2,606 matches
-
devenită a doua natură a victimelor dresate prin teroare și suspiciune, droguri de întreținere a absurdului. În al treilea registru stilistic al romanului, pe lângă cel epic-expresionist și subversiv-proustian, se dă un recital eroicomic, în cheia farsei amare, a burlescului și grotescului sardonic. Este vorba de lungul, poate prea lungul spectacol de marionete dat spre delectarea Șefului de Post, un rapel hilar al megalomaniei mecanomorfe a Generalului K., robit de mecanismul jucăriei ce-i reprezenta la nesfârșit înfățișarea, dicțiunea și gesticulația de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (de două zile nu am mai stins becul). Autoclaustrat într-un interior mizer, sordid, "eroul" proiecțiilor halucinante își actualizează de obicei, printr-un proces anamnetic à rebours, detaliile (ordinare sau de-a dreptul grotești) dintr-o existență provincială care îi augmentează angoasa. Exterioritatea, fie ea obiectuală sau umană, îl consumă, în fond, doar în sensul că îi potențează teribilul rău interior, măcinându-l într-un malaxor nevăzut, dar ale cărui rotițe se fac auzite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fălcile strânse/ înghit în cădere ecoul pământului/ în hrubele întunecate ale morții" (Cangea ascuțită a lui Seth). În același interval, apar mutațiile de specie... psihologică, al căror rezultat este o alteritate umanoidă, ce execută mișcări dezarticulate, golite de sens sau grotești, ca într-un vast carnaval sabatic, din care orice posibilitate de salvare pare imposibilă. Astfel, "Femeia faraon și slujitoarele levantine cântă/ a jale, în sfera de cristal a lumii" (Cangea ascuțită a lui Seth); "Cântărețul de toamnă încearcă/ struna cantabilă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a și-o converti într-o veritabilă poveste a maturizării (în sens biografic, dar și poetic), poveste când potențat dramatică, sumbră chiar, când grotescă, accentuat parodică, dar întotdeauna dinamică. De altfel, și sonurile în care se dau glas tensiunilor poetice (dar și poietice, precum în cele mai eficiente neurotonice) sunt divergente. În genere, s-ar spune totuși că scriitorul împrumută din inflexiunile vocii unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
când lumea avea față de sticlă din despre iluzie și discrepanță..., atitudinea ontologică e aceeași: o melancolie densă, cu reflexe livrești și irizații textualiste, hrănită din pasta unui cotidian al deziluziei, al discrepanței între fața ascunsă, abia pulsândă, și cea evidentă, grotescă, a lumii. Încercând să descifreze relieful autentic al ființei, poetul află că a fi este sinonim cu a înțelege: "cheia înțelesurilor e legată de gleznele lui Dumnezeu/ undeva unde nimeni nu privește maleficul în ochi/ printre îngerii cam șleampeți/ Adam
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poate de fericit... Referințe critice (selectiv): Marin Mincu, Eseu despre textul poetic II, 1986; Florin Mugur, Schițe despre fericire, 1987; Traian T. Coșovei, Pornind de la un vers, 1990; Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, 1993; Radu G. Țeposu, Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, 1998; George Bădărău, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 1999; Gheorghe Grigurcu, Poezia română contemporană, 2000; Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii '80-'90. Dicționar, I, 2000; Nicolae
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care hieroglifele originare, fie ele scene întregi ori personaje arhicunoscute, fie doar simboluri sau gesturi semnificative, sunt traduse într-un profan atrofiat, ce mai păstrează însă pregnant amintirea sacralității. Atitudinile hieratice își schimbă semnul, chiar pe măsură ce sunt descrise, devenind cópii grotești sau malefice ale celor originare, proiectate, așa cum sunt, pe un fel de ecran neoexpresionist, cu o imagistică în nuanțele întunecate cunoscute. Personajele umane ce se mișcă în acest spațiu al halucinației generalizate sunt reduse ca număr, dar își asumă, deloc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
top five al poeziei optzeciste. Nu atât pentru felul în care ilustrează genul proxim, cât pentru diferența specifică, revelatorie. Referințe critice (selectiv): Valeriu Cristea, Fereastra criticului, 1987; Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, 1989; Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Ion Negoițescu, Scriitori contemporani, 1994; Ioan Holban, Salonul refuzaților, 1995; Gheorghe Perian, Scriitori români postmoderni, 1996; Ioan Milea, în Dicționarul scriitorilor români, vol. D/ L, 1998; Mircea A. Diaconu, în "Convorbiri literare", nr. 8
