3,088 matches
-
Modificarea ADN este rezultatul acțiunii unei serii de factori engogeni și exogeni, inclusiv a virusurilor hepatitice. Infecțiile cu virusurile VHB și VHC, care reprezintă factori majori de risc pentru CHC, determină instabilitate cromozomiala, mutații inserționale și alte modificări la nivelul genomului celular. Mecanismul deficitar de reparare a ADN determina o acumulare de mutații, instabilitatea microsateliteților, activarea oncogenelor sau „tăcerea” genelor supresoare și favorizează transformarea malignă celulară [1, 40]. Metilentetrahidrofolat reductaza (MTHFR) Metabolismul folaților are un rol esențial în sinteză și menținerea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
ambele părți ale catenei care conține leziunea, îndepărtarea unui fragment de peste 25 nucleotide care cuprinde leziunea, resinteza ADN și în final, legarea capetelor catenei prin intervenția DNA ligazei [70]. Au fost individualizate două mecanisme NER distincte:o reparare globală a genomului sau o reparare cuplata de transcripție, care depinde de localizarea leziunii ADN pe catena ADN transcrisa sau nu activ [71]. Majoritatea cercetărilor efectuate în CHC se referă la rolul XPD (xeroderma pigmentosum D) izolată sau în combinații cu alte polimorfisme
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
De asemenea, haplotipul XRCC4 G-C-G-T-G se asociază cu scăderea riscului de dezvoltare a CHC [68]. Repararea erorilor de împerechere (MMR) Genele MMR (mismatch repair) au un rol major în menținerea fidelității de replicare a ADN și în stabilitatea genica, protejând genomul de apariția instabilității microsateliților și de apariția unui fenotip mutator [80], dar studiile asupra acestor erori în CHC s-au desfășurat, în principal, la nivel tisular și mai puțin seric, investigând cu prioritate profilul de metilare. S-a evidențiat o
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
posttranslaționale ale histonei sau remodelarea cromatinei sunt intens studiate în cancer [107]. În cancerul pancreatic, studiul profilului global de metilare la nivelul a 1505 sedii de metilare CpG pentru 807 gene a evidențiat existența unor diferențe semnificative de metilare ale genomului în țesutul tumoral din CP față de subiecții sănătoși [108]. La nivel plasmatic s-a evidențiat o metilare patologică a ciclinei D2, iar printr-un studiu complex care a investigat pe ADN-ul plasmatic, 56 dintre cele mai frecvente gene metilate
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
din mitocondrie. DNA-ul mitocondrial are o formă circulară și cuprinde ~ 16 000 perechi de baze. Este transmis matern și codifică 13 subunități din complexul enzimelor lanțului respectiv, 22 RNA de transfer (tRNA) și 2 molecule RNA ribozomal (RNAr). Spre deosebire de genomul nuclear, unde gena este prezentă în două copii (una maternă și alta paternă), există mai multe copii ale DNAmt (toate de origine maternă), și în consecință mai multe copii ale genelor ce transcriu enzimele implicate în sinteza de ATP. Numărul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
are prin expunerea lui la stresul oxidativ inerent procesului complex al fosforilărilor oxidative. Din rațiuni necunoscute încă, DNA-ul mitocondrial nu este protejat de proteinele de tip histone sau chaperoni. Aceasta explică și capacitatea lor redusă de refacere („reparare”). Transcrierea genomului mitocondrial (sinteza enzimelor codificate în acest genom) are loc în ribozomii mitocondriali, care sunt mai mici decât ribozomii reticulului endoplasmic, descriși de Palade, și care se numesc mitoribozomi. Trebuie menționat însă că cele mai numeroase proteine mitocondriale (~ 1000) sunt codificate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
inerent procesului complex al fosforilărilor oxidative. Din rațiuni necunoscute încă, DNA-ul mitocondrial nu este protejat de proteinele de tip histone sau chaperoni. Aceasta explică și capacitatea lor redusă de refacere („reparare”). Transcrierea genomului mitocondrial (sinteza enzimelor codificate în acest genom) are loc în ribozomii mitocondriali, care sunt mai mici decât ribozomii reticulului endoplasmic, descriși de Palade, și care se numesc mitoribozomi. Trebuie menționat însă că cele mai numeroase proteine mitocondriale (~ 1000) sunt codificate de ADN-ul nuclear, sintetizate în ribozomii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
excesivă poate sta la baza declanșării procesului apoptozei. Rolul mitocondriei în metabolismul energetic este bine exprimat în recunoașterea formei de diabet denumit „diabet mitocodrial”, datorat mutațiilor apărute în DNA-ul mitocondrial. Un defect punctual (o mutație a nucleotidului 3243) în genomul mitocondrial conduce la dramatica boală cunoscută ca sindromul MELAS („Mitochondrial Myopathy, Encephalopathy, Lactic Acidosis and Stroke-like episodes”). Persoanele având această mutație prezintă uneori și sindromul MID („Maternal Inherited Diabetes and deafness”). În fine, în unele forme de T2DM, o constatare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
