7,948 matches
-
din nou. Dar acum simt că e singurul meu refugiu. Era rănit și chinuit și gândurile i se întorseseră la tandrețea mamei sale iubitoare. Ridicolul pe care-l suportase ani de zile părea acum să-l copleșească, iar lovitura de grație a trădării lui Blanche îi răpise capacitatea de a-și reveni care-l făcuse să accepte cu atâta bonomie batjocura oamenilor. Nu mai era în stare să râdă cu aceia care râdeau de el. Era un paria. Mi-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mi-a lăsat-o vizita aceea. Eu, unul, trăiesc pe un atol de coral, o insulă joasă, o fâșie de uscat care înconjoară o lagună și frumusețea ei este frumusețea mării și a cerului și culorile variate ale lagunei și grația cocotierilor. Dar locul unde trăia Strickland avea frumusețea grădinii Raiului. Ah, ce n-aș da să puteți vedea locul acela încântător, vrăjit, un colț ascuns de restul lumii având deasupra azurul cerului și de jur împrejur vegetația luxuriantă. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe urmele tale! Poetul rămase nemișcat, recunoscând glasul dizgrațios care Îl apostrofase. Noul venit stătea Înfipt, cu picioarele despărțite, de partea cealaltă a străzii și Îi făcea cu ochiul, cu o expresie vulpească. Apoi ridică mâna, agitându-și degetele cu grație, ca o fată Îndrăgostită. Pe fața lui lată se Întipărise un ușor zâmbet ironic. - Pot să te salut și eu pe drum? Sau numai Beatricelor și celorlalte doamne ale dragostei dumitale le este Îngăduit să Îți adreseze un semn luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
reverul vestei, zguduindu-l cu violență. - Cecco, ai venit să Îți bați joc de orașul meu odată cu pungașul acela de Brandan? Nu dai greș niciodată, dacă e vorba de trișat la zaruri. Cecco Îi apucă delicat degetele, descleștându-se cu grație din strânsoare. - Îți jur că mă aflu aici ca să respir aerul miracolului și să Îmi pregătesc sufletul pentru a-l spăla la San Pietro, când m-oi duce. - Ce faci aici? repetă poetul fremătând. Masca surâzătoare a lui Cecco Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ciolănoasă care avea un chip cu trăsături ascuțite și picioare de măcelar, fată bătrână - și mulțumită că era fată bătrână -, dar o persoană generoasă. Timp de patruzeci de ani făcuse înscrisurile primăriei, fiindcă știa să mânuiască pana și cerneala cu grație, fără să facă greșeli și fără să lase pete. Avea o pensie care-i permitea să trăiască fără excese, permițându-și adesea să cumpere carne și bând în fiecare seară un păhărel de porto. Așadar, în fiecare duminică, Bourrache o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mâinile pe burta ei și de a simți loviturile copilului ce urma să se nască. Și am intrat. E ciudată viața. Nu te pune niciodată în gardă. Toate se amestecă fără să poți alege, iar momentele sângeroase urmează momentelor de grație, uite-așa. Ai spune că omul este o pietricică aruncată pe un drum, ce rămâne zile întregi în același loc, și că un picior dat de un trecător o mișcă și o face să zboare prin aer, fără motiv. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-o. Le dusese pe fete la Isidore Kopieck, știți, rusul din strada Statelor. El le-a făcut poza, cele două mari așezate pe jos, într-un decor cu ierburi și flori, iar Belle la mijloc, în picioare, surâzând, plină de grație, o adevărată Sfântă Fecioară. Aveam trei exemplare ale acelei fotografii, câte una pentru fiecare fată. I-am dat-o procurorului pe cea a lui Belle. Ar fi trebuit să-l vedeți, ai fi crezut că-i oferisem o mină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Tristețe este un nume pe care îl pomenea adesea. Cred că ajunsese să țină la omul acela rece și solitar care o găzduia. Vorbea despre el cu o ironie tandră, notând fără naivități eforturile lui de a-i intra în grații, glumind fără prea mare răutate pe seama chipului său care se îmbujora uneori, bâlbâielilor lui, hainelor lui ciudate și plimbărilor în cerc în jurul căsuței, privirilor aruncate spre fereastra camerei sale. Tristețe o amuza și cred că pot să jur că Lysia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