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pizzerie,/ cu salon special de adidași Nike,/ deși, după câțiva ani, vezi bine,/ i-au împietrit chelnerițele/ în uniforme fondantine,/ cu zilierii moldoveni în muzeul de ceară,/ deși beau regulat acest ceai/ împotriva nemuririi/ dintr-un ceainic pitic,/ insular și grotesc" Scrisoare pe trecerea de pietoni (subl. aut.). Autoficțiunea iubirii, fie și hrănită dintr-un episod biografic real, se prelungește, la rândul ei, în mit. Spațiul poetic se umple, prin urmare, de simboluri ale mitului cărții, ale bibliotecii (Biblioteca Oblio) sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
d'Amour, moartea, "cuvântul acesta atât de perfect", apare frecvent antropomorfizată: o întâlnim în ipostază de femeie cu ascendență baudelairiană, "Moartea-aceea cu râs frumos", și chiar ca un fel de Lolită, emanând în egală măsură angelic și demonic, suavitate și grotesc, senzualitate și spiritualitate: "! presimt cum va/ veni moartea (...) într-o dimineață/ ca aceasta, ducându-mă la apă am întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci se purta cu o rochie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tentative de a înlătura măștile și celelalte forme de deghizare a adevăratei interiorități. În fine, de ordinul evidenței părea a fi, în Procesiunea de păpuși, opoziția fermă între instanța poetică și alteritatea văzută uneori monstruos, ca o procesiune de păpuși grotești, ceea ce impunea când o geometrie severă a versurilor, când o melancolie grea a discursului încărcat de semne premonitorii. Ceea ce era de reținut, însă, din această primă carte erau în special figurația și atitudinea specific expresioniste: "Procesiunea de păpuși trecea printre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
egolatria unora dintre actanții din volumul anterior al autoarei este substituită, în cartea de față, de un fel de smerenie în sens creștin: măștile mitologice pentru care optează Carmelia Leonte nu se sfiesc a sancționa ineficiența zeilor iubitori de spectacol grotesc și de moarte, a mărturisi necesitatea monoteismului salvator (fericirea e legată, pentru Iphigenia, de "Dumnezeul grecilor", care-i susură, în urechi, singurele cuvinte mântuitoare), și nici a invoca metafore-simbol ale creștinismului (Tantalos străbunul e suspendat în aer ca pe o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un climat de fericire perpetuă, nu pot fi întreținute prea mult. Mutația de semn/ percepție a evaziunii erotice are loc mai ales atunci când privirea poetului coboară asupra prezentului. În astfel de momente, tristețea sa lucidă identifică, fără greș, spectacolul grotesc al unei lumi spoite, incapabile să își controleze isteriile și delirurile verbale, goale de sens: "țara păcatului/ la lumina isteriei/ animate de păpușarii diferit colorați/ o posibilă renaștere/ a spectacolului morții/ dominat de urletele interogării/ despre viață" (Țara păcatului...). Vocea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și să ard" (Călătoria). Pentru poetul ce visează la o anonimă glorie, scrisul este, cu siguranță, arca salvatoare din diluviul neființei. Sau, în termenii poetului, "un început de respirare", deci viața însăși. Referințe critice (selectiv): Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Mircea A. Diaconu, în "Luceafărul", nr. 48, 25 decembrie 1996; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, 1998; Constantin Miu, în "Steaua", nr. 2-3, februarie-martie 1997; Gh. Grigurcu, Poezie română contemporană, I, 2000; Ion Bogdan Lefter
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o alteritate pentru care comprehensiunea simbolisticii sacre este o pură utopie, de nu cumva chiar o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în "Cronica", nr. 49, 1981; M. Nițescu, Atitudini critice, 1983; Marin Mincu, Eseu despre textul poetic, vol. II, 1986; Al. Cistelecan, în "Familia", nr. 6, 1987; Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, 1989; Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, 1993; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, 1998; Ion Roșioru, în "Convorbiri literare", nr. 8, august 1999; George Bădărău, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 1999; Al. Cistelecan, Top ten
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Semne, București, 2009. Sasu, Aurel, Dicționarul biografic al literaturii române, I-II, Pitești, Editura Paralela 45, 2006. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, ediția a doua revăzută și completată, I, Editura Cartea Românească, București, 1978. Țeposu, Radu G., Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, ediția a III-a, Editura Cartea Românească, București, 1993. Ulici, L., Literatura română contemporană, I, Editura Eminescu, București, 1995. Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu, Aurel (coord.), Dicționarul scriitorilor români, I-IV, Editura Albatros, București, 1995-2002