transcripție Despre expresia genelor se va vorbi în capitolul „Genetica diabetului zaharat”. Factorii de transcripție (proteine nucleare) decid care secvențe din DNA vor fi „transcrise”. Acești factori sunt numeroși și reprezintă ~ 6% din cele ~ 30 000 de gene, cât alcătuiesc genomul uman. Factorii de transcripție se leagă de regiunile regulatorii ale DNA. Există 3 tipuri de polimeraze RNA dependente de DNA care răspund la aceste proteine reglatoare permițând copierea secvențelor DNA în RNA. Unele proteine reglatoare sunt parte componentă a proteinelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
aduce aminoacidul în lanțul aminoacidic al proteinei, iar rRNA reprezintă centrul propriu-zis pentru sinteza proteică. Factorii de transcripție specifici genelor sunt numeroși și complicați, desemnând ceea ce s-a numit „cascada factorilor de transcripție”. Aproximativ 6% din capacitatea de codificare a genomului uman este dedicată factorilor de transcripție care recunosc secvența DNA specifică. Diferiții stimulatori și represori creează impresia unui haos informațional total. Din acest haos însă se schițează comenzile finale care în mod secvențial și specific, la timp și în intensitate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
se poate datora hiperexpresiei dehidrogenazei glicerol-fosfat și malat-dehidrogenazei, două enzime exprimate numai intramitocondrial (198). Funcția fundamentală a mitocondriei în metabolismul energetic sugerează că o parte din tulburările din diabetul zaharat își au sediul în disfuncția celor 13 enzime produse prin intermediul genomului mitocondrial β-celular (106, 211). Alte tulburări metabolice la fel de importante pot fi sediul diferitelor disfuncții mitocondriale din celulele periferice, în special celulele musculare, care produc și utilizează cea mai mare parte din energia organismului (87, 100). ATP-ul produs în mitocondrie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de deziderat și perspectivă (1), (2). a) Apariția chiștilor nu poate fi prevenită în momentul de față. Fiind o afecțiune ereditară, ADPKD ar putea beneficia în viitor de dezvoltarea metodelor de terapie genică; în esență este vorba de inserția în genomul individului afectat a unei gene care să codifice sinteza normală a policistinei (produsul genei PKD1). în același sens, descoperirea acțiunilor policistinei și descifrarea mecanismelor fiziopatogenice intime vor permite introducerea unui tratament patogenic eficace, prin crearea agenților farmacologici și inițierea unor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
operate de științe și tehnologie s-au accelerat într-un ritm incredibil față de evoluția moravurilor umane, chiar și a acelora ale oamenilor de știință. În aceste circumstanțe, este dificil pentru umanitate să știe că nu știe nimic despre efectele modificării genomului, ale clonării, ale accelerării vitezei materiei sau ale avioanelor invizibile, ale sateliților și mai ales asupra bazelor de date. Și cu cât există mai multă "înaltă tehnologie" în jurul nostru, cu atât este mai mare nevoia unui răspuns uman compensatoriu. Dintr-
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
concordanță fiind de 6%, cu puțin mai ridicat decât cel al dizigoților 3%. MOYA (1962) studiază 350 de cazuri de SM familiale, din care 104 conțineau gemeni. În studiile gemenologice s-a pornit de la premisa că monozigoții, având aproximativ același genom vor reacționa la factorii exogeni la fel. Într-un studiu de 68 perechi de gemeni, dintre care 39 monozigoți și 29 dizigoți, MACKAY (1966) arată o concordanță de 15,4% pentru monozigoți și 10,3% pentru dezigoți. Procentul nu a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
spre înțelegerea cooperării factorilor genetici și imunitari în geneza SM, sub forma unui factor unitar, pe care l-am numi factor imunogenetic (DIMITRIU, 1985). Se poate spune că sistemul H.L.A. este caracterizat printr-o serie de gene localizate în genomul celular și care se traduc printr-o serie de antigene de la nivelul membranelor celulare. Se crede că genele de pe cromozomul 6 uman codifică susceptibilitatea la SM și deasemenea prognosticul ei (FAUCHET, 1984). Anumiți antigeni ai sistemului H.L.A., în legătură cu cromozomul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de expresia acestui virus la nivelul celulelor sistemului nervos central, ca și de titrurile crescute de anticorpi anti VHU-6 în serul pacienților cu SM (KNOX K.K. și colab., 2000). Infecția cu virusul herpetic uman 6, varianta A duce la activarea genomului VEB în limfocitele B infectate (CUOMO L. și colab. 1995), avansând posibilitatea acțiunii concertate a mai multor virusi. Totuși, datele din literatură referitoare la VHU - 6 sunt dificil de interpretat, din cauza diferențelor metodologice dintre studii (SWANBORG R.H. și colab. 2003
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
