16,018 matches
-
recitatori adulți, pe locul întâi s-a clasat Roxana Clopotariu din Târgoviște, pe locul doi Georgel Ivașcu din Mesici, iar pe locul trei Dan Laurențiu Răduța din Caransebeș. Mențiune a fost decernata Anastasiei Doban din Vârșeț. La categoria poezie în grâi bănățean pe locul întâi s-a clasat Pavel Ionuț Miculescu din Caransebeș, pe locul doi Eleonora Marian, iar pe locul trei Francesca Stănescu. Mențiuni s-au decernat Ionelei Barbu de la Liceul din Vârșeț, Cristianei Drăghicescu și elevei Andrea Stoia. Juriul
EDIŢIA A XV-A A CONCURSULUI DE RECITATORI „BUNA VESTIRE” – UZDIN 2014 [Corola-blog/BlogPost/93369_a_94661]
-
ardelene, cu numeroase volume și colaborări la reviste și publicații, declară simplu: „Și eu sunt sămânță aici pe pământ / fără jertfa ei nimic nu învie” (Bucuria semănătorului). Tot în acest spirit, poetul spune că fiecare poem e un bob de grâu „Ce moare / Fericit-înfrățit / În țărâna / Din voi” (Bobul de grâu). Iuliana Paloda-Popescu - artist plastic și poetă cultivă o poezie modernă cu adâncă reverență pentru Dumnezeu, pentru sfinți, pentru Maica Fecioară. „Mă-nchin Luminii întru iertare / să ardă-n rugă sufletul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
declară simplu: „Și eu sunt sămânță aici pe pământ / fără jertfa ei nimic nu învie” (Bucuria semănătorului). Tot în acest spirit, poetul spune că fiecare poem e un bob de grâu „Ce moare / Fericit-înfrățit / În țărâna / Din voi” (Bobul de grâu). Iuliana Paloda-Popescu - artist plastic și poetă cultivă o poezie modernă cu adâncă reverență pentru Dumnezeu, pentru sfinți, pentru Maica Fecioară. „Mă-nchin Luminii întru iertare / să ardă-n rugă sufletul meu” (Mă-nchin Luminii) - este una din cele mai frumoase
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
N-ar mai fi pustiu în crâng Și nici oameni care plâng! De n-ar fi dorul nătâng Și nici mâini care se frâng, Cine-ar spune omului Unde-și are locul lui? Cine-ar spune soarelui Să dea pârgul grâului? Și cine-ar mai sta în prag Noaptea cu omul pribeag? Că dorul când are drag Trece și prin lemn de fag Și de-ar fi apă și val, Tot trece din mal în mal! El nu-i barcă, nu
DE N-AR FI DORUL CU DOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383169_a_384498]
-
Predomo. Aceste însemnări peste de 300 acte scrise la Peră în fața notarului genovez sus-amintit-pomenesc despre tranzacțiile comerciale în Marea Neagră la finele secolului al XIII-lea, despre contractele încheiate de genovezi cu producători din Vicina, Chilia sau Caffa pentru cumpărarea de grâne în special, de pește, lemn, piei de animale. Pe harta geografului Idrisi, pentru secolul al XII-lea, Cetatea Albă apare cu numele de Armocastro, fiind localizată la două zile de Desina (desigur controversată Vicina). El menționează că bizantinii și genovezii
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Pentru sfârșitul secolului XIII Cetatea Albă, numită de turci și slavi Akkerman sau Maurocastron, este un oraș comercial foarte important în schimbul produselor agricole, astfel este atestata prezența pe la 1290 a unei corăbii genoveze din Calfa sosita aici pentru a lua grâne. Localitățile dunărene în totalitatea lor au o mare importanță în procurarea de grâu pentru genovezi, cantități mari de cereale de care aceștia aveau nevoie în permanență încărcându-se din porturile maritime și fluviale ale Dobrogei. Cercetând portulanele medievale cu privire la litoralul
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Maurocastron, este un oraș comercial foarte important în schimbul produselor agricole, astfel este atestata prezența pe la 1290 a unei corăbii genoveze din Calfa sosita aici pentru a lua grâne. Localitățile dunărene în totalitatea lor au o mare importanță în procurarea de grâu pentru genovezi, cantități mari de cereale de care aceștia aveau nevoie în permanență încărcându-se din porturile maritime și fluviale ale Dobrogei. Cercetând portulanele medievale cu privire la litoralul Mării Negre, Gh.I.Brătianu constată că hărțile lui Angelino Dulcert din Majorca(1339) și
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
