2,626 matches
-
al istoricului acestei localități.În anul 1775,după Pacea de la Kuciuk-Koinoschi,Imperiul Otoman a cedat Imperiului Habsburgic partea de nord a Moldovei care v-a fi botezata de acești habsburgi”BUCOVINA” -Țara fagilor,teritoriu ce v-a fi sub stăpînire habsburgica pînă în anul 1918.La data de 14-19 iulie 1783,Împăratul Iosif al II-lea,la 8 ani dupa ocupația acestui ținut romînesc,face o vizită în Bucovina trecînd prin frumoasă vale a Voivodesei spre Sucevița.Fiind deosebit de impresionat de
Voievodeasa, Suceava () [Corola-website/Science/302015_a_303344]
-
rămas acolo timp de câteva zile ca pildă și pentru alții . Domnul a ordonat ca cei 30 de moldoveni făcuți prizonieri cu această ocazie să fie spânzurați. Din porunca domnitorului, spătarul Miron Cuza, ai cărui fii se înrolaseră în oștile habsburgice, a fost spânzurat de scrânciobul de la curte, iar nepotul egumenului de la Mănăstirea Cașin, bănuit de conlucrare cu cătanele, a fost ars de viu . Trupurile celor uciși (în număr de 500-600) printre care se afla și cel al lui Ferentz au
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
număr de musulmani revin în provincie. Bosnia devine o provincie de frontieră a Imperiului otoman și are un rol important în arhitectura defensivă. Actuala frontieră între Croația și Bosnia a fost timp de secole frontiera dintre Imperiul otoman și Imperiul habsburgic. În perioada dominației otomane se dezvoltă viața urbană (Sarajevo și Travnik sunt capitalele Bosniei), dar și orașe precum Mostar sau Tuzla. Sunt construite monumente arhitectonice precum podul de la Mostar (distrus în anul 1993) sau moscheile din Sarajevo și Banja Luka
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
(, sârbă "Tamiški Banat" ) este fosta provincie a Imperiului Habsburgic care a existat între 1717 și 1778. Provincia a fost localizată în regiunea Banat din prezent, regiune întinsa de la nord spre sud, între lunca Mureșului și Dunăre. Spre est Banatul se întinde până la munții Poiana Rusca. Potrivit unui raport din
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
a fost localizată în regiunea Banat din prezent, regiune întinsa de la nord spre sud, între lunca Mureșului și Dunăre. Spre est Banatul se întinde până la munții Poiana Rusca. Potrivit unui raport din 21 noiembrie 1716, înaintat Camerei Aulice, înainte de cucerirea habsburgică Banatul otoman era împărțit în 12 districte: Timișoara, Lipova, Făget, Caransebeș, Lugoj, Orșova, Palanca Nouă, Panciova, Vârșeț, Ciacova, Becicherecu Mare-Bečej și Cenad. Concomitent cu desfășurarea luptelor pentru cucerirea integrală a Banatului, contele Mercy a hotărât împărțirea provinciei în patru districte
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
drept „simplu, incult, apărând în chip de ascet, o figură menită a răscoli fanatismul religios popular, una din acele apariții care aprind imaginația celor simpli”. Patriarhul Arsenie al IV-lea Jovanović Šakabenta, refugiat el însuși pe teritoriul controlat de Imperiul Habsburgic în timpul împăratului Leopold I, recunoscut ca patriarh al sârbilor (1725-1737) și mitropolit de Carloviț (1737-1748), l-a trimis în ianuarie 1744 pe în Banat și Transilvania pentru a-i scoate pe români de sub jurisdicția Bisericii Române Unite cu Roma și
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
bisericești, s-au discutat condițiile politice : să se dea Bisericii și preoțimii românești aceleași drepturi care le au catolicii, și să nu mai fie socotiți doar tolerați. Apoi s-a stabilit ca hotărârile luate, să fie aduse la cunoștința împăratului habsburgic Leopold I și a cardinalului Kolonich. Pe baza hotărârii aduse la Sinodul din februarie, la 21 martie 1697, s-a redactat prima declarație prin care Biserica pravoslavnică românească din Transilvania se unește cu Biserica Romei : “"Noi, Teofil, cu mila lui
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
provine de la numele regelui Matia Corvin, care a ordonat renovarea turnului sudic al acesteia. Biserica a fost locul unde au fost celebrate mai multe încoronări ale regilor Ungariei, inclusiv cea a lui Carol al IV-lea în 1916 (ultimul împărat habsburgic). Aici au avut loc cele două cununii ale regelui Matia (prima cu Ecaterina de Poděbrady și, după moartea ei, cu Beatrice de Napoli). În timpul unui secol și jumătate de ocupație turcească, marea majoritate a comorilor sale bisericești au fost expediate
Biserica Mátyás () [Corola-website/Science/302700_a_304029]
-
diplomei suveranul a cerut ca preoții nou-veniților să fie credincioși Sfintei Biserici Romane și să se supună sub jurisdicția episcopului de Muncaci. Așa începe istoria levantinilor de la Sătmar și Mintiu, "implicați profund în promovarea formulei greco-catolice printre românii din Ungaria habsburgică". Ridicarea unei biserici greco-catolice de către comunitatea "grecească" din Mintiu a stârnit nemulțumirea vechilor locuitori ai târgului, care au adresat un protest autorităților comitatense, arătând că strădaniile protopopului greco-catolic de a înălța o biserică și o clopotniță în perimetrul așezării ar
