2,432 matches
-
Existau și "neîmpliniri ideologice și artistice", dar pe care activiștii de partid se obligau să le depășească până la întocmirea următorului raport. În privința literaturii beletristice, raportul Secției Propagandă informa că aceasta se îmbogățise în 1987 cu lucrări originale "inspirate din trecutul glorios de luptă al poporului (...) cu un vibrant conținut, patriotic, umanist (...)"71. Raportul critica CCES pentru avizarea unor lucrări cu conținut necorespunzător, ambiguu și lipsite de originalitate. La rândul lor, criticii nu-și făcuseră datoria încurajând publicarea unor autori ale căror
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ci pentru a sluji ca model acestora. Autorul din Scînteia vine să repare eroarea. Ilia Ehrenburg va fi un autor publicat frecvent în Scînteia. În ediția din 14 octombrie 1944, îi este publicat articolul "Soarta spicelor", în care vorbește despre glorioasa armată sovietică, din care redau următorul fragment: "Toamnă, cu roșu de sânge s-au împodobit codrii, pe drumuri scârțâie carele încărcate cu cereale, micuții, ca o cutiuță fermecată, deschid prima lor carte. Țara își continuă efortul. Războiul a brăzdat și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
intelectuali, încadrați în marea colectivitate creatoare a muncii. [...] Pe șantierul muncii constructive, în lupta pentru salvgardarea patriei, cu armele și cu uneltele lor, cărturarii noștri vor trebui să fie ceea ce cărturarii și artiștii Uniunii Sovietice au fost și sunt pentru glorioasa lor Patrie: "INGINERII SUFLETULUI"". Cred că acesta este unul dintre fragmentele ce formulează cel mai bine noul crez, noua misiune a intelectualului. Însă autorul nu este interesat de proveniența intelectualilor, de "originea lor sănătoasă", cum se va spune mai târziu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dispariția iminentă a vieții, trebuiră să intervină pentru a o elibera pe Iștar. Ceea ce surprinde în versiunea sumeriană este justificarea "psihologică", adică umană, a condamnării lui Dumuzi: totul pare să se explice prin mânia Inannei când își găsește soțul instalat glorios pe tronul ei. Această explicație romanescă pare să cuprindă o idee mai arhaică: "moartea" rituală și, deci, reversibilă însoțește, inevitabil, orice act de creație sau procreație. Regii din Sumer ca și, mai târziu, regii akkadieni, îl întruchipează pe Dumuzi în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
său, Tut-Ankh-Amon (~ 1357-1349), a reluat raporturile cu Marele Preot al lui Amon și s-a reîntors în Teba. Urmele "reformei atoniste" au fost în cea mai mare parte șterse. La puțin timp după aceasta, moare ultimul faraon al lungii și glorioasei Dinastii a XVIIÎ-a. 52 fn principiu, căci el i-a păstrat pe Ra, Ma'at și Harakhti. 53 "Când tu te culci. Pământul este în întuneric, asemeni Morții." fn timpul nopții, fiarele sălbatice și șerpii mișună și atunci "lumea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
e împins pe un loc subordonat. Și mai suprinzător: se vorbește de "soțiile bune" ale lui Ahură (Ahurănî), care sunt Apele: "Le venerăm pe Ahurănî, Apele" (Yasna, 38: 3)43. Haoma capătă un loc important în cult: "îl adorăm pe gloriosul Haoma de aur, îî adorăm pe strălucitorul Haoma care face să prospere viața, îl venerăm pe Haoma de care fuge moartea" (Yasna, 42: 5). Numeroși autori interpretau această exaltare a Haomei ca o dovadă a sincretismului, posterior morții lui Zarathustra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
promovarea sa la treapta supremă (cf. Baal). Evident, acest episod mitologic se traduce pe pământ prin ridicarea unui sanctuar în onoarea/eului (cf. § 50). Zarathustra și religia iraniană aceste cuvinte: "prin planta barsom noi îi adorăm pe Mithra și Ahurâ, glorioșii (Stăpâni) ai Adevărului, incoruptibili în veac: (noi adorăm) stelele, luna și soarele. Noi îl adorăm pe Mithra, Domnul tuturor țărilor" (145). Mithra a fost promovat în mazdeism mai ales ca zeu victorios în lupta împotriva demonilor dadva și a necredincioșilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fie unul din acei anglicani neclintiți și simpli la minte care văd istoria cu ochii unui episcop și consideră alte perspective ca fiind nimic altceva decât ticăloșie perversă" (Bush, 237). Această stare de lucruri începe să se schimbe după Revoluția Glorioasă de la 1688-89, când biografia tinde să devină mai factuală. "La sfârșitul secolului, cititorul englez... începuse să se obișnuiască să i se prezinte faptele, oricât de sumare și de concise" (Sutherland, 248). Poetul John Dryden este adeseori creditat cu introducerea cuvântului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca specie reprezentativă). Această triada nu prevede o funcționare de la sine, ci, dimpotrivă, presupune o adecvare între istoria evenimențiala, cea a mentalităților și cea a formelor