2,509 matches
-
Apoi spuse pe un ton gînditor: — Războiul e o perioadă a bunătății. Toți avem tendința să uităm. În ultimele luni am lucrat cu oameni care au venit aici din Germania și Polonia. Poveștile lor - Dumnezeule! Mi-au spus niște chestii groaznice, atroce, lucruri pe care nu credeam că un om obișnuit, Îmbrăcat În haine obișnuite, un om din lumea pe care o cunoșteam, vreau să zic, mi le-ar fi putut spune... Dar mi-au spus și povești minunate. Despre curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plece mai pe ascuns. Chiar și În toiul acestui freamăt pe care-l trăia - după ce-și zisese că domnul Mundy, oricît de mult ținea la el, putea să se ducă dracului! - chiar după asta, se gîndea că ar fi groaznic să privească În urmă și să-l vadă pe domnul Mundy la fereastră, urmărindu-l cum o șterge. Așa că o luă prin spate, prin bucătărie și afară, trecu de toaletă și ajunse În capătul curții, și numai cînd ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
crezi c-ar spune domnișoara Chisholm? Cred c-ar face infarct, zise Helen. La revedere, Julia. Întinse mîna. Să nu te mai cațeri pe luminatoare. — O să fac tot ce pot. La revedere, Helen. Mi-a făcut plăcere. E-un cuvînt groaznic, nu-i așa? — E-un cuvînt măreț. Și mie mi-a făcut plăcere să te Întîlnesc. — Chiar așa? Atunci, sper că mă mai ciocnesc de tine. Sau poate Îi spui lui Kay să te aducă În Mecklenburgh Square cîndva. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și explozia ei ca pe un lucru fierbinte care-l frigea. Crezu că În acea clipă a ejaculării scosese un sunet; putea fi, foarte bine, urletul propriului sînge În urechi... dar atunci cînd urletul se topi, rămase doar tăcerea: nemișcarea groaznică, rușinoasă a nopții din Închisoare. Ca și cum ai fi ieșit dintr-o criză, un atac de nebunie; se gîndi la ceea ce făcuse și se imagină cum izbise, cum gîfÎise agățîndu-se de priciul lui Fraser ca o fiară. Fraser Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mulți ani! În coajă. Julia Îi Întinse un pahar de vin roșu. — Mă bucur c-a făcut-o, spuse ea. Mă bucur că te simți ca un copil. Aș fi preferat să n-o facă, zise Helen. Azi am fost groaznică. Mai rău decît un copil. Am fost... Nu fu În stare să-și termine fraza. Gesticulă de parcă ar fi vrut să Îndepărteze amintirea propriului comportament. N-are importanță, spuse Julia blînd. Își ridică paharul. Iată cum: Bing-bang. Noroc. Și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu aveam pantaloni scurți ai fi zis că sunt o fetiță mai micuță; mă veghea sora mea dar și toate fetele, eram păpușa lor. Aveam numeroși dușmani printre prieteni, prea aveam acces la toate jocurile fetelor și normal stârneam invidii groaznice. Într-o zi, a vrut unul să mă cotonogească, era atât de simplu n-avea decât să strănute spre mine și zob m-ar fi făcut, dar Walkira imediat scoțând înverșunată sabia colonelului dintr-un șifonier nu din teacă, era
Prieteni du?mani by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83905_a_85230]
-
m-a protejat În vreun fel. Dar tata a fost prima mea iubire și-i luam mereu apărarea, chiar și când ochii cafenii ai mamei dispăreau Înconjurați de cercuri mari vineții, când a Început să poarte cămășile acelea de noapte groaznice din nailon și să râdă când nu trebuia. Într-o zi, eram Într-un magazin și un bărbat a dărâmat o piramidă de cutii de lapte, cutiuțele albastru cu alb s-au Împrăștiat peste tot, iar mama a râs și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
in the Night?1 Jack apucă vârful cuțitului cu care mă joc, acum ținem fiecare de câte un capăt. Nimic groaznic. S-ar putea să-ți rămână un gust ciudat În gură. În cel mai rău caz, zic eu, remușcări groaznice dimineața. Ce e ăla un castel săltăreț? —Ce castel săltăreț? — Un castel săltăreț. Scrie pe mâna ta. Nu am mai văzut o fată care să-și scrie pe mână din clasa a opta. Kate, poate ar trebui să te familiarizezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a fost ucis Iisus? Dumnezeule! — Pentru că, pentru că oamenilor nu le plăceau lucrurile pe care le spunea el și au vrut să-l facă să nu le mai spună. O văd pe Emily cum Își stoarce mintea, căutând crima cea mai groaznică pe care și-o poate imagina. Într-un final, spune: Nu