simplitatea îmbrăcăminții. O pălărie cu boruri largi arunca o umbră întunecată pe jumătate din chipul ei, dar ochii și surâsul ei, strălucirea soarelui pe mâna sa ce ținea marginea pălăriei ridicate de vânt, toate acestea îi dădeau acelui chip o grație fermecătoare. Era o adevărată regină a câmpurilor. Cea de-a doua fotografie fusese decupată, după cum o demonstrau marginile netede în stânga și-n dreapta, precum și forma ciudată a pozei în care o fetiță fericită privea drept în față. Foarfecele lui Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mișcări rapide, fandează, închide foarte bine în partea dreaptă, en garde!, joc perfect de picioare, înscrie o tușă, aproape nu se vede metalul prin aer, Anita își ridică pleoapele, îl privește vrăjită, actorul se mișcă elegant, atacă, spintecă aerul cu grație, trece pe lângă fată de câteva ori, e un dans care ține de ceva vreme. — Și când o să mă omori?, îl întreabă Anita. — Capul ți s-a tăiat de mult, apleacă-te puțin și ai să vezi, are să cadă... Vraja a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de temperament artistic cu temperament social, pe care-l Întâlnim frecvent la două categorii: femeile de societate și actrițele. Educația - sau, mai bine zis, sofisticarea pe care o avea - o absorbise de la băieții care se Întrecuseră să-i intre În grații. Tactul ei era instinctiv și capacitatea de a se angaja În diverse iubiri era limitată numai de numărul băieților susceptibili de a-i fi pe plac și abordabili prin telefon. Cochetăria zâmbea În ochii ei mari, bruni-cafenii, și strălucea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Un om poate fi tânăr a doua oară Numai prin viața fiilor săi. Jia du Vaha Alanav Să fie Fiul Domnului deasupra și dedesubtul lui, În fața și-n spatele lui, Regele Elementelor să pună ceață pe ochii Regelui Străin, Regina Grațiilor să-l ducă de mână ca să treacă nevăzut printre dușmani, Să-i fie Patrick al celților și Columb al bisericilor și cele cinci mii de sfinți din Erin pavăză mai bună decât un scut Când intră el În luptă Och
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În casa ei plăcută de pe Riverside Drive, departe de mult mai aglomeratul New York și scutit de sentimentul că lumea elibereză cantități enorme de respirație Într-un spațiu insuficient. Doamna Lawrence Îi amintea vag de Beatrice nu prin temperament, ci prin grația și distincția ei perfecte. Casa, mobilierul, felul cum erau serviți la masă contrastau imens cu ceea ce Întâlnise el În pretențioasele reședințe din Long Island, unde servitorii erau atât de agasanți Încât trebuia literalmente să-i Îmbrâncești ca să nu-ți stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din Long Island, unde servitorii erau atât de agasanți Încât trebuia literalmente să-i Îmbrâncești ca să nu-ți stea În cale sau chiar cu casele familiilor mai conservatoare de la „Union Club“. Se Întreba dacă acest aer de distrincție simetrică, această grație - pe care o considera continentală - se distilase prin strămoșii nobili din New England ai doamnei Lawrence sau fusese dobândită prin Îndelungate sejururi În Italia și Spania. La prânz, două pahare de sauterne i-au dezlegat limba și a vorbit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se zbătea în vinișoarele de la gât, încât nimeni, nici măcar cel mai pervers dintre perverșii din public nu se uită la bucile ei perfecte. Nici o femeie nu remarcă micile imperfecțiuni privind epilatul în zona inghinală. Mariana murea încet, risipindu-și cu grație feminitatea, privindu-i cu ochii încețoșați, visând o liniște albă, o ceață caldă cu care va dansa până la sfârșitul veacurilor, o lumină care îi va gâdila buzele și pleoapele și sfârcurile și linia spatelui și vârful urechii și cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ta, ceea ce‑mi este imposibil acum, pentru că un om cu un singur picior nu se poate arunca nicăieri (deoarece nu se mai scoală așa de ușor). E ca peștele care n‑are nici un picior, dar înoată și se scufundă cu grație. De aceea fotografiez eu perfect. Iar acum desfă picioarele! Constat cu ochiul meu de artist amator că iar nu te‑ai spălat, așa cum ți‑am ordonat. Părul trebuie să arate mătăsos, nu ca o tufă zburlită de ciulini. Mereu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un miracol. Deschid mereu ușa, dar nu intră nimic, numai frigul de afară. Printre acești oameni defavorizați se numără și doamna Sepp. În timp ce‑și plictisește fiul, povestindu‑i cu poticneli și pentru a nu știu câta oară despre anul de grație 1950, când și‑a îngropat penultimele speranțe (subiectul la ordinea zilei: gărzile lui Olah, bete, intră cu tractorul în fabrici, lovind, ciomăgind și păruind, ca să‑i constrângă pe greviști să‑și reia lucrul. Olah e deputat SPÖ, șeful spărgătorilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