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
cade în anul 1521, iar în 1526 are loc dezastrul de la Mohács, care a pecetluit soarta Ungariei. În această luptă a căzut și regele Ungariei Ludovic II (Lajos II), ultimul reprezentant al monarhiei ungare. Prin aceasta a devenit posibilă pretenția Habsburgică de a ocupa tronul Ungariei, însă lui Ferdinand I (mai târziu Împărat al Sfântului Imperiu Roman) i se împotrivește Ioan Zapolya, acesta fiind sprijinit de o mare parte din nobilimea maghiară. De acest confict profită Soliman I, care, sprijinindu-l
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
Ioan Zapolya, acesta fiind sprijinit de o mare parte din nobilimea maghiară. De acest confict profită Soliman I, care, sprijinindu-l pe I. Zapolya, pornește o campanie militară împotriva lui Ferdinand, regele Boemiei și Austriei. O mare parte din armata habsburgică se afla în Italia, angajată în lupte cu Franța, ocazie favorabilă atacului otoman. La 10 aprile 1529 armata otomană pornește din Constantinopol spre vest. În timp ce trecea prin Europa de est, pe traseu s-au alăturat întăriri din unele din garnizoanele turcești, ceea ce
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
lui Giuseppe Garibaldi, în cadrul căreia au luptat și exilați unguri. În 1861, Kossuth s-a stabilit în Italia. A fost de părere că lumea ar fi putut profita în 1866 de înfrângerea Austriei în războiul cu Prusia în vederea dezmembrării imperiului habsburgic. Deși în 1867 Ungaria a primit actul realizării "dualismului" (Austro-Ungaria), Kossuth a continuat să pledeze pentru realizarea unei independențe depline a Ungariei și să spere la ivirea unei conjuncturi favorabile realizării acestui deziderat. Kossuth mai era de părere (profetică) că
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
25 de ore, revoltă a fost înăbușita. Brescia a trebuit sa plateasca drept pedeapsă o sumă mare de bani. După acest eveniment generalul a fost numit în propagandă liberal-revoluționară "„La iena di Brescia”", de soldații săi și de populație "„tigrul habsburgic”". Generalul Haynau a mai ajutat și la asediul Veneției. În urmă succeselor sale a fost numit Feldzeugmeister și comandant al armatei în Ungaria la 30 mai 1849. Într-o campanie ambițioasă și realizată fără întrerupere, a gonit mai întâi forțele
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
german Ausgleich se referă la "compromisul" din februarie 1867 prin care s-a fondat Dubla Monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph și o delegație maghiară condusă de Ferenc Deák. Compromisul urma unei serii de reforme constituționale eșuate ale Imperiului Habsburgic. Sub această nouă organizare guvernul din Ungaria dominat de maghiari a câștigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena, cele două state constituindu-se ca două state separate, cu propriile constituții, parlamente, administrații și miliții. Aveau în comun același suveran
Compromisul austro-ungar din 1867 () [Corola-website/Science/302810_a_304139]
-
crescând mereu pretențiile. Impasul politic care a rezultat a fost unul dintre motivele care a dus la decizia fatală de a ataca Serbia în iulie 1914. Personalități politice austriece de primă-mână, cum ar fi Conrad von Hötzendorf, Șeful Comandamentului Armatei Habsburgice, și ministrul de externe, Contele Leopold von Berchtold, considerau unica modalitate posibilă de reformare a Austro-Ungariei ca fiind anexarea de teritorii și populații externe pentru a duce la echilibrare în fața puterii maghiarilor. Dubla Monarhie stabilită prin "Ausgleich" a fost gândită
Compromisul austro-ungar din 1867 () [Corola-website/Science/302810_a_304139]
-
un cuvânt decisiv de spus chiar și în treburile laice. Populația germană din Ardeal a trecut în perioada reformei aproape în totalitate la confesiunea luterană și nici contrareforma, care a pătruns la sfârșitul secolului al XVII-lea, susținută de administrația habsburgică și de trupele austriece, nu a reușit să schimbe convingerile religioase ale comunităților luterane-germane. În multe dintre localitățile Transilvaniei, integrată pe atunci în spațiul european, bisericile gotice și școlile evanghelice-luterane stau drept mărturie pentru cultura occidentală și spiritul civic al
Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România () [Corola-website/Science/303233_a_304562]
-
a ales pe arhiducele Ferdinand I al Austriei la Bratislava. În 29 februarie 1528 regele Ioan Zapolya a fost recunoscut de sultanul otoman. În 1529 regatul maghiar a fost împărțit în două părți, în vest era regatul maghiar, și Ungaria habsburgică, în acea vreme nu erau turci pe teritoriul maghiar. În 1532 Nikola Jurišić a blamat armata Turcă. În 1541 a căzut Buda, care a marcat împărțirea Ungariei în trei părți. Vestul Ungariei a fost inclus în Imperiul Habsburgic, al Austriei