artistice. Secolul al XIX-lea este cunoscut ca unul dintre cele mai agitate și glorioase în istoria Franței: marele secol al Franței, al revoluțiilor, al Parisului, al femeilor. Literatura face din femeia pariziana o constantă pe care Balzac o eternizează prin majuscula la Parisienne. În viziunea conceptului propus în lucrare, Pariziana este produsul mentalității franceze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mai are nimic din eroismul "de sânge și de spadă". O ultimă incarnare a eroului modern este figură dandy-ului, caracterizat de Baudelaire drept "un Hercule fără întrebuințare". Baudelaire mai consemna că eroismul modern nu se mai întâlnește în bătălii glorioase, ci mai mult în cele interioare 72. El exemplifică prin tipul de personaj dandy un anumit eroism nobil. Parizienei, care poate fi asimilată acestui personaj, i se poate atribui același eroism straniu, calificat cu referință la dandy nu că victorie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
noi am putea numi fenomenul dublului sau multiplului adulter 233. El se deosebește de adulterul doamnei Bovary, care nu are mai mulți amanți în același timp, ci doar depășind criză decepției față de fiecare. În tradiția franceză, amantul face parte din gloriosul catalog al erorilor. Cum explică Michel Butor [p.73, 116], avem în opera lui Balzac un nod de relații sentimentale de o extremă complexitate: femeia mondenă are, de regulă, un protector oficial, amant în titlu, dar și un tanar protejat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pentru pian (nr. 1, în si bemol minor, op. 23) de Piotr Ilici Ceaikovski. Am urmărit transfigurat, alături de o sală arhiplină, într-o tăcere de catedrală, interpretarea electrizantă a tinerei artiste din Malaezia, căreia i se vădește deja o carieră glorioasă. Sunt însă câteva lucruri de subliniat, mai importante, cred, decât adjectivele: în primul rând, mulțimea și calitatea publicului educat care mai supraviețuiește încă în Iași și care mi-a mai atenuat din umilința provocată de controversata analiză sociologică comandată de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din Antichitate (când dimensiunile poetice, filosofice, magice și mitologice erau îngemănate într-un sigur discurs) până azi, în postmodernitate, când poetul e singur, relativ ostracizat, după ce, în secolul al XIX-lea, în perioadă cristalizărilor identitare naționale, poetul romantic își asumase glorios rolul de voce a interesului public. Desacralizată și împinsă într-o lume dominată de etica protestantă searbădă a acumulării și individualismului fiziocrat, poezia abia mai pâlpâie, abia se mai aude pe scena publică, acoperită de dezmățul asurzitor al vulgarității și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a se îndrepta spre lumină. Pe scurt, naționalul ieșean este încă înglodat în provincialism, în false orgolii și în inerții, pare incapabil de a genera proiecte artistice autentice, fiind foarte departe de a avea un viitor pe măsura trecutului său glorios. Păcat! 12 august 2009 În ciuda toropelii estivale, săptămâna aceasta a dat în clocot bătălia de la Consiliul Județean, unde, după multe amenințări, jocuri de gleznă, comploturi, tranșee, obuze și lupte la baionetă, s-a așternut, finalmente, o liniște și o concordie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu are nimic de învățat de la suratele ei din UE. Evenimentul, amplu mediatizat, a fost inițiat și finanțat de singurul europarlamentar de Iași, domnul Cătălin Ivan, cel care, la deschidere, a subliniat inspirat că miza acestei prezentări nu este trecutul glorios al Iașului, ci viitorul acestui oraș care propune oportunități de afaceri bazate pe singurele noastre resurse: inteligența și creativitatea. Iașul își poate articula un nume (că până la brand e cale lungă) tocmai prin dezvoltarea facilităților pentru industriile creative și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să vorbească de dacii învinși, mai amintesc doar de dacii liberi, cât despre geți, aceștia vor fi confundați, treptat, treptat cu goții foederați ai Imperiului, care, plecând spre vestul Europei, vor lua cu ei ceea ce nu aveau: un trecut istoric glorios. Încă din vremea lui Traian începuse să se folosească ambele denumiri etnice, când daci, când geți. Medicul lui Traian, Titus Statilius Crito, care a participat la războaiele daco-romane, numește, în cartea sa „Getica”, pe daci „geți”, iar pe Decebal „căpetenia
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
În basoreliefurile Tropheului de la Adam Klissi sunt înfățișate sub metope un brâu de blocuri - frize - unice în arhitectura trofeelor romane, reprezentând frunze de acant în spirală terminate cu capete de lupi cu gurile deschise, însemne totemice dace” . Beneficiarii istoriei glorioase a geto-dacilor nu au rămas, cum ar fi fost firesc, daco-romanii și apoi românii, trecând pe seama goților care, în deplasarea lor de la est spre vest, ajung în Spania. „Dispariția” geto-dacilor, daco-romanilor și românilor pentru mai multe sute de ani, după