dat un net câștig de cauză teoriei celulare a cancerului. Aportul geneticii celulare și moleculare la înțelegerea mecanismelor carcinogenezei Indiferent de natura factorilor care acționează în sens carcinogen asupra celulelor (fizici, chimici, ereditari, infecțioși etc.), în respectivul proces este implicat genomul celular, mai exact, modificări ale acestuia. În acest sens, întreaga istorie a geneticii celulare este implicit legată nu numai de cunoașterea multiplicării normale a celulei vii, ci și de deviațiile patologice ale materialului genomic. Primul pas în constituirea geneticii ca
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
evolutiv nu se află în stare de latență, ADN-ul viral fiind integrat în cel al celulei gazdă. Există, de fapt, un fel de joc „de-a v-ați ascunselea“, în care virusurile her petice rămân fie inactive (ascunse în genomul celular), fie își fac apariția, devenind patogene în sens productiv sau în sens carcinogen. În interiorul unei incluzii nucleare și în citoplasmă se remarcă o mulțime de particule virale. La unele dintre virusurile herpetice cu potență oncogenă, atât virulența citocidă cât
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de Blumberg, după care antigenul Australia nu putea fi decât un virus sau „o porțiune“ dintr-un asemenea agent infecțios, HBV nu a fost identificat decât în 1970 de către D. S. Dane și colaboratorii săi,53 iar secvențele de nucleotide ale genomului viral nu au fost identificate cu precizie decât în 1979, după clonarea sa în E. coli. (F. Galibert și colab.54 O contribuție de esență la clarificarea implicării virusului hepatitei B în patogeneza carcinomului hepatocelular, a avut-o cercetătorul texan
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
că acel enigmatic nonA-nonB Hepatitis este un virus de sine stătător a fost făcută tot în 1989 de către Qui Lim Choo și colaboratorii,60 după cinci ani de investigații susținute (1982-1987). Prin metode de clonare directă, această echipă a identificat genomul virusului hepatitei C, agent responsabil pentru Alți doi pionieri ai cercetărilor dedicate implicării virusurilor B și C în geneza hepatoamelor primitive sunt americanul de origine asiatică Myron Tong, profesor la Universitatea California, Los Angeles (UCLA) și biochimistul Michael Houghton. Myron
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
gradul de extindere al cancerului în jurul localizării cutanate și pentru că e vorba de un retrovirus, sunt convertiți în frag mentele de ADN celular cărora le corespund (cu ajutorul unor reverstranscriptaze). Secvențele de ADN astfel obținute sunt comparate, folosind computerul, cu secvențele genomului uman, deja cunoscut încă din 2004. Rezultatele comparării sunt clare: cea mai mare parte dintre secvențe sunt umane (corespund cu cele cunoscute ca aparținând genomului uman). Acestea nu-i vor interesa pe cercetători și vor fi eliminate din analiza computerizată
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
corespund (cu ajutorul unor reverstranscriptaze). Secvențele de ADN astfel obținute sunt comparate, folosind computerul, cu secvențele genomului uman, deja cunoscut încă din 2004. Rezultatele comparării sunt clare: cea mai mare parte dintre secvențe sunt umane (corespund cu cele cunoscute ca aparținând genomului uman). Acestea nu-i vor interesa pe cercetători și vor fi eliminate din analiza computerizată. În schimb, examinatorii au șansa să găsească și unele secvențe care nu aparțin speciei OM. S-a văzut așadar că ele aparțin unor intruși virali
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
acel moment. În lucrările lor, Yuan Cheng, Patrick Moore și colaboratorii, au analizat aproape 400.000 de secvențe genice ARN mesageri, din numai patru eșantioane de țesut tumoral. Tehnica „digital transcriptome sub trac tion“ le-a arătat că secvențele străine genomului uman (cele de poliomavirus) sunt prezente la 80 % din tumorile cu celule Merkel, dar numai în 8% din țesuturile martor, prelevate din diferite locuri ale organismului. Faptul că virusul carcinomului Merkel (MCV) se decelează totuși și în țesuturile unor persoane
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
se interesează imediat stăruitor de acest sindrom. El era ceea ce Pasteur numea „un spirit pregătit în acest domeniu“ deoarece, în urmă cu un an (1981), el descoperise, așa cum am arătat, primul retrovirus uman, HTLV-1 (Human T-Cell Leukemia Virus), cu un genom ARN. În același an, R. Gallo descoperea și HTLV-2, transmisibil pe cale sexuală. De notat că Max Essex, de la Facultatea de medicină Harvard - Boston, descoperise, tot în 1981, un retrovirus felin, capabil să inducă la pisici o imunodeficiență asemănătoare cu cea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
depistare a bolii. Pe fondul dramatic al punerii în evidență a peste 7.000 de bolnavi pe mapamond, din care aproape 6.000 în SUA, Robert Gallo are cale deschisă către un viitor premiu Nobel. Curând însă, izbucnește scandalul. Descifrarea genomului celor două virusuri, HTLV-3-ul american și LAV-ul francez, dovedește că este vorba de unul și același virus. Reiese astfel că prioritatea aparține de fapt echipei pasteurianului Luc Montagnier - al cărui LAV devansase cu câteva luni, în 1983, descoperirea HTLV-3
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]