2,083 matches
-
cale și neputincioase. În situația în care dogmele se interpretau, liturghiile se revizuiau, iar canoanele se cereau revăzute, adăugate, formulate, și chiar anulate, profesiunea de credință a elitei intelectuale creștine era una foarte clară: mărturisirea credinței că Sfântul Duh a grăit prin Sinoadele Ecumenice; că oamenii - fie ei episcopi și patriarhi - sunt supuși greșelii, că adunări de episcopi pot greși; că numai Biserica este infailibilă; că teoria teologilor ruși moderni asupra autorității și asupra criteriului de adevăr în Ecclesia constituie o
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
i-a vorbit acestuia cu așa vorbe frumoase despre cinstea, buna purtare și dreptatea prietenului său, încât judecătorul n-a mai avut nici o bănuială și i-a dat drumul. De atunci, el și-a cunoscut mai bine prietenii, căci, după cum grăiește vorba cea adevărată a bătrânilor noștri, „Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște”. În lume, omul are trei feluri de prieteni: banii, rudele și apropiații și faptele lui cele bune. La ceasul morții, banii, pe care omul îi crede cei mai
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
în care toți ai casei erau în mare neliniște. Cu spaima zugrăvită pe fețe și cu deznădejde în priviri, erau atenți la orice zgomot din afară. În mijlocul lor, bătrâna bunică, împovărată de ani și necazuri, cu ochii înlăcrimați se ruga, grăind: ,,O, Doamne Dumnezeule, numai către Tine, îmi îndrept tot focul inimii mele. Tu ne ești sprijin și ajutor. Ca să nu se apropie dușmanul de noi, înconjoară-ne, cu ziduri de apărare, Atotputernice!” Alături de dânsa, un tinerel de vreo 20 de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
împăratul îl cunoștea îi zise în bătaie de joc: „Oare ce mai face Galileianul acela, fiul lemnarului? Acesta îi răspunse: „Împărate Fiul Lemnarului pregătește scândurile pentru sicriul înălțimii Voastre”. Împăratul râse cu un aer de atotputernic. Dar parcă Dumnezeu a grăit prin gura creștinului evlavios, căci după câteva zile, împăratul Iulian muri într-o luptă în Mesopotamia, împotriva Perșilor. Fiind rănit de moarte în această bătălie, ultimele lui cuvinte au fost acestea, pe care istoria le-a consemnat. „Ai învins, Galileiene
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ce vă blesteamă și rugați-vă pentru cei ce vă necăjesc” ăLuca VI, 28). Cei care înjură și blesteamă pe Dumnezeu sau pe aproaapele lui, dau dovadă că nu iubesc nici pe Dumnezeu, nici pe oameni. Gândește totdeauna înainte de a grăi. Limba neînfrânată duce multe suflete la pierzare în chinurile iadului. Dacă vrei să ajungi în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ai și acești doi prieteni: RĂBDAREA ȘI IERTAREA. 23. Nu spune glume proaste ăpăcătoase, murdare)! Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Din
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
este mare păcat?! Pentru că aceste glume păcătoase, te întinează și pe tine cel care le spui și-i întinează și pe cei care le aud. Păcatul se întinde și se înmulțește prin aceste vorbe spurcate, încât cel ce le-a grăit nu mai poate face nimic pentru îndreptarea celor pe care i-a otrăvit cu astfel de vorbe. Astfel ai ajuns o slugă a diavolului, pentru că nu mai e nevoie să le aducă el aminte de păcat, pentru că nu mai e
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
curate sau spurcate? Soldatul privi cam pieziș spre călător și-i răspunse: Sigur că sunt curate, că doar nu sunt dobitoc, să mănânc ce-i necurat! Păi, zise călătorul, dacă îi dai gurii mâncăruri curate, atunci de ce o lași să grăiască vorbe spurcate?! Eu credeam că mănânci numai spurcăciuni de vorbești atât de murdar, de rușinos și necuviincios! Așadar, silește-te să vorbești curat, frumos, cuviincios, așa cum se cuvine unui tânăr și mai ales soldat al Țării. Învățătura primită l-a
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Se spune că tăcerea este de aur. Dar nu totdeauna. În anumite împrejurări, tăcerea este păcat; iată câteva exemple, când tăcerea devine „păcat”. Când taci la spovedanie și nu spui păcatele, e păcat. Când îți auzi copiii mințind, blestemând, înjurând, grăind de rău, etc. și taci și nu-i mustri, este păcat. Când copiii tăi fac fapte rele și tu taci, e păcat. Când semenul tău păcătuiește și tu îi vezi sau știi păcatele și nu-l sfătuiești de bine și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