voiau să Împartă? — Într-un fel ai dreptate, nu voiau să Împartă cu ceilalți. După ce a murit, Iisus s-a făcut bine și s-a dus În Rai. —Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Of, Doamne. Repede, spală-te pe dinți. Grăbește-te. Și scuipă pâinea prăjită pe care o ai În gură. Nu e pâine? Nu ai voie să mănânci ou de Paște... Păi, tati nu trebuia să-ți spună asta. Nu sunt groaznică. OK, să mergem. Prima zi de școală după vacanță și copiii sunt la fel de agitați și febrili ca poneii Înainte de un concurs hipic. Emily vorbește peltic și stâlcit ca un bebeluș, ca de fiecare dată după absența mea sau Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un scheunat de la una dintre ferestrele de sus de tot ale casei. Ca și mine, copiilor le e greu să doarmă În nopțile astea calde. Ben s-a trezit În țipete pe la 5, când eu eram prinsă Într-un vis groaznic. Până și visele sunt diferite vara: vise febrile care te fac să transpiri gânduri pe care le-ai prefera nedezgropate. În fine, când m-am dus În camera lui, lucea de transpirație, bietul de el, Îmi aluneca printre mâini ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Comitetul pentru Alocarea Activelor Globale pentru că Robin Cooper-Clark e plecat cu copiii, Emily și Ben nu au școală sau creșă, dădaca nu vine. Excelent. În mod tradițional, o perioadă de plăcere și relaxare, vacanța de vară e partea cea mai groaznică a anului pentru o mamă cu serviciu. Vremea caldă și zilele fără griji acționează ca niște reproșuri nesfârșite. Ieșiri la care ai vrea să participi și tu, piscine gonflabile răcoroase În care ai vrea să intri cu picioarele goale, conuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca să stea cu copilul bolnav și e stigmatizată ca dezorganizată, iresponsabilă și insuficient de devotată. Când tații se expun În calitatea lor de tați, e un semn de tărie; când o mamă se exprimă ca mamă, e un semn de groaznică vulnerabilitate. Nu-i așa că iubiți egalitatea șanselor? De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson Tocmai am prezidat o ședință unde unul dintre colegii mei administratori ne-a anunțat că se duce să asiste la gala de Înot a fiicei sale. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tatăl lui suferă de același lucru, dar să fie oare pentru că are o aventură?? Prea epuizată ca să-mi pese. Am citit În Good Housekeeping că jumătate din femeile care lucrează sunt Îngrijorate că relația cu soțul e afectată de o groaznică „foame de timp“. Ce face cealaltă jumătate: felații de 30 de secunde? Ce se mai aude de superbul și nepotrivitul Abelhammer? Îți dai seama, sper, că, În calitate de cea mai veche prietenă a mea, singurul tău rol este să-mi furnizezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la sănătoasa, se aude un mesaj prin difuzoare: „OK, ascultați aici, băieți, În două minute doamna Kate Reddy din Londra, Anglia, vă va vorbi despre investițiile internaționale“. Se adună vreo șaptezeci de brokeri, newyorkezi cu gâturi groase În cămășile acelea groaznice cu gulere albe și dungulițe subțiri. Se sprijină de birouri, cu brațele Încrucișate, cu picioarele depărtate. Poziția tipică pentru acest gen de bărbat. Unii Își continuă tranzacțiile, dar Își descoperă jumătate de ureche de sub căști ca să mă asculte. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
spune când se Întoarce. —„Kate, mă auzi, mă asculți?“ — Sigur că te aud, Paula. Nu, asta spune Richard. În bilet. Spune: „Kate, mă auzi, mă asculți?“ — A, bine, scuze. Continuă. —„Îmi pare rău, draga mea, că am ajuns În acest groaznic imp...“ —Imp ce? —...ase. Ah, Doamne. —Cum se scrie? Paula rostește fiecare literă cu atenție: —I.M.P.A.S.S.E. —Ah, impasse. Înțeleg. E În franceză. Așa, În fine, ce mai zice? Paula pare se ezite. —Kate, nu sunt sigură că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Charlie e drăguț sau nu. Singurul om la care mă puteam gândi limpede era Zach. Restul erau în ceață. Haide, povestește-mi totul, îmi ceru Julie în timp ce Ariette îi vopsea șuvițele. Când m-ai sunat de la Daphne, aveai o voce groaznică. Ce s-a-ntâmplat după petrecere? — A, nimic, i-am răspuns nepăsătoare, răsfoind noul număr din Vogue. (În salon există întotdeauna Vogue-ul din luna