1,996 matches
-
și o slăbire grăbită a forțelor pusese acum stăpânire pe mine. M-am prăbușit din nou peste mormanul diform de lemne și boarfe, În norul de praf care mă Învăluia, unde am Întârziat o vreme, năucit. Apoi, cu mișcări din ce În ce mai greoaie, năclăit de sânge și transpirație, am Început să mă târăsc spre bucătărie. Sticla mea de vodkă era acolo și era imperios necesar să ajung la ea. Piciorul rănit dădea semne de amorțeală. Simțeam ceva călduț și umed În locul acela, de unde
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. {EminescuOpIV 176} Pe murii în risipă o candelă subțire Chilia înnegrită lumină. Și prin părți Necunoscute-a lumii gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă. În van pune pe suflet greoile cătușe De gânduri uriașe, de-nalte rugăciuni. În van în a lui urmă a-nchis a lumei ușă La visele ei turburi, cu mari deșertăciuni; Pe focul cugetărei a presurat cenușă, Ci sub cenuș-ard încă consumători cărbuni. Atunci visul mărirei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
OM Cărții vechi, roase de molii, cu păreții afumați, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne, Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine, Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă, Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții sbor de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Viața noastră însă oricât de neagră fie Ea împlinește oare în lume vreo solie? E scop în viața noastră - vreun scop al mîntuirii? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimii bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Miseriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n-astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața, tu, pentru un popor Au sarcina vieții purta-va mai ușor? A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri Ii schimbă poate-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fulgere sute. Și luna s-asvîrle pe-a norilor vatră, Pâraiele scapăr, bulboanele latră, De-asupra lui cerul i-aleargă în urmă Și stelele, -n râuri gonite, o turmă. Și munții bătrâni îl urmau în galop Cu stîncele negre, gigantici ciclopi, Greoaie hurducă pămîntu-n picior, Prăval-de pe umeri pădurile lor. Se-ntreabă: Fug eu? sau că lumea întreagă A rupt-o de fugă nebună, pribeagă? Sau mări subterane duc munții cu sine, Purtîndu-m-o frunză pierdută pe mine? {EminescuOpIV 328} Odată-ncă pintenu-nfige
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
inimă de rând. De mult de vorbe goale nici voiu să mai ascult. Nimic e pentru mine ce pentru lume-i mult. Ce este viitorul? Trecutul cel întors E șirul cel de patimi cel pururea retors. Am asvîrlit în laturi greoaie, veche cărți, Cari privesc viața din mii de mii de părți Și scrise în credința, că lumea tot se schimbă Cu deslegări ciudate și cu frânturi de limbă. Nu-i foliant în lume din care să înveți Ca viața preț
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dânsa, oricât de neagră fie? Ea împlinește oare în lume v-o solie? E scop în viața noastră - v-un scop al mîntuirii? Nu junghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? O eu nu cer norocul, dar cer să mă învăț Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț, Să nu zic despre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Zamolxe, zeul getic, Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic. În dreapta lui sub vălul de ceață mândrul soare, În stînga-i șade luna sfioasă, zâmbitoare... Din sale depărtate pătrunde svon de armă. Prin el cimpoiul skytic pornește dulcea-i larmă Trezind greoiul ropot de danț, căci la un loc Toți oaspeții mai tineri loveau baltage-n joc, Iar tinerele fete cu ei jucând de-a-valma Se-nvîrt și se mlădie ușor sunând cu palma. La mijlocul de masă pe tronu-i șade el Cu plete lungi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de pe fața lui señor Danvila, am simțit un val subit de ușurare. Mi-am dat seama că se produsese o eroare absurdă, o rasoleală În anchetă și În procedura