adunare, cu durere vă aduc vestea că toate minciunile și vicleniile mele nu mai fac două parale, deoarece oamenii mă întrec de 1000 de ori.” Adunarea tăcu, semn că a aprobat cele spuse de vulpe. Venind rândul porcului mistreț acesta grăi: „Are dreptate cumătra vulpe, căci în ziua de azi oamenii ne-au întrecut pe noi, animalele sălbatice. Pe mine oamenii mă batjocoresc, zicându-și «porcule», dar ei sunt mai porci decât mine, căci vorbesc cele mai porcoase cuvinte și nu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mine, căci vorbesc cele mai porcoase cuvinte și nu mai au nicio rușine!” Adunarea încuviință părerea porcului și dădu cuvântul lupului, care zise: „Vai ce vorbe rele zic oamenii și fapte rele fac, încât mi-e rușine mie a le grăi. Și se spune că noi suntem răpitori și ne ținem de procese, dar oamenii fac mult mai rău decât noi; toată ziua nu fac altceva decât să se înșele unii pe alții. Am auzit de un avocat care venise la
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mai facă cu atâtea procese! Dar un polițist se plângea că nu mai are timp să se odihnească de atâtea beții, bătăi și furturi!” Adunarea aprobă cele spuse de cumătrul lup și dădu rândul la cuvânt lui Moș Martin, care grăi astfel: „Care va să zică eu sunt bătrân și cunosc bine pe om; că omul a mai greșit pe ici pe colea, este bine să i se treacă cu vederea, că de, cum spune și Sfânta Carte, omul e supus greșelii și dacă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Cel ce m-a trimis: „Veniți la Mine toți cei necăjiți și împovărați și vă voi mângâia, căci jugul Meu e dulce și sarcina mea ușoară...” Omul se deșteptă și după câteva clipe de gândire își zise: Da, tu singură grăiești adevărul, pe tine te voi urma. Și într-adevăr CREDINȚA i-a adus omului mângâierea în întreaga lui viață și l-a însoțit și dincolo de mormânt. 49. Nu-l chema pe dracu, căci vine Un sătean călătorea într-o zi
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
de nimeni, căci Dumnezeu îmi este de ajuns”. Și iată că într-o zi, tot din mândrie, căzu într-un lac și cu apa până la gât, începu să strige după ajutor. Săriră niște vecini de-ai ei, priviră, stătură, dar grăiră: „Apăi n-ai zis dumneata că n-ai nevoie de ajutorul nostru...” Și se uitară la ea fără s-o ajute. Cum n-avea nici-o scăpare de la cei din jur, femeia strigă tare după bărbatul ei, care venind în grabă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
vine o vreme, omule, când vei fi ars de focul căinței. Ai grijă, omule, că în veci nu vei scăpa de ochiul lui Dumnezeu, care necontenit e ațintit asupra ta”. Omul rămase înmărmurit. Acum nu mai putea desluși măcar dacă grăiește pălăria sau ceva tainic din creierul și ființa lui. Se înspăimântă. Vru iar să scoată pălăria, dar zadarnic. Părea că-i acolo de când lumea. Cuprins de remușcare, omul căzu în genunchi și șopti atât: „Doamne, iartă-mă pe mine păcătosul
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
îi zise, dojenindu-l cu glasul său blând: Vezi vecine Ioane, de dragul părului te-ai lăsat de răul obicei de a înjura. Cu atât mai mult trebuie să faci acest lucru de dragul lui Dumnezeu, Căruia îi place să ne audă grăind numai lucruri frumoase și folositoare. 112. Bucurie adevărată Doi prieteni, care nu se mai văzuseră de mult, s au întâlnit într-o zi pe străzile unui oraș. Unul din ei, Nicolae, un bun creștin, îl întrebă pe celălalt: Încotro, măi
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Și Eu te vreau să priveghezi, ca să nu te pierd! Tu suferi ca să te contopești cu Fiul Meu, Care este Mântuitorul tău, pe Care L-am trimis în lume pentru mântuirea tuturor celor ce-i vor păzi poruncile. Așa a grăit Dumnezeu în cugetul omului, iar omul care suferea a zis: Mă voi strădui, Doamne, să trec prin toate suferințele mele împreună cu Tine. 114. Floarea sufletului Cineva a dat prietenului său o floare rară, spunându-i să aibă totdeauna grijă de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
om lacom răspunse tatăl. Fratele meu a aruncat sâmburele, zice al treilea, dar eu l-am ridicat, l-am spart și l-am mâncat, și piersica mea am vândut-o pe 10 bani. Din tine va ieși un mare negustor grăi tatăl. Dar tu, dragul tatei, întrebă omul pe cel de al patrulea, ce gust a avut piersica ta? Nu știu tată! Răspunse copilul, stingherit oarecum. Cum nu știi? Dar ce, n-ai mâncat-o? Am dus-o vecinului nostru, care
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
