2983]
-
că vom încerca să citim textul privind semnele “*” de la începutul și sfârșitul rândului. Vom compara cele două rezultate, avantajul constând în faptul că noi cunoaștem conținutul textului deja citit. Antrenamentul nr. 2: Reveniți la textul inițial și căutați următoarele cuvinte: geniali, conștienți, culturiști, mentalitate, voința, spiritul, antrenamentul, costisitor, zeci, simple, creativitate, omenirii, reinventăm, sistem, înălțime, materializăm, inventat, febră, experimentul, perseverență, lovituri, calitatea, optimizeze, dorim, corectăm. Antrenamentul nr. 3: Numărați în text cuvintele boldate. Treceți peste pagină în survol mental și le
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2983]
-
taxi (taxiurile erau rare, asta era în șaizeci și cinci), o trăsură (mai erau cîteva, clandestine). Nu, a spus Picasso, o luăm pe jos, o viață am bătut Europa pe jos, uite, cu mocasinii ăștia, și mi-a arătat cu degetul lui genial mocasinii pe care strălucea stins marca Lord. Bine, a spus Picasso și și-a schimbat șevaletul pe umărul drept, rucsacul pe stîngul. În dreptul Băii Turcești, m-a oprit: Ține-te puțin de șevaletul meu, a zis. În momentul în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mea, e drept, prea subit nepoliticoasă. Mi-a răspuns pe loc, după ce și-a frecat fin vîrfurile mustăților cu o pilișoară gravată Avida Dolars: uite ce, i-am trimis telegrama, e-adevărat, dar în secunda următoare mi-a sunat în geniala-mi tigvă următoarea frază, scrisă cam în '52, cred c-o știi: "din pricina unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și, la drept vorbind, foarte melodios, pe care l-am slobozit la trezire, mi-am amintit de Montaigne. Acest scriitor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exprimînd doar cu sinceritate forța interioară, irepresibila forță a situării excepționalului în afara seriei. Cel care a formulat, de altfel, într-o fericită expresie pitoresc-neologistică situația, a fost Călinescu: ablația excesului de nas poate fi mortală pentru un creator. Creatorul autentic, genialul, se remarcă paradoxal și prin excesiva lui forță de a-și face vizibil și memorabil produsul creat, neținînd seama de eventualele indispoziții de receptare. Chiar existența însăși a lui Gauguin, părăsirea bruscă a traiului îndestulat, alegerea sălbăticiei, într-o Oceanie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
păzit să nu vadă lucruri urîte, mizerabile, de stradă. Anulînd păreri gregare ce recomandau confruntarea întru călire a copilului cu asperitățile vieții, prescripțiile aseptice ale familiei de la Weimar aveau să se convertească, tîrziu, în conduita armonică ce l-a singularizat, genial, pe scriitor. Conduită care, de altfel, se subsuma ansamblului de precepte ce guverna întreaga elită europeană. Prezentul? Ce se întîmplă cu noi în prezent? O singură opțiune ne este dată, una singură: doar individual mai putem recurge la rîvnita conduită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai încîntat ochii în războiul (rece) de cincizeci de ani! Două mîini una albă, cealaltă neagră își înfrățeau forța proletară într-o unică strîngere (subvenționată gras de finanțele oculte ale Kominternului). A cui să fi fost grafica aceea mobilizatoare? A genialului disponibil Picasso? A, nu, el fericise frontul internațional kominternist cu altceva, cu dolofanul porumbel al păcii. Găselnița trebuie să fi fost oferită de vreun sinistru (de stînga) frescagiu mexican, Rivera sau Siqueiros. De dincolo de mormînt, pentru urmașii lor revoluționari. Ducă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
La peluză, deci, printre înrăiții obiectului. Îl simt, cu coada ochiului, prinzînd fenomenul cu seriozitatea-i proverbială. Nu cumva trișează? Prind o clipită de acalmie și-l încerc: ești convins că nebunia lui Hölderlin era una autentică, sau doar scenariul genialului histrion? Tresare și-mi perie reverul: bătrîne, fii atent, ai început să ai ticuri culturale. 13 iulie Ce simplu era totul în vremea lui Tonitza, nu? Stilistic vorbind. Establishmentul plastic, așezarea lucrurilor era de multă vreme un fapt, un dat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