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar și atunci când face parte din cercul proxim al artistului, cum e cazul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
proba vieții și a societății prin căutarea fericirii, noblețea și, uneori, sacrificiul lor. Eroismul lor se manifestă între provocarea adresată societății și acceptarea constrângerilor sociale. Nici unii dintre ei nu sunt burghezi, care apar lași, egoiști și plini de o vanitate grotesca, constituind o serie anti-eroică (Prudhomme, Perrischon, Homais, taica Roque). Decăderea eroului începe atunci cand tinerii aleg adaptarea la societate în detrimentul integrității lor. Flaubert povestește istoria unor cuceriri care n-au avut loc. Personajele lui sunt victimele propriilor iluzii: Emma și iubirile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mod explicit pe Leopardi în panteonul celor care au influențat concepția să despre cuvânt și despre arta scrierii poeziei. Exercițiile quasimodiene de traducere au oferit literaturii italiene una dintre cele mai înalte demonstrații ale acestui meșteșug; eliminând calcurile și aproximările grotești autorul a înnoit, trebuie să repetăm, limba traducerilor din clasici, înțesata cu termeni latinizanți. Naturalețea și noutatea variantelor lui le-au impus cu forța și calmul unor compoziții noi, fapt ce a atras asupra lor numeroase critici. Totuși, conform apărătorilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în palestinianul Yasser Arafat, sîrbul Slobodan Miloșevici, irakianul Saddam Hussein sau, mai nou, iranianul M. Ahmadinejad și lista putea fi mai lungă. În acest cadru ideologic, administrațiile americane au inclus astfel țări, mișcări și personalități extrem de diverse, formînd un amalgam grotesc a cărui singură logică, singur liant este interesul american imediat. Aceasta se încadrează bine în ceea ce se numește "gîndire unică" sau "gîndire nulă" (Gilles Deleuze). Dar putem oare vorbi cu îndreptățire despre un nou pericol fascist, sau toate acestea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
degetele-i uscate un biet copil de țigan, și-n preajma lui sărea de rumpea pământul o muiere-n doi peri și un țigan rupt și lung, cu picioarele băgate-n niște papuci largi și umpluți cu paie. O veselie grotescă, urâtă se desena pe fețele amândorora. Alături era o cafenea (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 96). (h5c) Apoi începu a ciocăni în masă cu degetele lui lungi și subțirele și fluiera pintre dinți...era o necuviință...dar acuma eu tăceam
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vor da fiori de gheață după ce veți citi povestea de mai jos. Cercetări critice moderne (mă refer la specialistul în Poe Peter J. Sorensen!) au scos la iveală o întîmplare înfricoșătoare, petrecută la New York, în 1826, cu care autorul Povestirilor grotești și arabești, ca jurnalist implicat al timpului, a fost, fără îndoială, familiarizat. E vorba despre cazul căpitanului William Morgan, ilustru francmason american. Morgan scrisese o carte ce va avea un mare impact de public după dispariția sa Illustrations of Freemasonry
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
1826. E.A. Poe. The Cask of the Amontillado în Great Tales of Horror. Selected and with an introduction by David Sohn. New York: Bantam Books, 1964. Peter J. Sorensen. William Morgan, Free-Masonry and "The Cask of Amontillado". Poe Studies 5 (1972). Grotesc și arabesc Edgar Allan Poe De mai bine de două decenii, remarcabilul anglist clujean Liviu Cotrău s-a angajat într-o muncă monumentală care, în alte țări, este de obicei preluată de echipe întregi de filologi, dotate cu mijloace de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intrată, estetic, în faimoasa panoplie tipologică a grotescului și arabescului, care l-a consacrat pe creatorul lui Pym în literatura universală. În Studiul introductiv, Liviu Cotrău sublianiază particularitatea lui Poe în contextul veacului al XIX-lea peste Ocean. Subiectele lui "grotești" nu au fost întotdeauna pe gustul publicului (nu foarte pregătit atunci, să recunoaștem, pentru subtilitatea și rafinamentul morbid profesat de autor), iar voluptatea "farselor" literare și publicistice practicate cu unii dintre contemporani i-au adus numeroși inamici. Frecvent, chiar scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]