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ca, doi ani mai târziu, în 247, să bată o monedă cu inscripția Victoria carpica. Prin acești carpi mutați, pentru a fi mai bine supravegheați, la sudul Dunării, parte din ei, nu toți, au putut ajunge la goți momentele istoriei glorioase a geto-dacilor conduși de Burebista și Decebal, când erau temuți de romani, precum și numele zeului Zamolxe sau a marelui preot Deceneu, care, la Iordanes ia înfățișarea unui zeu civilizator. Putem admite, pe baza absenței informațiilor despre carpi (carpo-daci) după plecarea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Nicolae Iorga, care aduce în sprijinul continuității daco-romane și protoromânești existența și astăzi în Alpii Elveției a romanșilor care vorbesc ladina lor . Daco-romanilor și protoromânilor trăitori în Barbaricum, dar și în Romania de dincolo de Dunăre le rămăsese, pe lângă amintirea istoriei glorioase a geto-dacilor, de care au fost deposedați de goți , și cel mai de preț dar al cuceritorilor romani - Sigiliul Romei - ținut cu sfințenie în lada lor de zestre, constituindu-se în două motive suficiente pentru dăinuire și devenire. Pentru populația
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
mirare că Apusul era privit ca nepăsător și viclean. Indiferent de rațiunile politice, religioase și militare ale potentaților apuseni care-i determinau să apeleze la țările considerate „schismatice”, trebuie să avem în vedere că în acel secol al XV- lea glorios, Țara Românească a Moldovei era integrată Europei mai mult decât România de astăzi. Dacă cucerirea Constantinopolului a putut trece aproape neobservată, dacă ajutorul cerut de ultimii basilei bizantini era condiționat de unirea cu Roma, ceea ce formal s-a încercat și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în șir, eu așa cred. Și mai cred că sunt primul care înțelege cu adevărat capcana fumatului. Dacă par încrezut, mă grăbesc să adaug că eu personal n-am nici un merit - este doar meritul unor împrejurări din viața mea. Ziua glorioasă era cincisprezece iulie o mie nouă sute opt zeci și trei. Nu scăpasem de la Auschwitz, dar îmi închipui că cei care au scăpat de acolo au avut aceeași senzție de ușurare și beatitudine ca mine atunci când am stins acea ultimă țigară
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
pe site-ul www.supliment.polirom.ro - secțiunea „Artistul asociat“ sau prin poștă: Iași, B-dul Carol I, nr. 4, etaj 3, CP 266. Data limită de expediere a mesajelor: 26 februarie. Protocronismul îndosariat C. Rogozanu Cartea Alexandrei Tomiță, O istorie „glorioasă“. Dosarul protocronismului românesc, este un excelent raport asupra stării protocronismului de la începuturile sale și până după 1989. Mai mult, datele sunt extrem de utile pentru mai buna înțelegere a luptelor intelectuale și ideologice din ziua de azi - până la urmă, războiul autohtoniștilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Lucian Boia. În rest, o lectură foarte utilă și un studiu cinstit, fără floricele academice inutile, fără excrescențe dizgrațioase ale eului critic. Una dintre cele mai plăcute surprize în ce privește istoria și critica literară a ultimilor ani. Alexandra Tomiță, O istorie „glorioasă“. Dosarul protocronismului românesc, colecția „Noua Critică și Istorie literară“, Cartea Românească, 2007 Satul curcubeielor duble Bogdan Romaniuc „Și unde căutăm un obiect atunci când constatăm că nu-l mai avem? Ne-am pierdut, să zicem, ceasul. Unde-l căutăm? Pe unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
afinitate semnificativă față de un astfel de tip de gândire. În final, apreciază criticul, cultura americană prezintă un profil al sferei axiologice diferit de cel tradițional, în sensul că Nixon nu face nici un fel de aprecieri cum că războiul ar fi "glorios" sau că victoria ar constitui binele suprem. Pe de altă parte, nimic specific "culturii vârstei post-atomice"264, nimic care să indice "revoluția radicală a valorilor în rândul tineretului"265 american în adresa președintelui din 3 noiembrie 1969, iar această alegere
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
globală, care a dat câteva imperii mondiale. Toate miturile astea cu Saladin, care inspiră și ecuația pe care o auzeam la Ierusalim tot timpul - Arafat XE "Arafat" = Saladin -, toată această mitologie istorică are desigur o bază reală într-un trecut glorios, dar alimentează o frustrare profundă și crescândă. Cum citesc eu ce s-a întâmplat în ultimii ani? Ani în care dezvoltarea științifică și tehnologică a ajuns la un nivel fără precedent, căpătând un loc central în dezvoltarea globală. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]