zise: Să aducem aici un copil, să vedem cum i s-a tipărit credința în ceara inimii. Aduseră o fetiță și o întrebară ce știe ea despre Dumnezeu și cum își închipuie ea pe Dumnezeu. Atunci fetița, desfăcându-și hăinuța, grăi astfel: Eu cred că Bunul Dumnezeu este atât de mare încât nu-l poate cuprinde cerul și pământul, dar pe de altă parte este atât de mic încât încape aici, în inimioara mea... Învățații rămaseră rușinați de acest minunat răspuns
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mine! Te voi adăposti între ramurile mele. Și îi făcu culcuș din cetină verde. Întro noapte, un vânt năprasnic de iarnă începu să sufle peste pădure. Smulgea cu dușmănie ultimele frunze de pe crengile arborilor. - Pot să scutur și frunzele bradului? grăi el către Moș Crivăț, împăratul vânturilor. - Nu! De el să nu te atingi. A fost mărinimos cu mica pasăre. Trebuie să avem și noi milă de el. De atunci bradul își păstrează frunzele verzi și vara și iarna. Cerințe: 1
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
numea plânsori (plânsoare) și era personificat în textele descântecelor. " În basmul mitic Fecioru dă-mpărat și Mortu [Hoțopan] întâlnim o situație mai rară, "embrionul plângând în uter", un tip care are numai variante maghiare. Împărăteasa rămâne însărcinată; la trei luni, "grăiește copilul din foale": ,,- Mamă, - zâce -, oi mere și io pă lume. Numai - zâce - îs tare îngândurat." Când pruncul a-mplinit 6 luni, îi spune: "Mamă - zâce - ț-aș spune gându cel greu, c-amu-s în stare să spun toate - zâce - câte am
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
plecarea în Japonia. Saloanele bucureștene ale anilor ‘20 au rolul de a oferi un mediu propice discuțiilor pe acest subiect, întreaga acțiune învârtindu-se în jurul lipsei de moralitate a tinerilor, a goanei după originalitate cu orice preț. În Și zilele grăiesc (1927), definit de autoare „volum de eseuri” și purtând motoul „Iubiți-vă unii pe alții (Iisus Hristos)”, V. se străduiește să construiască un fel de poem în proză psihologizant despre zile și despre semnificația acestora; diversitatea lor și revolta împotriva
VRIONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
jurnal intim întins pe doi ani, 1925-1926, mascat de pretextul confesiunii zilelor întrupate în personaje, eliminând clasicele notații cotidiene cu referiri directe la fapte și susținut exclusiv de reflexivitate și reverie. SCRIERI: Rătăcire, București, 1923; Fata-sport, București, 1925; Și zilele grăiesc, cu desene de Nadia Grossman Bulyghin, București, 1927. Repere bibliografice: „Rătăcire”, DMN, 1923, 5 966; V.Z., Un nou roman, DMN, 1923, 5 982; Al. Bogdan, Un nou roman umanitarist: „Rătăcire”, LUT, 1923, 550; Constanța Hodoș, „Fata-sport”, RVS, 1926, 2
VRIONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
cam pe la ceasurile amiezii, când ziua începuse să scadă, zicea Constantin că văzuse cu ochii săi chiar pe cer, străjuind deasupra soarelui, semnul mărturisitor de biruință al unei cruci întocmite din lumină și că odată cu ea putuse desluși un glas grăind: "Să biruiești întru aceasta!"; după care, la vederea unei asemenea priveliști fuseseră cuprinși de uimire și el și întreaga oaste"58. Deși autenticitatea acestei relatări a fost contestată de istorici, printre altele și pentru că ea nu figurează și-n Istoria
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
XIX pare să fie la cheremul șansei și sorții 122. În Nietzsche, care este considerat de Berdiaev atât încarnarea umanismului, cât și victima păcatelor sale, umanismul culminează în individual. Cu el, umanismul atinge sfârșitul istoriei sale tragice și furtunoase, după cum grăiește Zarathustra: Omul este o rușine și o dizgrație". Umanismul se dizolvă în ideea Supraomului, care este respingerea omului, a valorii sale și a semnificației personalității umane. Autorul lui Dincolo de bine și rău tăgăduiește ceea ce era sursa cea mai profundă a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pune întrebarea cît va mai fi acceptat ca judecător. Constantin Petrovici Cașmir din Țelina, crezînd că „cel ales [de sobrania dvorenilor] va fi purtătorul de cuvînt al domniilor voastre, - al Basarabiei, - fiindcă astăzi în Basarabia numai domniile voastre aveți dreptul de a grăi“ (1, 118), face greșeala de a pretinde candidaților declarații programatice, adresîndu-se adunării în limba moldovenească. „A urmat o tăcere înghețată. Chiar și «baronul Gulfstream» numai peste cîteva minute s-a priceput să urle: - Trădător! Separatist! Vîndut jidanilor! Afară cu el
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]