1,809 matches
-
Și când am intrat în apă mi s-a părut că nici nu cad la fund. Și-ntr-adevăr, o vreme m-am legănat sfâșietor de lin pe superficia verzuie și calmă, parcă amintindu-mi de copilărie, parcă respirând într-un fel gingaș, nemaiîntâlnit, cum doar plantele știu să respire sau poate îngerii o lungă și delicioasă desfacere a mirării în Ether" (Fântâna lui Julien Ospitalierul). În punctul lui cel mai înalt, textul brumarian trăiește astfel într-un regim imaginar pe deplin superior
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al Poeziei. Peste scut o spadă./ Mă jur pe zaruri, luna să ne vadă./ De mână, ca o fată de liceu/ îți duc beteala peste capul meu/ și cald, sărutul e-o brățară moale/ arzând pun la-ncheietura mâinii tale/ gingașă cum e gâtul de vioară". În buna tradiție a genului erotic inaugurat, magistral, în creștinism de Cântarea cântărilor, principiului animei i se asociază în mai multe rânduri și lira, harfa sau orga, așadar cântecul. Critica a urmărit, de altfel, cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le folosească cu multă pricepere și plăcere. Din aceste materiale se pot confecționa diverse lucrări, de exemplu „Felicitarea pentru 8 Martie”. În vederea realizării acestei lucrări se pot aborda interdisciplinar lecțiile de limba română unde se vor învăța poezii despre ființa gingașă - mama, cu muzica unde se vor învăța cântece despre mamă și abilități practice - realizarea unei felicitări pentru mama din pene și fulgi . Elevii , încă de la grădiniță, sunt familiarizați cu unele noțiuni referitoare la scurgerea neîncetată și uniformă a timpului, cunoscând
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
muzicală poate contribui într-o mare măsură la însușirea eficientă și cu plăcere a cunoștințelor dobândite la științe prin conținutul cântecelor sale ( exemple de cântece: „Prietenii cântăreți” ,de Ana Motora Ionescu; „Când vine primăvara” - melodie populară; „Furnicile”, din folclorul copiilor; „Gingași ghiocei” ,de Aurel Ivașcanu; „Albinița mea” etc). Interdisciplinaritatea este și va rămâne în viața școlii românești un punct de referință în contextul pregătirii complexe a elevului. Este necesar ca interdisciplinaritatea să devină parte organică a procesului de învățământ, găsindu-și
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
contact continuu. Caractere dinamice Regularitatea este dominanta esențială a mișcărilor sale, precum și rezistența la oboseală și boală. Fosforicul Caractere generale Demineralizare accentuată. Reacție vie, chiar excesivă. Nutriție accelerată. Foarte sensibil la infecții, mai ales la tuberculoză. Fosforicul este un individ gingaș, și zvelt, nervos, vioi și friguros, cu mers suplu și elegant, cu gesturi grațioase și de obicei armonioase. Este un exaltat care suferă și vibrează intens, o natură sensitivă și delicată, cu entuziasm și disperare la fel de prompte, al cărui farmec
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
limbii române, autorii manualului de Istoria românilor pentru clasa a IV-a aduc un elogiu patetic limbii prin executarea unei demonstrații de virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri și cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul izvoarelor, legănarea holdelor, cîntecul mamei la leagănul copiilor" (Daicoviciu et al., 1992, p. 18). O altă expresie a unității totale românești este unificarea identitară a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu cine, când, în ce fel și-n ce împrejurare rostim cuvintele de duh.”218 Este o feministă convinsă, ce distinge corect diferențele dintre sexe („Iar noi femeile - să nu ne-o ia în nume de rău bărbații - suntem mai gingașe ca ei și mult mai schimbătoare.” 219) și crede cu tărie într un primat al dragostei („Trăiască pururi dragostea și moară câți îi sunt potrivnici!” 220). Neifile, „pe cât de frumoasă, pe atât de aleasă în purtări”221, acceptă cu timiditate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îngeraș, dar ce înger! Ni se arată nu reculeasă și modestă în naivitatea ei copilărească, așa cum o vedem pe Beatrice, sau în demnitatea ei castă, cum ni se arată Laura, ci <<la umbra a mii de arbori înfrunziți, în haină gingașă și nobilă, cu ochi mângâietori și vorbe de femei, ea întinde lanțuri>>586. Este femeia grațioasă și cochetă a vieții obișnuite, și îndrăgostitul distrat, care ba scoate suspine profane în forme platonice și tradiționale, ba își părăsește pe neașteptate îngerașul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