judiciară, În care erau implicați avocatul acesta anxios, poliția locală cea greoaie și magistrații incompetenți ai Costei del Sol, cu reflexele lor tulburate de atîția ani În care avuseseră de-a face cu turiști britanici beți criță. — Señor Danvila, ați spus că Frank a ucis cinci oameni. Cum, pentru Dumnezeu? — Le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cineva a trecut iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat de umeri și m-a izbit de balustradă. Buimăcit, m-am prăbușit În genunchi, cu o fîșie de piele Înfășurată strîns În jurul gîtlejului. O respirație greoaie, puțind a whisky, mi-a acoperit fața. Am apucat fîșia de piele și am Încercat să-mi eliberez gîtul, dar m-am simțit Învîrtit pe deasupra podelei ca un juncan prins cu lațul și doborît de un priceput călăreț de rodeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a curții cu acareturi. Godun avea un băiat, Martin, pe care îl strigau Mémé și o fetiță mai mică, Isabelle-Anais, care abia împlinise cinci ani. Amândoi erau palizi și subțirei, nu împrumutaseră mult de la tatăl lor, care era roșcovan și greoi, dar cu ochi albaștri, ca ai lor. Godun ar fi vrut să îi știe zdraveni, se plânsese de asta și lui Omar, dar nu prea avea ce să facă. Anais nu mânca aproape nimic și era chinuită cu lecții de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se limpezise. Era înalt și sticlos. Din depărtare se simțeau mirosul ascuțit de gunoaie și miresmele vechi ale gropii. Țiganca rîse: - Nu te cred. Acolo ar fi răsturnat-o. I-ar fi mușcat gura și-ar fi bătut-o. Trupul greoi al lui Bozoncea se mișcă. Tăcură, înspăimîntați amândoi. Starostele dormi mai departe. Până în Cațavei nu se mai auziră decât cântecele lui Zavaidoc, care se suise pe capra trăsurii, și copitele cailor: trap, trap, trap, trap... Priveghi Mai muriseră. Până s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor englezi trași la patru ace, cu umbrela În mână chiar pe câmpul de luptă (pentru ca prețioasele haine să nu fie udate), lasă bouche bée armata imperială a Franței, sufocată de uniformele pompoase și greoaie. Dacă ne mai amintim că un regiment englez făcut prizonier la Verdun recreează, Începând din 1803, pe sol franțuzesc, un Întreg stil de viață, simțindu-se În scurtă vreme ca acasă, dacă Îi pomenim pe fanaticii francezi ai byronismului, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
face ca materia primă să fie economisită cu grijă. Dacă noi nu am ajuns Încă la acest nivel al științei, am făcut totuși unele progrese. Piesele grele de lemn din perioada imperiului sunt definitiv condamnate, ca, de altfel, și trăsurile greoaie, și sculpturile, cvasicapodopere care nu Îi satisfăceau Însă nici pe artist, nici pe omul de gust. Am apucat-o În sfârșit pe calea eleganței și a simplității. Dacă modestia averilor noastre nu Încurajează Încă mutații rapide, am Înțeles cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un tavan zugrăvit în azuriu și aur. Înăuntru erau mai multe femei, toate grase și înfășurate în văluri, care n-au părut deloc încântate să mă vadă. Sporovăiră câteva clipe în legătură cu prezența mea acolo, apoi una dintre ele se ridică greoaie, mă luă de mână și mă instală într-un colț îndepărtat al încăperii, făgăduindu-mi să-mi aducă jucării. N-am văzut urmă de jucării, dar n-am avut vreme să mă plictisesc, pentru că, după câteva clipe, Salma și Sara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a pune pe picioare un serviciu de informații care să sondeze intențiile portughezilor; mai făgădui de asemenea să înarmeze o flotă și s-o conducă el însuși, dacă Dumnezeu îi va dărui sănătate. * * * Kansoh a fost văzut arborându-și iarăși greoaia noria, acoperitoarea de cap, dar nu înainte de luna șaaban. S-a înțeles atunci că el era definitiv tămăduit, iar cetatea a primit poruncă să se împodobească. A fost organizată o procesiune în fruntea căreia mergeau cei patru medici regali, înveșmântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunt apreciate decât femeile hrănite din belșug? Sau poate modul ambiguu, politicos, dar fără mare zel, în care Akbar spusese: „Alteță!