fiind notar și jurist.Sunt menționați de asemenea doi bancheri italieni prezenți la Chilia-Buscarini și Bernanno, precum și numeroși negustori italieni, greci, armeni, vlahi. Din aceleași acte rezultă că negoțul era orientat spre Peră și orașele italiene, luându-se de aici grâu, miere, ceară, vin, sare, sclavi. Așezarea de la Chilia, spun aceleași acte ale notarului Predenzzolo, avea o măcelărie a unui armean, o croitorie, o moară cu tracțiune animală,un cuptor de fierear, locuitorii ei fiind români, greci, armeni, italieni, ruși, bulgari
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Anei Comnena, ,,Alexiada’’, depășea prin tranzacțiile comerciale Caffa și alte factorii din Marea Neagră. Idrisi o menționa pentru secolul al XII-lea că un oraș înfloritor, cu locuri deschise, cu câmpuri roditoare și culturi cerealiere, în el existând tot felul de grâne ale căror prețuri sunt mici”.Vicina a colaborat cu Lycostromo la adăpostirea și funcționarea flotei danubiene.În secolul al XIII-lea afacerile sale anuale, menționate în însemnările notariale sus-amintite,se ridicau la 3200 hiper-peri de aur, ceea ce era o cifră
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
trimiterile la câțiva italieni provenind din Vicina. Mărfurile vehiculate prin Vicina nu sunt mai puțin diverse: postav și țesături apusene, mătase orientala, uleiuri, în sau chiar aur. Printre produsele locale, căutate de negustorii genovezi, primează ceară, mierea și, mai ales, grâul. Nu există, din păcate, în documentele vremii, nicio indicație cu privire la identitatea producătorilor acestor bunuri, comercializate, cel mai probabil, prin intermediari italieni sau greci, care navigau, ei înșiși, pe Dunăre, până în punctele unde puteau întâlni caravanele din interior.’’ Hărți italiene- a
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
mare ce-o simt că-i fierbinte! Bătrâna mea Țară cu fruntea de aur, Pământul tău reavăn ne este tezaur Suntem tot mai singuri, feciorii ne pleacă Fântâna de dor și lacrimi ne seacă... Bătrâna mea Țară cu spice de grâu, Tu ține aproape și binele-n frâu, Părinții așteaptă își numără anii... Să plece legați pe rând toți dușmanii! Bătrâna mea Țară cu sfinți rugători Alungă blestemul și aprigii nori, Baladele acestea ne sunt încă-n glas Credința și mila
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
gânduri lungi și dincolo de umeri vâslind tăcute scrutând gânditor din șezută orizontul norilor albi ca un pod peste Dunăre asteaptă de Dragobete pe Dealul Sofiei pașii iubitei, Namaste Namaste din dreptul inimii corul nurorilor Dochiei macii înghețați, încălzește până la spicele grâului. Referință Bibliografică: Sfinx / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1086, Anul III, 21 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SFINX de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383247_a_384576]
-
La ora cînd flașneta se duce să se culce și Foișorul focuri mai stinge doar în vis, cînd porumbeii sorții pe cronici de Neculce vor să-și ridice cuibul cel din vechimi prezis, mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul, și-ncep să-înot prin spice și greieri de nebun, și intr-un curți, la caii bătrîni să le scot frîul, să le ofer în baie domnițelor săpun. Și tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii, se nărăviră goții și hunii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mai mult La ora cînd flașneta se duce să se culceși Foișorul focuri mai stinge doar în vis,cînd porumbeii sorții pe cronici de Neculcevor să-și ridice cuibul cel din vechimi prezis,mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul,și-ncep să-înot prin spice și greieri de nebun,și intr-un curți, la caii bătrîni să le scot frîul,să le ofer în baie domnițelor săpun.Și tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii,se nărăviră goții și hunii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