desfășurarea acțiunii, simpla lor prezență este suficientă.”743 Apariția ei este serafică, părând mai curând un ideal decât o întruchipare reală. Detaliile portretistice sunt la Chaucer mult mai bogate în comparație cu cele regăsite la scriitorul italian: „Emilia frumoasă coz și mai/ Gingașă ca îmbobocitul Mai,/ Decât un crin mai mândră la făptură/ - Chiar dacă o alătur de-o răsură/ Mai desmierdat îmi pare chipul ei -/ [...] Îi atârna cosița peste spate,/ Bălaie, cam un cot și jumătate./ și prin grădină, dis de dimineață/ Plimbându
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă, mamă.../ Sprâncenele subțiri, ca din condei,/ și negre, tot la fel cu ochii ei./ Mai mândră arăta la-nfățișare/ Decât un pui de păr când dă în floare,/ Mai gingașă ca lâna unei miele.../ La brâu ține un săculeț de piele/ Cu bumbi gălbui și ghinde de arnici./ Nu-i om, oricâte drumuri și potici/ Ar fi bătut pe lume, să mai știe/ Așa fătuță mândră și nurlie./ Iar pielița
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dimensiune mult mai umană, pe care nu o putem regăsi în cantare sau în alegoriile vremii. La început este sinceră în grija de a-și păstra 951 Ibidem, p. 31. (trad. n.) 952 Ibidem, p. 32. (trad. n.) 257 onorabilitatea, gingașă și angelică, ca o fecioară, în pasiunea ei pentru Troiolo, manifestând un regret real în legătură cu plecarea din tabăra troienilor. În același timp însă, devine calculată în decizia de a se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
veridic. La începutul poemului nu știm mai nimic despre ea, cu excepția faptului că este încântătoare, frumoasă ca un înger, o creatură legată indiscutabil de spațiul celest: „Cresida o chema pe-acea domniță,/ Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din veci sculptată/ Întru desăvârșire îngerească,/ și pogorâtă să ne umilească.”967 Produce asupra celor din jur o admirație certă: „Frumoasă ce-i cum nimeni nu mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru că simțea nevoia exprimării unei sensibilități delicate... N‐am la îndemână caietul cu poezii al lui Călin, dar pot remarca unele versuri. Călin cântă florile târzii de toamnă și el simțea, în mod sincer, milă și iubire pentru ființa lor gingașă, biciuită de ploaie și vânt și, lucru însemnat, reușește să ne transmită și nouă simțirea lui înfiorată: Crizanteme, crizanteme, flori târzii, Biciuite de vânt aspru și de ploi, Cu noian de frunze moarte, ruginii, Cade bruma argintie peste voi! 363
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Oprișan scrie un elogios articol despre poetul, D. Nanu, fost acum 20 de ani profesor la Liceul din Bârlad. În același număr găsim un sonet: „Aș vrea să‐mi plimb tristețea” al dlui G. Pallady. Domnia sa arată aceeași puternică și gingașă simțire, îmbrăcată în haina clasică a unui vers clar, cu nota sa distinct originală, sinceritatea simțirii îi îngăduie eleganța și vioiciunea graiului.” Și despre Cugetul Românesc, numărul de pe luna decembrie a celui de al doilea an încheiat al a pariției
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a Irinei Mavrodin / 9 Eminescu și România de Est / 23 "Convorbiri literare". Ediția 200 / 45 Ion Barbu. Poezie și geometrie / 57 O trecere prin vămile văzduhului dantesc / 89 Tratat de îmblînzit postmodernitatea / 113 Eminescu și opiniile sale economice / 163 Ideile gingașe și actualitatea lor contondentă / 207 I.E. Torouțiu, istoricul literar / 235 Eugen Simion și dimineața poeziei / 255 Un occidental la gurile Dunării / 281 Vocația și proza democrației / 297 Nota autorului Vocația și proza democrației adună texte publicate, majoritatea, în "Convorbiri literare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
confirmă o bună cunoaștere a principiilor financiare, însoțită totodată de o veritabilă cultură filosofică, care pune în pagina de ziar o doctrină organică despre care, să recunoaștem, putem spune că s-a dovedit perenă și nu mai puțin statornică. Ideile gingașe și actualitatea lor contondentă Cel despre care Mircea Eliade consemna că nu era agreat de contemporani pentru că era citit prea devreme, Paul Zarifopol (30.XI.1874, Iași - 1.V.1934, București) ne-a lăsat, printre alte lucrări, și Din registrul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
actualitatea lor contondentă Cel despre care Mircea Eliade consemna că nu era agreat de contemporani pentru că era citit prea devreme, Paul Zarifopol (30.XI.1874, Iași - 1.V.1934, București) ne-a lăsat, printre alte lucrări, și Din registrul ideilor gingașe (1926), de altfel, prima publicată în limba română (după teza de doctorat susținută și publicată în același an, 1904, în limba germană la Universitatea din Halle). Volumul adună o serie de texte ce pun în discuție ideile ce animau epoca
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