“? Escorta ei nu se deosebea prin nimic de cea a oricărei orășence: o singură slujnică, o țărăncuță cu gesturi greoaie care părea că se hlizește mereu și care ducea un obiect plat, înfășurat neglijent într-un postav vechi și uzat. Privirea mea s-a arătat desigur prea insistentă, căci circaziana și-a întors fățiș chipul, la care Akbar, băgând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și seriozitate cu care va vorbi mai târziu, în fata studenților de la Coimbra, și ani după aceea, în fața Adunării Camerelor Corporative și a țării întregi. Își citește cuvântarea. Nu caută efecte oratorice, nici strălucirea literară. Proza lui e densă, uneori greoaie, întotdeauna plină de miez și bogată în nuanțe care se cer cercetate cu cea mai mare atenție. E un scris profesoral, fără să fie pedant. Aceasta nu înseamnă, firește, că proza lui Salazar - proza citită de el în atâtea conferințe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Îmi atraseră privirea. Apropiindu-mă de apa care clipocea, am văzut ce era - un lebădoi bătrân, o vietate mare, preistorică parcă, bizară, care făcea eforturi ridicole să se cocoațe Într-o barcă acostată la mal. Nu izbuti. Fluturarea de aripi, greoaie și neputincioasă, sunetul alunecos pe care-l producea izbindu-se de barca ancorată care se legăna și Împroșca apă, licărirea lipicioasă a umflăturii Întunecate În locul unde captura lumina - totul păru pentru o clipă Încărcat de acea stranie semnificație atașată uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de Volkov, un șofer blând, cu față palidă, era cea mai veche. Linia lui părea În mod sigur aerodinamică În comparație cu cea a coupé-ului electric insipid, bont și silențios, care-l precedase; dar căpătase, la rândul lui, o Înfățișare demodată, foarte greoaie, cu o capotă trist contractată, Îndată ce limuzina englezească neagră și relativ lungă a venit să Împartă cu el garajul. Dacă mergeai cu mașina cea nouă, Începeai ziua cu spor. Pirogov, al doilea șofer, era un individ foarte scund și grăsan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și de insipide ale stilului ceh, care adera cu strictețe la anumite condiții artificiale; vechile studii rusești despre finalurile de partidă care ating strălucitoarele culmi ale artei și problema sovietică mecanică de tip „sarcină“, care Înlocuiește strategia artistică cu elaborarea greoaie a unor teme la capacitatea maximă. Trebuie să se Înțeleagă că temele de șah sunt scheme tactice precum Înaintări, retrageri, desfășurări și replieri și așa mai departe; dar numai atunci când sunt combinate Într-un anumit mod, problema Îți dă satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Antim. Ca un făcut, mă poticneam în Expresul de pe Apolodor, mă luam cu una, cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu era printre ultimii care ajungeau acolo - de leșurile a trei masculi bătrîni, care Îl precedaseră În lunga-i călătorie. VÎrsta Îi făcuse să-și piardă reflexele pe cei mai bătrîni dintre ei, care erau, În același timp, cei mai greoi și cu aripile de cea mai mare anvergură, pricină din care, pentru ei, primejdiile sporeau cînd ocheau pista și ocoleau obstacolele, Într-o aterizare nebună și cu o viteză sinucigașă, În care venea un moment, la doi metri de pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel mai În vîrstă dintre ei, un omuleț cu mustăți lungi și părul vîlvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care, deși pe jumătate căzut, Încă se mai afla În picioare refugiul grosolan pe care-l Înălțase echipajul de pe María Alejandra, de al cărei stîlp fusese legat pentru a fi biciuit. Odată cu primele lumini ale zilei Începu vînzoleala la bordul greoaiei nave, care purta sonorul nume de Monterrey, și ajunseră pînă la el, cît se poate de clare, vocile care ordonau să fie trimisă la apă feluca de la pupa. Cinci bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]