descendenți complexați. Invizibile, pentru că, unu: erau de nescos în lume, doi: pentru că exact prin asta trebuiau să desfidă proletar civilizatele cupluri de la Casa Albă. Și ce mai surogat au importat de-acolo curțile comuniste românești! Apogeul atingîndu-l savanta analfabetă a genialului pantofar, defectînd într-un fel canonul moscovit prin afișatul tupeu megaloman, ațîțat perfid de anturajul Găinușelor cu coc La Goulue, tiparul Moulin Rouge în variantă Carul cu bere. Talia princiară a Reginei Maria, amplificată discret de mantii lungi, unduind de pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ocazie și-l putea, în sfîrșit, primi pe manierat-suferindul Benjamin doar pentru cîteva minute de... conversație. La suedezul Strindberg, suferința se înfășura în vălurile unei psihoze nordice, tiranica și trufașa sa iubită, actrița, acaparîndu-i total insomniile și obligîndu-l pe genialul dramaturg să-și consume gelozia nocturnă în metodice și devastatoare acte autosatisfăcute. Ușa barului e dată de perete și prin ea e catapultat un fel de fante de Frumoasa. N-apucă bine să se ridice de pe asfalt, să-și scuture
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
minte, pe care și-o făcuse prietenă, de a-și duce traiul în modestie, fără să conștientizeze, mai ales arogant, harurile cu care o lăsase Dumnezeu pe pămînt. De altfel, e vorba de aceeași modestie consensual nutrită, o viață, de geniala prințesă pe traseul ei strălucitor. Ce s-o fi petrecut cu nația asta, de i s-a alterat în atare hal fibra ce a dat-o și pe prințesă, și pe țărancă? Se bate calpă monedă pe scuza că, mde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
umbră neagră" (André Chastel), pe cînd Rubens (1577-1640) "transformă carnea de aur în lapte înfierbîntat de sînge" (Pierre du Colombier). Cine și-o fi asumat această stupefiantă substituire??! Dar, mă rog... să observ ce mi-am propus pentru azi: transfigurarea genială a unei crime. Într-o diagonală elocventă trei capete teribil de asemănătoare prin tenta lor cianotică: cel tăiat, al lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor moral
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce făcea din înserări momente atît de agreabile. Și, tot așa, nu departe de Peleș, în "Luminișul" Marucăi Cantacuzino, revederea sălii cu mare pian negru, la care, rugat de fascinanta lui soție să încînte invitații, același Enescu punea seratei diadema genială. Din nefericire, prea tînărul rege Mihai a avut parte de cu totul alte serate. Încîntătoare efigie a generației sale, copilul-rege a mai prins ceva din fastul discret al Peleșului. În schimb, impozantul palat bucureștean l-a confruntat cu seratele... protocolare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
André Germain: "Domnișoara bătrînă"; Claudel: "Bătrîna evreică fardată"; Daudet: "Marcel Proust este diavolul în persoană"), exegetul pare să fi reținut mai ales ultimul diagnostic și pe el își compune provocatoarea carte. Diavol în mascata lui înclinație homosexuală, dar și diavol (genial) în inegalabila-i proză. Oricît mi-aș dori, nu pot ocoli însă contaminarea suferită de exeget dinspre excentricul său model. E o scriitură atît de special pliată pe deviația amoroasă a lui Proust, încît i-aș lipi ei înseși, stilistic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trecerea timpului, caduc. Mult mai sus și mult mai departe, numita Școală olandeză a secolului XVII. Dar Hals a pictat ca Rembrandt? Ca Vermeer? Nu, desigur. Apoi, cea flamandă, a aceluiași secol, cu Rubens, Snyders, Jordaens, Van Dyck, atît de genial diferiți.Cum să încorporezi pe atît de inegalii și atît de diferiții Guardi, Longhi, Canaletto și Tiepolo în așa-numita Școală venețiană a secolului al XVIII-lea? Mult încoace, Școala de la Paris, care făcea încă valuri acum cîteva decenii. Ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neputînd fi învinuit a practicat cu voluptate și comentariul sportiv, nefiindu-i frică de eventualele lui nefaste urmări asupra capodoperei. Îți vine atunci să dai replica celui cu sprîncenele ridicate: Păi, dacă și Camil... De revenit la arte. Proteicul Picasso, genial prin chiar fervoare proteică, s-ar plasa perfect în perimetrul... frivolității. Dacă nu ne-ar fi teamă de eticheta radicală. Și nu ne e. De ce să ne fie, de vreme ce, iată, tocmai pe această ubicuitate și-a consolidat catalanul inconfundabila operă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu va putea accede nicicînd la statutul colegilor săi de generație, unul de prim rang și, se-nțelege, mult mai puțin spectaculos în regim tranzacțional. Corolarul? Aș cădea în jenantă platitudine, dacă aș reitera bătuta butadă cu un Van Gogh (genial oricum), nereușind însă, într-o viață, să-și vîndă măcar o pînză... Cum, tot așa, dacă aș trage concluzia (iliescian populistă) că mai bine sărac, dar cinstit, decît bogat, dar... Aferim! Sub ochii noștri, o lume îi ia locul alteia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mari vectori. Unul impus de un Grigorescu, geniu