2,045 matches
-
amiaza, erau scoși jumătate de oră la plimbare. Se făceau ad-hoc plutoane de pază și stăteai cu arma cu muniție de pază, căci nouă ni s-a retras muniția prin februarie. După ce au plecat, noi am fost puși să eliminăm gratiile de pe casa scării. Locul unde nu s-a întâmplat nimic. 3.12. Personaje celebre ale Revoluției S. B.: Am povestit până acum despre întâmplări în mijlocul cărora s-au aflat persoane comune, oameni obișnuiți, de la militari în termen până la ofițeri despre
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de unde tinerii, nemaisuportând etichetele artificiale și tiranice ale societății de la curte, plănuiau să evadeze În pădurea din Ardennes (care există În realitate și de fapt nu era prea departe de pădurea unde lucram noi). Atmosfera de opresiune era subliniată de gratiile de la ferestrele și porțile impozantei primării, de unde actorii apăreau și Își comunicau de la diferite etaje frustrarea, iar bufonul Touchstone apărea chiar pe acoperișul destul de Înalt și abrupt (cu aprobarea primarului, mare amator de teatru, norocul nostru!), de unde, cu o panglică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lumina orbitoare a spațiului alb, era astfel o surpriză. Pușcăria era peste tot, În aer și sub pământ. Spărgând logica realismului, simbolul devenea clar, iar când Îngerii lui Blake (reproduși identic și măriți la scara scenei) coborau de sus printre gratii, Închisoarea devenea cosmică. În orice reprezentare realistă a poveștii, când În ultimul tablou se deschid porțile și Guvernatorul apare deus ex machina să aducă dreptatea, să-i elibereze pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
temea de el. Tot ce am cunoscut despre el În copilărie au fost portretele lui (barba și lanțul de magistrat de la gât) și obiectele pasiunii lui principale, rațele folosite ca momeală la vânătoare și capetele de elan. În vestibulul cu gratii de fier al casei noastre de la țară erau expuși doi urși extrem de mari, Împușcați de el, stând În picioare cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării dintre Dallas și Fort Worth. Ticălosul ajunge după gratii - acel Cassius Cahloun din Mississippi care-și biciuia sclavii, ex-căpitan de voluntari, un bărbat chipeș, fudul și veșnic Încruntat. După ce a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nume și stârnind astfel bănuieli și ironii, degeaba zornăiam cutia cu „Whiskas”, la al cărei zgomot țâșnea spre bucătărie oriunde s-ar fi aflat în casă - nici un răspuns, nici un efect. Chiar când, odată, l-am descoperit într-o boxă cu gratii, dar fără geam, n-a vrut să ne ajute. Ne introduceam brațul înăuntru, mai mai să-l atingem (se vârâse într-o cutie de pantofi - chiar în restriște își făcuse rost de o brumă de comoditate): nici gând să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
este poate cel mai instructiv. Lucrurile încep să apară foarte limpezi în salutul acesta angelic, prilejuit de fiecare nouă întâlnire” (E. d’Ors, op. cit., București, ed. Meridiane, 1977, pp. 143-144). Să ne amintim că „salutul angelic” se adresează cu vorbele gratia plena. Gesticulația și poza „competentă” sunt înlăturate dezinvolt și autoritar. Competența reală e, bineînțeles, implicit una tehnică, dar mai ales una umană. Deci : culturală (ca să nu zic „umanistă”). Un astfel de critic, capabil de fecunde hiperbole și de formulări izbitoare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Dunării și Marea Neagră. Ar fi contrapunere la deznaționalizarea ostentativă a organelor ucrainene ale puterii. Din corespondența primită din localitățile cahulene aleg un vers al poetului Andrei Ciurunga fiu al acestui plai versuri Închegate În cursul celor 18 ani petrecuți după gratiile Închisorilor sau la canal: Aprinși sub biciul vântului fierbinte, bolnavi și goi pe ger și pe ninsoare, am părăsit cu mii de oseminte meleagul dintre Dunăre și Mare... ... La ora când cobor, legat În fiare, Să-mi ispășesc osânda cea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Herseni și pe profesorul Ion Băncilă (fratele scriitorului și prof. V. Băncilă), iar după ce am fost purtați pe toate coridoarele tuturor etajelor s-a aflat în sfârșit că eram așteptați la „Malmaison”, unde era o mică închisoare cu celule și gratii. Am fost introduși toți trei într-o celulă îngustă, cu două paturi cazone suprapuse și o măsuță într-un colț. De pe patul de sus se putea privi în coridor, printr-un geam „à grile latine” și în acest fel i-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