al industrializării și europenizării României, precum E. Lovinescu; în totul un spirit modern, ironic, dar și constructiv, flexibil, însoțit de un scepticism bine temperat. Încă din Prefață ni se spune, nu fără maliție, care sînt și cînd pot fi numite gingașe ideile " Cred că se pot numi, cu aceeași dreptate, gingașe ideile care, în general, trebuie să fie cunoscute oricui vrea să treacă drept om cultivat, ca și acele despre care acest om trebuie să pomenească totdeauna cu deosebită băgare de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un spirit modern, ironic, dar și constructiv, flexibil, însoțit de un scepticism bine temperat. Încă din Prefață ni se spune, nu fără maliție, care sînt și cînd pot fi numite gingașe ideile " Cred că se pot numi, cu aceeași dreptate, gingașe ideile care, în general, trebuie să fie cunoscute oricui vrea să treacă drept om cultivat, ca și acele despre care acest om trebuie să pomenească totdeauna cu deosebită băgare de seamă, dacă vrea să nu supere atenția societății unde, în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de abordare a existenței statului. Nici femininul, care în prima jumătate a secolului trecut începea a-și afirma prezența, prin a-și cere drepturile de cetate, nu este pierdut din vedere de sarcasticul și sagacele inscriptor și descriptor al ideilor gingașe. Femininul, atît de înfloritor astăzi, împlinește ceea ce observa încă din fașă ironicul eseist: "Ca toți dezmoșteniții, femeia trăiește, în cutele obscure ale sufletului său, din resentiment; este radical prepuielnică, totdeauna la pîndă, și fricoasă de a fi păcălită. Ca toți
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu-i trebuie orchestră simfonică, ci lăutari; nici pictură născută din vizualitate artistică, ci cromolitografie sentimentală. De aceea dezvoltarea tehnicii artistice este de neînțeles dacă o raportăm la rudimentarele trebuințe estetice ale omului normal". Între ultimele înscrise în registrul ideilor gingașe sînt cîteva analogii posibile. Prima, între creștinism și comunism. "Alături de ura împotriva bogatului și condamnarea lui radicală, stătea, în revoluția creștină ca și în acea comunistă de astăzi, o ură, tot atît de veninoasă poate, împotriva intelectualului. Pentru fanatic, intelectualul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de lume, dar multe din observațiile celui care a scris Despre stil, și-au păstrat actualitatea. În maliția curat intelectuală, aflăm, cum remarcă G. Călinescu în Istoria sa, originalitatea lui Paul Zarifopol, dar și actualitatea, adesea contondentă, a ideilor sale gingașe. ["Convorbiri literare", martie 2013] I.E. Torouțiu, istoricul literar Ultimul director interbelic al "Convorbirilor literare" (ianuarie 1938-martie 1944) s-a născut la 17 iunie 1888 în satul Solca, din Bucovina Sucevei. După absolvirea liceului din Suceava, urmează cursurile Universității din Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o moștenire modelatoare care integrează în primul rând Cartea (to Biblon) și tradiția comentariului nesfârșit, profund și sofisticat, al tradiției talmudice, alături de misterul efervescent, formator și nemuritor, al învierii christice. Însă o chestiune atât de complicată, și, într-un fel, gingașă, nu poate fi decât enunțată, nu și detaliată cum se cuvine, într-o coloană de cotidian. Dimensiunea creștină este însă, evident și fără echivoc, prezentă în paradigma europeană, cu toate coordonatele ei: înălțimea majestuoasă a catedralelor romano-catolice, profunzimea tulburătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Liiceanu. Pentru că de aici a pornit totul. Dacă observațiile generale critice ale oricui sunt perfect legitime, cu atât mai mult cu cât e vorba de un autor respectat și cu o activitate publică recunoscută, sentințele într-o astfel de chestiune gingașă nu pot stârni decât iritare. Și ea a apărut imediat. Întâi, cum era de așteptat, de la europarlamentarul Cătălin Ivan, cel care se ocupă în cadrul Comisiei de Cultură și Educație a Parlamentului European chiar de reformulrea regulamentului pentru desemnarea capitalelor ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pusese la naftalină camerele foto și pusese iar mâna pe peneluri, În căutarea perspectivei - liniștitoare? - pe care n-o putuse capta nicicând printr-o lentilă. Poate că, la urma urmelor, acum credea, nu avusese nicicând scena În fața ochilor, În verdele gingaș al unui lan de orez, În furnicarul pestriț al unui bazar, smiorcăiala unui copil ori noroiul unei tranșee, ci În doar sinea lui: În mahmureala propriei memorii și În fantasmele care Îi jalonează țărmurile. În linia desenului și a culorii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]