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
și Ungaria habsburgică, în acea vreme nu erau turci pe teritoriul maghiar. În 1532 Nikola Jurišić a blamat armata Turcă. În 1541 a căzut Buda, care a marcat împărțirea Ungariei în trei părți. Vestul Ungariei a fost inclus în Imperiul Habsburgic, al Austriei. Imperiul Otoman a stăpânit partea de centru-sud și Pécs și Buda. Transilvania a devenit stat vasal al Imperiului Otoman. Între 1699 și 1718 armatele Sfântului Imperiu Roman au eliberat teritoriile de sub ocupația imperiului otoman care fuseseră parte din
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
și Pécs și Buda. Transilvania a devenit stat vasal al Imperiului Otoman. Între 1699 și 1718 armatele Sfântului Imperiu Roman au eliberat teritoriile de sub ocupația imperiului otoman care fuseseră parte din regatul maghiar înainte de 1526, incluzându-le împreună cu Transilvania, Imperiului Habsburgic. Limba de cancelarie (limba de stat) a Regatului Ungariei (inclusiv Transilvania) era limba latină. Maghiara a fost introdusă ca limbă oficială abia în anul 1825. După revoluția maghiară din 1848-1849 Regatul Ungariei a fost dizolvat de Imperiul Austriac, și a
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
să le semneze de partea poloneză, cazacii au fost de acord să-și distrugă vasele și să înceteze raidurile. Bărcile arse au fost reconstruite rapid, cazacii glorificând raidurile de jaf și luarea de pradă de război. În aceste vremuri, Imperiul Habsburgic angaja,pe ascuns, câteodată, pe cazaci să atace Imperiul Otoman, cu scopul nedeclarat de a ușura presiunea turcească asupra propriilor granițe. Cazacii și tătarii se dușmăneau reciproc datorită distrugerilor făcute de cealaltă parte în urma raidurilor de jaf. Atacurile cazacilor erau
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
concertat de oprire a marșului continuu către inima continentului a Imperiului Otoman. Mai largul conflict europeano-otoman este cunoscut ca Războiul dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman. Războiul Ruso-Turc a început după ce Țaratul Rusiei s-a alăturat coaliției europene anti-turce (Imperiul Habsburgic, Uniunea statală polono-lituaniană, Republica Veneția) în 1686, după ce Polonia-Lituania a fost de acord să recunoască incorporarea Kievului și a malului stâng al Niprului în Rusia. Conflictul ruso-turc a început după ce Rusia s-a alăturat coaliției antiotomane (Austria, Polonia și Veneția
Războiul Ruso-Turc (1686–1700) () [Corola-website/Science/303332_a_304661]
-
libertate religioasă. Pentru furnizarea armelor de foc pentru armată, suveranul planifica organizarea unei producții proprii în țară, în acest scop au fost invitați specialiști venețieni. Statul Akkoyunlu avea relații diplomatice cu Germania, cnezatul Moscova, Cehia, Hoarda de Aur, Polonia, Imperiul habsburgic, Ungaria, Papalitatea, Burgundia, Rodos, Cipru, regatul Napolitan, Karaman, Egipt, India ș.a. În Veneția el avea ambasadă permanentă și Uzun Hasan era numit de izvoarele europeni "„al doilea Tamerlan”" sau chiar "„al doilea Alexandru cel Mare”". Pentru ca Imperiul Otoman să fie
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
în ) a fost o formațiune statală ce a existat în centrul Europei între 1804 și 1867, iar ca parte cisleithanică a Austro-Ungariei a existat până în 1918. Cu toate acestea, uneori, numele de "Imperiu austriac" e folosit și referitor la Monarhia Habsburgica, pentru a desemna totalitatea țărilor a caror coroană era deținută de Casă de Habsburg, respectiv de Casă de Habsburg-Lorena, între care se găseau atât țări din cadrul Sfanțului Imperiu Român (Arhiducatul Austriei, Comitatul Tirol, Ducatul Carintia, Ducatul Știria, Ducatul Salzburg, Craina
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]
-
praf de pușcă a fortăreței explodează. Cetatea este distrusă în mare parte, în explozie pierind și soldații din garnizoana cetății. A fost dărâmată toată latura de est a cetății. În 18 august 1849, aici a capitulat generalul Bem în fața trupelor habsburgice. Există trei incinte cu forme diferite, ocupând vârful și o parte din latura de nord a înălțimii:
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
arădene s-au aflat succesiv în stăpânirea regatului maghiar, a principatului autonom al Transilvaniei (1541-1552, 1595-1599, 1601-1615), a Înaltei Porți otomane (1552- 1595, 1615-1687), a voievodului român Mihai Viteazul (1599-1601) pentru a fi, în cele din urmă, cucerite de către trupele habsburgice (1687). În prima sală sunt prezentate ocupațiile locuitorilor zonei noastre printr-o serie de piese originale, documente, stampe și machete: un plug de lemn, o monoxilă descoperită în mâlul Crișului Alb, unelte de pescuit (plasă, trident, oștie), căni de breaslă
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]