toate și fac ce vor. Rainer spune că oamenii sunt condiționați într‑un fel sau altul, dar eu nu, fiindcă le sunt superior datorită voinței mele. Individul, în schimb, e liber dacă își dorește acest lucru. Rainer acceptă plin de grație această libertate care‑și prezintă totodată scrisorile de acreditare. Există în el un eroism solitar. Solitar pentru că nu‑l vede nimeni, motiv pentru care, firește, și cel mai frumos eroism își pierde jumătate din valoare. Dar totuși Rainer se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
refer la un ucigaș. A violat și a omorât patru tinere germane în tot atâtea luni. N-am văzut nimic prin ziare despre asta. Heydrich râse: — Ziarele tipăresc ceea ce le spunem noi să tipărească, iar asupra acestei știri există embargo. — Grație lui Streicher și a fițuicii sale antisemite, nu ar fi făcut decât să fie aruncată pe seama evreilor, explică Nebe. — Exact, întări Heydrich. Ultimul lucru pe care-l doresc este declanșarea în orașul ăsta a unei revolte antievreiești. Așa ceva ofensează simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
batistă și râse: Chiar că arată ca și cum v-ați fi împachetat sandviciurile în ea. După ce am ajutat-o să-și ducă sus cumpărăturile, am rămas în fața ușii ei cât și-a căutat cheia. Descuind, se întoarse și-mi zâmbi cu grație: — Vă mulțumesc pentru ajutor, Kommissare, spuse. A fost cu adevărat foarte amabil din partea dumneavoastră. — Nu a fost nimic, i-am spus, gândind cu totul altceva. Nici măcar o invitație la o ceașcă de cafea, mi-am zis când am fost din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cărucior pentru băuturi, o sofa lungă, cu aspect uzat, și, în spatele ei, o masă lipită de perete pe care erau două veioze și câteva teancuri de cărți. — Ce amabilitate din partea dumneavoastră să ne primiți atât de repede, zise Hildegard cu grație. Vogelmann se așeză în fața noastră. Chiar și cu un metru de birou între noi, puteam totuși să-i simt răsuflarea cu miros de iaurt stricat. — Păi, când soțul a menționat că fiica dumneavoastră lipsește, normal că am presupus că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
câteva clipe stătu pur și simplu acolo, înconjurată ca într-o ramă de lumina de pe hol precum o madonă minunată, aproape ca și cum îmi oferea posibilitatea să-i determin proporțiile. Cu pieptul și scrotul încordate, am privit-o cum pășește cu grație spre mine. În timp ce capul și spatele îi erau mici, picioarele îi erau atât de lungi încât ea părea să fi fost creată de un proiectant de geniu. O mână îi acoperea sexul și această mică dovadă de timiditate m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sofistică ce-l însoțește în mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune luarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acestuia din urmă, ca mai "grațios". Alt exemplu: d-na Otilia Cazimir (poetă compasată, lună din luna d-lui Topîrceanu, el însuși un pastiș, ocupată de curând să învețe manierele versului de la d-na Contesă de Noailles), e lăudată pentru grație, aciditatea sa umoristică etc. * Competența d-lui E. Lovinescu nu se ridică deasupra răposatei poezii simfonice a simbolismului. După domniasa, experiența negativă a acestuia, încheiată acum 20 de ani, trebuie să continue și azi. Le creux néant musicien 1 va
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pourrit dans les joncs tout un Leviathan"1, ne întoarcem cu un dezgust ilimitat: peste papagaliceasca înșirare de mici și obraznice trucuri a tinerilor poeți raționaliști - semiurbani, capabili exact de trei silogisme - flutură aurul legendar al unei nobile poezii. Capriciul Grației! Ultima oră, 24 februarie 1929 Unde putrezește în stufăriș un întreg Leviatan (fr.). RĂSĂRITUL CRAILOR Necuvenită cinste! Astăzi prostescul nostru scris se căftănește. Un om ciudat și destoinic, din misterioasele neamuri din miazăzi, vine să-l uimească cu foarte scumpe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]