lăsat fără alte urmări. Mecanica: repartul de mecanică, la început, s-a numit atelierul «Fabbri». Și, într-adevăr, activitatea consta în a bate la nicovală și în a pili la menghină. Primele lucrări au fost modeste: paturi, rame, încuietori, chei, gratii etc. Abia mai târziu, odată cu sosirea primelor strunguri, a început să se dea atelierului o orientare mecanică. Cronicarii timpului, ne spun că elevii voluntari au consumat tone de fier. Domnul Pagan, negustorul unui magazin de fierărie cu ridicata, furniza totul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
timp și fără pierderi, anulînd promovarea în Serie A pentru că fusese obținută necurat. Cu genovezii s-a dat de-a azvîrlitelea în liga a treia, dar asta a fost doar măsura sportivă. Au intrat în scenă Carabinierii, Procuratura și, dincolo de gratii, au început să se înghesuie oficialii și alți împricinați. În ultimii 15 ani, România a oferit Mapamondului cătușele ruginite atîrnînd de brațele a doi amărășteni, Trifina și Cănănău, implicați prin ’95 într-un blat între Iași și Brăila, înfățișat ani
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Oare cum a procedat ea pentru corectarea textului : „Calculatorulesteprietenulmeu. Calinestepasionatdeinformatica. Calculatorulgândestecuajutorulmicroprocesorului.” „Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga, ochii lor galbeni de sticlă. După gratii, mulțimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorata de teamă și de plăcere.” Formulează femininul cuvântului „tigru”. Arată cuvintele cu sens opus din textul de mai sus. Alcătuiește trei enunțuri cu cuvintele : a alină, a alinta, a anina. Alcătuiește trei enunțuri
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
după duh și după trup, cunoscuți și necunoscuți. Pomenește, Doamne, pe toți cei adormiți întru nădejdea învierii și a vieții veșnice. Amin!” Dimineața, lacătul s-a deschis și zăvoarele se trag. Se face numărul cu tot ritualul temniței, controlându-se gratiile cu întrebarea: „Câți sunteți aici?”, rostește primul gardian. „Doi”, răspund eu. „Numai doi?!” Se închide ușa și-i aud șoșotind pe sală. Era desigur vorba despre situația noastră, când am venit, de unde... Peste puțin timp se deschide ușa și primul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Florin Ardelean, Tiberiu Ciorbea, Ioan Moldovan, Dumitru Chirilă, Traian Ștef); Gheorghe Grigurcu, Creștinismul în tradiție liberă: N. Steinhardt, VR, 1991, 9; Simona Furdui, Calea spre fericire, ECH, 1991, 10-11; Achim Mihu, Rohia, Sebeș, Păltiniș, ECH, 1991, 10-11; George Carpat-Foche, Pecetea gratiilor, RL, 1991, 48; Virgil Leon, Pre-critica fericirii, APF, 1991, 12; Florin Mihăilescu, Estetică și moralism, ST, 1991, 12; Theodor Enescu, Amintirea lui N. Steinhardt și „Jurnalul fericirii”, „22”, 1992, 11; Nicolae Mecu, Portretul înțeleptului la tinerețe, RITL, 1992, 1-2; Monica
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
una dintre camere. Încă din aprilie a avut loc prima manifestare, pe partea noastră de celule, că organizasem un protest - am strigat de la ferestre tare: „Ne omoară! Ne omoară! Ne omoară!”. Și unde am putut, am aruncat obloanele, că erau gratiile și, În oblic, erau niște obloane din lemn, ca nu cumva să vedem afară, sau din stradă să ne vadă cineva Înăuntru... pentru că exista riscul ca din stradă să se uite cineva cu binoclu, peste zidul Închisorii... Noi eram cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din stradă să se uite cineva cu binoclu, peste zidul Închisorii... Noi eram cu fața spre orașul Gherla și vizavi, peste zidul Închisorii, era cimitirul catolic, după aceea era șoseaua și orașul. Și dacă cineva s-ar fi uitat printre gratii, ar fi putut să vadă afară, dar așa, cu obloane, n-ar mai fi putut să vadă... Dar să vă spun de ce a avut loc revolta... Deja discutam cum să organizăm o altă grevă și să găsim forme de protest