următoare, cu mult înainte de apariția lui oficială.) — Da, sigur, îmi aruncă Julie sarcastică. Julie mă cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Kohl-ul ajunsese acum în colțurile gurii. Formase două pâraie adumbrite curgând din ochi, pe lângă nas, în jos, spre buze. Fața mea aducea cu o crevasă. O înfățișare nu tocmai plăcută, nici măcar pentru o fată drăguță ca mine. —Ai o voce groaznică. Vin să te iau. Julie încă nu e gata. Ne întâlnim cu ea la restaurant. De cum am pășit în restaurantul Da Silvano de pe Sixth Avenue, m-am înveselit. Locul ăsta are ceva anume care te face să te simți confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Anglia? —Ei bine, mama e americancă, iar eu am vrut dintotdeauna să stau aici. În plus mama devenise total obsedată de ideea de-a mă mărita cu un englez cu sânge albastru. Brrr! Detest filfizonii! — Sunt enervanți, nu-i așa? —Groaznici. Eu, una, trăiesc cu spaima să nu sfârșesc într-un castel friguros, măritată cu un conte. Nu sună chiar așa de chinuitor. Dar înțeleg de ce preferi New York-ul. Între timp, obrajii lui Julie căpătau culoarea rujului ei roșiatic NARS. —A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prevenit-o că, de vreme ce Reese Witherspoon purtase una la fel la ceremonia de decernare a Oscarurilor, toată lumea va încerca să pună mâna pe aceea înainte de orice. Nu voiam ca Jolene să fie dezamăgită; vreau să spun, urmarea ar fi fost groaznică pentru noi toate. Nu-i nici o problemă, declară Jolene. Am făcut rost de planul parterului și știu exact locația poșetelor matlasate pastel: în capătul cel mai îndepărtat al sălii de bal, în spatele seturilor de cașmir mărimea 38. Toate mondenele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-mi legătura. Receptorul a fost acoperit și am putut să aud voci estompate, apoi - ce binecuvântare - mi-a răspuns Zach. —Ce-i? m-a întrebat. Am avut dreptate în legătură cu M.A. Bineînțeles că Zach voia să vorbească cu mine. Partea groaznică era că acum, că mi se făcuse legătura, habar n-aveam ce să-i spun. —Ce-i? m-a întrebat din nou. Nu părea prea fericit să mă audă. Nimic, iubitule! am bâlbâit. Dacă n-ai nimic să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mine și să ne uităm la televizor. Amintindu-mi nepăsătoare că n-am DVD player, i-am spus cu o încredere debordantă: —Bineînțeles! Am luat ultimul film al lui Scorsese. Zach se lumină la față. E înnebunit după filmele astea groaznice, regizate de Scorsese. Am adăugat cu nonșalanță: — Ce-ar fi să prepar un Mojito mai întâi? Pășeam pe gheață subțire. Găselnița cu filmul lui Scorsese fusese genială, acum trebuia doar să-l conving pe Zach că am și filmul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
șocată. —Trebuie să te maturizezi și să termini cu copilăriile astea. Putea să se termine rău, mi-a spus. Încetează! am țipat. Încetează să fii atât de răutăcios cu mine. Nu mă simt în formă în clipa asta. Viața-i groaznică. Mi-a dat drumul. Așa o fi. Dar la oamenii care țin la tine te-ai gândit? Părinții, Julie, prietenii tăi? Ai stat măcar o clipă să te gândești cât de groaznic ar fi pentru ei dacă te-ai sinucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de a rezolva lucrurile grețoase este să le uiți cu desăvârșire. — Acu’ o săptămână era să mori și tu-mi zici că te simți „bine“? îmi reproșă ea. Ai putea avea o depresie bipolară avansată de tip maniacal sau ceva groaznic, de genul ăsta. Ca mai toate fetele din New York, Julie își face o tomografie de fiecare dată când o doare capul. E atât de familiarizată cu gradele depresiei încât ar putea să le diagnosticheze. Apoi a urmat: —Eduardo știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și tu cândva, am sfătuit-o. —Îți vine să crezi că Charlie a luat premiul ăla? mă întrebă Lara. Am citit în rubrica lui Cindy Adams. —A câștigat? m-am mirat. Ah! De ce lucrurile bune li se întâmplă întotdeauna oamenilor groaznici, iar lucrurile neplăcute, cum ar fi chelirea prematură, li se întâmplă întotdeauna oamenilor simpatici? Dumnezeule, sper că asta nu însemna că Charlie va veni la petrecerea amfAR. Te simți bine? mă întrebă Lara. —Excelent, i-am răspuns. — Ești afectată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]