oricum, dar, prin datele sale formative, un "suficient", un artizan devotat pur și simplu doar pensulei. Nu și condeiului, cum avea să se întîmple, mai tîrziu, cu un Pallady, nu mai puțin genial ca pictor, dar și cu... viciul scrisului. Lăsînd un frumos jurnal de atelier dar și de idei proiectate în afara atelierului. Cele două răscolitoare orgolii au împărțit parcă mai radical decît în altă parte breasla românească a celor care nu cuvîntă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de Connecticut", conceput de David Bushnell, era alcătuit din lemn, oțel și gudron, si era propulsat de o elice acționata manual). ¶ Moare filosoful scoțian David Hume. *1777 Generalul Burgoyne capitulează în fața americanilor la Saratoga. ¶ În acest an și următorul apar genialele poeme ale lui Thomas Chatterton (scrise între 1765-1770), care pretinsese că acestea ar fi fost scrise de un poet imaginar, Thomas Rowley, care ar fi trăit în secolul al XV-lea la Bristol. Fraudă a fost descoperită de Ț. Tyrwhitt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
populate nu de electroni, ci de pozitroni). Ecuația lui Blake: (Ființă♂-Ființă emanata♀)-[Ființă androginică]-Spectru este astfel echivalentă cu ecuația materie-[Energie]-antimaterie și lege-[libertate]-antilege. Este astfel de remarcat că Blake a avut o intuiție cel putin genială; după cunoștințele noastre există un singur antecedent al acestei idei de antimaterie/antiființă, oarecum apropiat: faimosul filosof pitagorician Philolaos, cu aproape două milenii în urmă, afirmă, împreună cu ceilalți pitagoricieni, că dincolo de Pămînt există un Anti-pămînt (Anti-hthon), care se află cel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
particulă a elementului Apă, simbolizînd mobilitatea acesteia. Despre aceste corpuri se știa că pot fi "închise" în sfera și că nu pot exista altele suplimentare asemenea cu ele. Toate aceste fapte aveau să îi slujească lui Kepler în ideea să genială de a corela aceste figuri geometrice cu orbitele planetare, cum vom arăta imediat. Se pare că trei dintre aceste "corpuri cosmice", cum au fost numite poliedrele regulate convexe, au fost descoperite de pitagoreici (cubul: Pămînt; piramida: Foc; dodecaedrul: sfera Universului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lume acest geniu absolut al muzicii - Giuseppe Verdi, cel care a ridicat artă lirica și în mod special teatrul liric, pe cele mai înalte culmi ale perfecțiunii. Deși a trecut mai bine de un secol de la dispariția acestuia (1901), steaua genialului compozitor nu a strălucit niciodată mai intens decât în zilele noastre. Creațiile sale de operă sunt azi în centrul repertoriului marilor scene lirice din întreaga lume Nu există an în care vreuna din cele 27 opere ale sale să nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
La Traviata, Verdi a ridicat pe un plan superior un subiect care a debutat că un simplu scandal monden, dar a fost transformat într-o admirabila și mișcătoare poveste de dragoste, iar românul discutabil de altă dată, într-o opera genială. Film și alte versiuni Donato Lovreglio (1841- 1907), un flautist și compozitor italian, a compus un "Concert Fantezie pe teme din opera La traviata” (op. 45) pentru clarinet și orchestră. El a folosit uvertura și mai multe dintre ariile operei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
SCHWARTZ JUSTIȚIA SUVERANĂ sau adevăratul TRATAT DE DREPT PROCEDURAL Curs practic cu pilde edificatoare (Vocalize în mi minor) EDITURA JUNIMEA IAȘI 2016 Se dedică: onorabilului judecător Academician Doctor Doctor honoris Causa Profesor Emerit Julius Zimberlan; eminentului procuror Doctor Ragnavaldur Sicl; genialului avocat Ludovic L. (pe care nu-l cheamă nici pe departe Ludovic L.); dar, în primul rând, Justiției suverane, care ne dovedește mereu că nimeni nu e mai puțin vinovat decât noi ceilalți. Ioan HOLBAN Lumea triumfalismului pozitiv Justiția suverană
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Abraham Puiu Snupf arestează suspecții, eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl face rechizitoriul, onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr.Dr.h.C. Julius Zimberlan dă sentința, după ce inculpații vor fi fost apărați de maestrul Ludovic L., Cavalerul Adevărului Ultim sau al Dreptății Finale, genialul avocat care reușește, contra unor onorarii consistente, să piardă toate procesele. Ne aflăm într-o lume a triumfalismului pozitiv, o lume pe dos, într-o antiutopie de aici și acum (cum ne indică un caz "petrecut nu altundeva ci chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]