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intrau de două ori pe zi, dimineața, când se preda schimbul și se făceau verificările, și seara, când se preda schimbul și se făceau verificările. Intra ofițerul de serviciu, În general Istrate, un ofițer de serviciu, un caraliu, doi. Controlau gratiile, controlau sub pat, pe nu știu unde, și noi trebuia să ne Încolonăm printre paturi... Și ajunsesem În situația În care, atunci când intrau ăștia, colegii Îmi cereau să stau În spatele unora mai Înalți, ca să nu mai mă vadă. Dar atunci când nu mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era rutina când aveam liber... Pe platforma de 10 000 de metri pătrați trebuia să târâm pietrele dintr-un colț În altul la o sută de metri, să nu stăm grupuri de doi-trei inși, să nu vorbim Între noi... Iar gratiile erau greu de suportat... Peste 40 de securiști cu mitralierele, cu câinii, ne duceau... Eram un fel de nebuni. Nu eram suflete, eram niște roboți care ne scotea la număr să vadă dacă suntem 3 000. Nu ieșea numărătoarea, ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost dus? La Jilava. Am fost vărsați În Jilava... Într-o după-amiază pe seara așa, ne-a adus În precelularul de la Jilava, Înainte de poartă, că erau acolo niște celule de tranzit - cum să spun eu? - ca niște magazioare așa cu gratii, unde te ținea o oră, câteva ore, depinde. Și atuncea când veneau loturi, făceau o rearanjare pe celule. Era acolo celula 13, de primire, și Încă o altă celulă, și de acolo, după un timp, te vărsau În Închisoare, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
erau tot pictați... Noaptea, cum nu mai era lumină, cum porneau... Încolo am stat numai pe betoane, pe ciment... Prin ’tâtea locuri era numai ciment... În Aiud, când ne-o băgat Într-un arest... era numa’ beton, nici un geam, numai gratiile, nu foc, nu nimic, și era un ger... Noi slabi, amărâți, nu haine, nu nimic... Dezbrăcați așa... Cum era mâncarea? La Aiud, când venea mâncarea, aveam niște castroane groase de șamot, din pământ, și dacă nu beai ciorba aia repede
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ați ajuns la Târgșor? Acolo am ajuns În toamna lui ’49. Acolo a fost un regim de detenție mai ușor... Eram cazați, să spun așa, În niște camere mari, foste ateliere, cu peste o sută de paturi În fiecare cameră... Gratii nu existau... Erau niște geamuri d-ălea mari, stil atelier... Dimineața se deschidea ușa, ieșeam În curte, În mijloc era un bazin, stăteam pe acolo... Mâncarea era slabă, ca la Închisoare... Tot acolo mai era un atelier de țesătorie, În care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să mă credeți... Nu vedeam nimic În spatele reflectorului. Era o umbră care câteodată mișca așa, i-auzeam vocea, da’ după un timp erai ca-ntr-o transă. Și ziua, dom’le, se-ntâmpla că ieșea soare afară, și nu erau gratii, că era plasă de sârmă de-asta groasă la geamuri, și dispărea efectiv În spatele reflectorului... Deci zi și noapte cu ăla În ochi... asta a fost timorarea morală, ca să spun așa. Altfel n-am fost bătut. Și-atuncea noaptea am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au știut un lucru: a fost cu noi un băiat foarte Îndemânatic, Fântână. Și el s-a priceput bine la sculptură de os. El alegea din oasele din mâncare și, Înainte de demascare, a făcut o mică amuletă pentru fiecare, cu gratii, semnul legionarilor. Pentru noi doi, pentru Dezméri și pentru mine, ar fi fost lucru ciudat să primim semnul legionarilor (râde - n.n.). Noi am primit cruce de săgeți... că a auzit de undeva că szálosiștii au acest simbol. Bine, eu am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
asta e foarte important -, pentru că unii spun așa, că a fost la Închidere. Nu. Eu Îmi amintesc așa, că la deschidere a fost. A venit prim-gardianul cu doi gardieni, ca de obicei. Cu ciocanul de lemn a bătut În gratii, pe urmă șeful de cameră a raportat câți suntem, prim-gardianul a notat și chiar a vrut să plece, când din rând a sărit Alexandru Munteanu și a fugit, pentru că ușa era deschisă. A fugit pe coridor. Noi tare ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la ora 5 deșteptarea, la 10 seara stingerea. N-aveai voie să stai Întins pe pat, decât la marginea patului. Aveam tineta aia, că așa se numea hârdăul ăla În cameră, unde ne făceam nevoile. Era o ferestruică mică cu gratii și când a venit vara... număram În palme, cât are spațiu fiecare... Așa. Și treceam la fereastra aia care era cu gratii ca să luăm aer..., și până număram la o mie stăteam la geam... Când ajungeam la o mie trecea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]