lacrimă pe lume.Prin spasm, îmi cad din frunze, dar știu, e mîntuireși e sfințenie, soarta, cînd uneori respiră,Eu sînt aici să facem un pas înspre iubire,Căci astfel fură toate în plan și se zidiră.... XXV. PLOI DE GRÎU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017. Orașu-acesta mare, cu prea multe istorii, ce-și spală rufa vesel la malul unui rîu, în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii, prin nunți mistificate sub ploi de-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Niculescu, publicat în Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017. Orașu-acesta mare, cu prea multe istorii, ce-și spală rufa vesel la malul unui rîu, în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii, prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu, orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fie cînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid, cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie, sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
șine, deasupra ta cocorii se sting perechi-perechi... Citește mai mult Orașu-acesta mare, cu prea multe istorii,ce-și spală rufa vesel la malul unui rîu,în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii,prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu,orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fiecînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid,cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie,sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în timid sunt curios de viață, inima-mi bate ticăind e bătrână dar nu se lasă pradă minții. Grijurile
AM DREPTUL LA VIAȚĂ de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383262_a_384591]
-
aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în timid sunt curios de viață, ... Citește mai mult AM DREPTUL LA VIAȚĂMĂ macină grijurile,unele sunt negrepline de
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
catran,altele sunt greleaducând în ele plumbul vremii.Mă macină grijurile,gândurile-mi sunt răvășitee un frig artic,mă strâng oasele din încheieturistau zămislit și răpus.Mă macină grijurile,sper încă la viață,tânjesc după-o vară fierbinteși lan de grâu copt,întind mâinile spre cerul albastruîmi caut soarele,vreau să-l prind,vreau să-l cuprind.Mă macină grijurile,trăiesc în timidsunt curios de viață,... III. MAGICA NOASTRĂ SEARĂ, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1894 din 08
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
respectuos pe Domni, iar nu slabi și ogârjiți ca cei de la șes. Ici, o femeie mănâncă un măr, dincolo șerpuiește Ozana cea frumos curgătoare din care nu se vede calul și călărețul, iar alături te afunzi într-o mare de grâu și porumb în care ursul se plimbă în voie. Episodul 23 POPAS LA TOPOS Drumețului care la începutul sec. al XVII-lea intra în Moldova pe la ceasurile cinci după-amiază îi era peste putință ca până la ceasurile șapte seara să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toți. — Bine, frate, fie precum zici. Dar știi tu o poveste de care turcu, leșu, cazacu să n-aibă cunoștință? — Poate că știu, frate Parnasie - grăi Cancioc. Că dacă dă ceva pământul acesta, apoi povești dă din belșug. Nu crește grâul cum cresc poveștile. Că ele cresc și iarna, când bobul doarme ca ursul în bârlog. Că despre un urs să vă spui, dacă tot veni vorba. Iar despre urși?! - mormăi Stejeran. Altceva nu mai știți? — Da, frate Stejeran, tot despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Uită-te nițel la el: s-a îngrășat, s-a deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate, dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan de grâu din apropiere. Se opri o clipă la marginea lanului, adulmecă și, brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare, calul părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă prin pletele mângâioase ale grâului. Deodată, superbul centaur cu cap de cal și corp de taur își arcui în aer cele peste 400 de kilograme ale sale, făcu un salt și se ghemui la pământ, dispărând din vedere. Când se ridică ținea între fălci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întoarsă. Dinspre nord se simțea moale o adiere de vânt purtând cu ea miros de levențică, șoapte de iubire, vaiete. Dintr-o gaură practicată în sol, la marginea lanului, ieșiră firesc doi hârciogi. Ei aplecară cu lăbuțele un spic de grâu, luară strictul necesar de boabe și se făcură nevăzuți. Era liniște și pace adâncă. Se auzeau doar sfârâitul nefericitului iepure și, din când, în pădure, boncăluitul vreunui cerb ori sunetele unor lupi. Deasupra de tot, în azuriul cerului, se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]